Parfumul sălbatic
Peste-o râp’ adâncă stă rănit de brumă,
Lăcrimându-și gândul,trandafirul mumă!
Floarea lui gingașe, cu-n rând de petale,
Își întinde brațe… să curgă la vale.
Albu-i luminează primăveri brodate
C-o sălbăticie, în măceș-nodate.
Tremură de spaimă, destramă-n migală,
Fluturi pe veșmântul rochiei de gală.
Colorând adâncul într-o puritate,
Ceru-n agonie pare-o zeitate,
Cu flori ca de spumă biruie amurgul
Tânguiri strivite, prinde-n chingă burgul.
Văzduhul alintă tăcerile oarbe,
Parfumul sălbatic de măceșe-l soarbe.
*burg-cetate medievală
——————————-
Nastasica POPA
29 aprilie 2019