Timpu-i duşmanul ce nu se ascunde
Te-ntorci odată cu magii la răsărit
gol de invidie şi plin de învăţături,
ai cuvintele topite-n verbe blânde
şi simţi în suflet mângâieri de copil.
Fugi ca mercurul de profeţii mincinoşi
mai sălbatic decât aromele scumpe
de aceea nimeni nu-ţi calcă pe urme
şi rămâi sărac precum fericirea-n pustiu.
Timpu’-i duşmanul ce nu se ascunde
dar nu-i deajuns ca să-l supui cum ai vrea,
nimeni nu-ţi cere dezlegarea de pe roată
unde singur te-ai înfăşurat obedient,
Vei gândi altă destinaţie în locuri stinghere
până magii vor ajunge de unde au plecat
şi nu vor mai urmări nicio stea.
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
14 octombrie, 2018