Amintirea de tine
Sunt devastată de atâta frumusețe,
altare de flori m-ademenesc pe alei,
amintirea de ține nu mai încape
abia pășesc,
secundă asta îmi vestește pasul
e ora -nserării când umbli prin mintea mea!
e un ritual, numai al meu, să te caut pe săturate…
să te murmur, măcar o secundă
să torn viață în tine, aș vrea
ca-ntr-un soldat care nu știe că merge la moarte!
09.07.2019
CAMERA 901
Eu care nu am urcat atât de sus,
nici măcar într-o cameră de hotel
privesc în jos de la etajul nouă
cum curg o mie de gânduri în venele mele
într-un anume fel
ori mi se pare mie
dar toate spaimele mele își iau zborul
ca niste fluturi imenși de hârtie…
nici despre mersul pe sârmă nu mai am veșți,
nu mi-am plimbat niciodată sufletul cu liftul,
sunt multe adevăruri acrobate
pe margine de viață când eșți!
când rătăcit mi-e pasul prin așteptări promise…
eu strâng la piept același cuib ”de pasăre gol”
pe care numai tu, într-o anume zi, îl vei numi ”de vise”…
21.07.2019
Se moare-ncet, puțin câte puțin?
Hei, Tu, cel de dincolo de gând
făuritor de pământ ultim…
știi tu, că am zile când
nici nu-mi vorbesc?
nici nu mă caut?
nu dau un semn
nu scriu un vers!?
doar mă întreb de ce-am albit
știi tu, în ce refren
se moare-ncet,
puțin câte puțin?
ne crește-un cer în noi fără folos
și avem un unic drum cu flori tivit…
știi, tu! de ce nu te mai chem?
știi, tu! în ce vârtej
mi-e sufletul ce nu se vrea oprit?
10.07.2019
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
21 iulie 2019