Mi-e dor de o toamna ce vine curând
Mi-e dor de o toamna ce vine curând
Ca o iubire ce scapă din lanțuri
Pana și învârtirea pe roata
A naturii se face fără emfaza
Numai suferința are cea mai mare paletă de culori
Iar frunzele se înroșesc
Pe un portativ de culori la amiaza…
Nu mai știu dacă cuvintele-mi plâng
Sau râd
Când vreau sa ies din mine un pic
Sufăr de o imensa fragilitate
Poemele au sentimente șovăitoare
Ma duc sa-mi caut sinele, îmi zic!
Pe valsul de adio a lui Chopin
Se-ntâmpla tot! e o toamna promisa
Sau un alai de viori?!
Din crengile copacilor îmi fac atele
Ca frunzele îmi sunt deja
Pansamente-n culori…
Asta-i singurul spațiu în care mă-nvârt
Și coala alba de hârtie-tu ce mai stai!?
mi-e dor de o toamna ce vine… alene
si de o clipa de iubire furata din rai!
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
13 octombrie, 2018