Categorie: Poezie

Daniela PÂRVU DORIN: Ma duc să Trăiesc….

Ma duc să Trăiesc…

 

Să mă ierți când nu te caut,
și să uiți când nu te-am vrut…
se desprind secundele toate,
prin divinul tumult…
mi-e gândul nătâng! ți-e tăcerea fierbinte,
stau cu fața spre ușă,mereu să plec,
mereu să plâng,
lacrima, te rog, fii cuminte!

 

nu mai încap căderile în zilele mele,
atât mi-e de greu!
nici să mă rog, nici să trăiesc, parcă nu știu,
numai de tine, viață, mă agăț!
tu, care o iei de la capăt cu mine,
mereu și mereu…
și-ntr-o liniște îndestulată
îmi lași timp să-nvăț!

 

sa-mi caut înțelesul, să mă iubesc,
să caut un verb
surprinsă de puterea cu care vrem să ne fim
stau cu ochii spre ușă…
și fără amărăciune
vreau sa te-ntreb
Pentru câta vreme murim?

 

cad într-o nouă formă de rugăciune!
și mă iubesc!
și-mi vine să strig cu putere,
în hohote de bucurie! plâng
dă-mi Doamne, zile
și partea mea de avere
Mă duc să Trăiesc!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

17 septembrie, 2018

Vasile COMAN: Tu… și Lorelei…

Tu… și Lorelei…

 

Ne atingi cu privirea,
Lumina se naște în suflet
La noi,
Iar pietrele Tale
Șlefuite
Sunt mai tăcute ca oricând.
Mai plouă și azi în luna
Lui Martie,
Iar Cerul atât de banal,
Cu Tine este spiritual.
Te-ai Înălțat
Lăsând în urmă odaia.
Azi…
Desenăm cu creta pe asfalt
Doar ploaia.
Zbori… zbori…
O să te plouă pe aripi,
Spuneai:
„Nu-i nimic…”
Lumina zboară albastru…
Tu…și Lorelei…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

31 martie, 2016

 

 

 

Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)

ARGUMENT

 

mi-e rău – mi-e foarte rău – din ce în ce mai

rău mi-e – tu – camarade – -aşa să ştii…

iar voi – voi stele – lăfăiri de

nopţi înalte – voi tot mai des veţi auzi-n cereşti pustii

doinele mele – sufletele mele

scoase la vedere – pe – emfatică – sârma luminii – să se-usuce

să mă mai scape – făr’ să vrea – de toiul suferinţei

grele… – …să tot vrăjească-n cruce –  la

venin – să-l facă – decât fierea – oleacă mai

dulce…mai fără de misticul

spin…

***

DOINA MEA

              (29 August 2018)

 

frunză verde salamastră

legătură de Măiastră

şuieră vântul pe coastă

şuieră şi-mi aminteşte

cum în stele se citeşte…

 

tare-i greu – o – tare-i greu:

nu mă-ngădui măcar eu…

ciuguli-m-ar ciorile

…se-nchid trecătorile…

 

stau şi cânt şi plâng cucută

nime-n lume nu m-ascultă :

oi fi blăstămat şi eu

ca tot neamul ist al meu…

 

stau şi cânt şi plâng pe rană

nime nu mă ia în samă

mi să tâmplă numai mie

c-am uitat de omenie…

 

stau şi cânt şi plâng răzleţ

coşcovit de vechi tristeţi

mi-au rămas să fac răsipă

mărăcinii de pe râpă…

aşa macin în gol eu

necetind pe Dumnezău…

 

am lăsat să cânte cucul :

ştie rostul – ştie crugul…

cântă el – trezeşte lumea :

eu m-am dat cu spurcăciunea…

am plecat prin ceţuri dese

lumii de mine nu-i pese…

fost-am umbră – nici atât

cenuşă mi-i vorba-n gât…

 

trec prin ape – nu-s nici vaduri

n-am ştiut asculta sfaturi…

s-a stins lumina din urmă :

mi-a plesnit ultima strună…

***

 

CURĂŢENIA POEZIEI                                   

                                   (15 Iulie 2018)       

mi-ai spus – mereu – să şterg şi să

periez – să periez şi să

şterg – cu grijă şi

zilnic – slovele Poeziei – de pe

coperta şi

Continue reading „Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)” →

Nicu GAVRILOVICI: Încercări

Încercări

 

Eu încerc cu degetul marea,
tu încerci cu degetul cerul…
Misterul,
pe cât de adânc pe atât de înalt…
Același asfalt
albastru, aceeași oglindă,
același opaiț răstignit pe a timpului grindă
rostogolindu-se de la răsărit la apus…
,,Pace pe pământ…și în cer sus…”

 

Pe mine mă învăluie marea,
tu îmbrățișezi cerul…
Pieptul meu îți este cărarea,
gura ta îmi e giuvaerul…
Între noi, îngeri mângâind strune de lire,
potire
albastre de dor
și plâns de cocor…

 

Noi, doi fluturi închiși în celule de lut
așteptând să zboare, liberi
ca la început.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

16 septembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Odată cu tine înfloresc

Odată cu tine înfloresc

 

Cu cheile cui voi intra
pe poarta soarelui dimineaţa,
nimeni să nu mă ştie,
doar să mă primească
cu ofrandele cerului cunună.

 

E mai devreme de încolţirea seminţei
din care lujeri se vor naşte
înălţându-se falnici
prin judecăţile drepte.

 

Lumina topită-n culori vii
prin arome-n anotimpuri
se visează iubire sonoră.

 

Simt cum curge timpul rotund
în mâini o să prind viitorul
cu degetele pe tastele fiinţei.

 

Odată cu tine înfloresc
noile împliniri ce se apropie
uitând de tranziţii.

———————–—————–

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

16 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Serafima

Serafima

 

N-ai venit din întâmplare
Dragoste de risipești,
Ești o rouă pe cărare
Și vrei Soare să trăiești

 

Vrei un ochi din care curgi
Lacrimă peste obraji
Și pe trupul crud s-ajungi
În fiorii cei mai calzi…

 

N-ai venit dintr-o poveste
Ca să fii uitată-n zori,
Inima-mi mi te citește
Când din vise vrei să-mi zbori

 

În înaltul cerului
Printre stelele tăcute,
Cu dulceața mărului
Mă sărută-n nopți plăcute!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

16 septembrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Dincolo de porți

Dincolo de porți

 

Dincolo de porți
se zice că sunt morți
stând în poziția de drepți…
Aștepți
ani la rând,
flămând
de adevăr…
Aștepți!
Apoi, dintr-o dată vezi
că nici dincolo nu sunt doar livezi…
Există și munți
cu prăpăstii fără punți,
prieteni și neprieteni,
spini și mesteceni,
demoni și îngeri,
bucurii și înfrângeri.
Lipsește doar trupul de lut,
în rest, e un nou început
și parcă îți vine greu să suporți
o nouă tragere la sorți
sperând să fii între cei drepți…

Plictisit, stai și aștepți…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

16 septembrie, 2018

Anatol COVALI: Avertisment

Avertisment

 

Chiar credeți c-o să reușiți
la nesfârșit să ne prostiți
în timp ce voi
cu timpul deveniți ciocoi
și la al Țării parastas
vă îmbuibați din ce-a rămas ?

 

Cât credeți c-o să suportăm
urgia voastră ? Să răbdăm
noi umilinți
târându-ne mereu cuminți ?
Chiar nu vă e teamă deloc
că ura poate lua foc ?

 

Și neclintiți și farisei
sunteți mai răi decât acei
care s-au dus,
fiindcă aveți ceva în plus :
ei erau proști și semidocți
pe când voi sunteți mult mai docți !

 

Dar nesătui, ca niște corbi,
ați devenit cu timpul orbi
și nu vedeți
că omul n-are două vieți
și că-n aceasta, în curând,
nu va mai fi nici prost nici blând !!!

1992

————————————–

Anatol COVALI

București

Florentina SAVU: Aș vrea

AȘ VREA

 

Aș vrea să-mi împrumuți un zâmbet
Să-mi șterg grimasa de pe buze,
Să-mi făuresc în suflet clinchet
De vise dragi și nu ursuze

 

Sau, de nu vrei să-mi împrumuți,
Poate vei vrea să îmi vinzi unul,
Să nu mai am ochii cerniți
Și-n gură să nu simt pelinul.

 

De buzele mi-or înflori
O să te rog să le săruți
Și-apoi mereu le-oi primeni
Și-oi vrea de-a pururi să mă-ncânți!

 

În noaptea neagră adu-mi vise
Și-alungă-mi norii de pe frunte,
Te-oi aștepta ca pe Ulise,
Cu dragostea mea cât un munte,

 

Să fim un suflet amândoi,
Un zâmbet cald întotdeauna,
Să fim într-unul singur, doi
Și nașă să ne fie luna,

 

Naș să ne fie cel luceafăr
Suit pe cer cutezător,
Noi fi-vom două flori de nufăr
Ce vom pluti pe lac de dor…

———————————–

Florentina SAVU

15 septembrie, 2018