Ultimul ceas
Caut, în fiecare din noi,
Zâmbet sfințit
Cu duhul adevărului,
Și simt satana
Că râde sinistru
De fala ce ne-ntină
Cu nimb de farisei,
Aruncându-ne sumbru
În eternul hău.
Și, totuși, secundele
Numărate invers
Mai dau o șansă.
Ultima,
Cel de-al doișpelea ceas
Bătându-și gongul,
Și odată cu el Raiul.
Sau iadul.
————————-
Sorina IVAN
17 septembrie, 2018
Ma duc să Trăiesc…
Să mă ierți când nu te caut,
și să uiți când nu te-am vrut…
se desprind secundele toate,
prin divinul tumult…
mi-e gândul nătâng! ți-e tăcerea fierbinte,
stau cu fața spre ușă,mereu să plec,
mereu să plâng,
lacrima, te rog, fii cuminte!
nu mai încap căderile în zilele mele,
atât mi-e de greu!
nici să mă rog, nici să trăiesc, parcă nu știu,
numai de tine, viață, mă agăț!
tu, care o iei de la capăt cu mine,
mereu și mereu…
și-ntr-o liniște îndestulată
îmi lași timp să-nvăț!
sa-mi caut înțelesul, să mă iubesc,
să caut un verb
surprinsă de puterea cu care vrem să ne fim
stau cu ochii spre ușă…
și fără amărăciune
vreau sa te-ntreb
Pentru câta vreme murim?
cad într-o nouă formă de rugăciune!
și mă iubesc!
și-mi vine să strig cu putere,
în hohote de bucurie! plâng
dă-mi Doamne, zile
și partea mea de avere
Mă duc să Trăiesc!
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
17 septembrie, 2018
Tu… și Lorelei…
Ne atingi cu privirea,
Lumina se naște în suflet
La noi,
Iar pietrele Tale
Șlefuite
Sunt mai tăcute ca oricând.
Mai plouă și azi în luna
Lui Martie,
Iar Cerul atât de banal,
Cu Tine este spiritual.
Te-ai Înălțat
Lăsând în urmă odaia.
Azi…
Desenăm cu creta pe asfalt
Doar ploaia.
Zbori… zbori…
O să te plouă pe aripi,
Spuneai:
„Nu-i nimic…”
Lumina zboară albastru…
Tu…și Lorelei…
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
31 martie, 2016
ARGUMENT
mi-e rău – mi-e foarte rău – din ce în ce mai
rău mi-e – tu – camarade – -aşa să ştii…
iar voi – voi stele – lăfăiri de
nopţi înalte – voi tot mai des veţi auzi-n cereşti pustii
doinele mele – sufletele mele
scoase la vedere – pe – emfatică – sârma luminii – să se-usuce
să mă mai scape – făr’ să vrea – de toiul suferinţei
grele… – …să tot vrăjească-n cruce – la
venin – să-l facă – decât fierea – oleacă mai
dulce…mai fără de misticul
spin…
***
DOINA MEA
(29 August 2018)
frunză verde salamastră
legătură de Măiastră
şuieră vântul pe coastă
şuieră şi-mi aminteşte
cum în stele se citeşte…
tare-i greu – o – tare-i greu:
nu mă-ngădui măcar eu…
ciuguli-m-ar ciorile
…se-nchid trecătorile…
stau şi cânt şi plâng cucută
nime-n lume nu m-ascultă :
oi fi blăstămat şi eu
ca tot neamul ist al meu…
stau şi cânt şi plâng pe rană
nime nu mă ia în samă
mi să tâmplă numai mie
c-am uitat de omenie…
stau şi cânt şi plâng răzleţ
coşcovit de vechi tristeţi
mi-au rămas să fac răsipă
mărăcinii de pe râpă…
aşa macin în gol eu
necetind pe Dumnezău…
am lăsat să cânte cucul :
ştie rostul – ştie crugul…
cântă el – trezeşte lumea :
eu m-am dat cu spurcăciunea…
am plecat prin ceţuri dese
lumii de mine nu-i pese…
fost-am umbră – nici atât
cenuşă mi-i vorba-n gât…
trec prin ape – nu-s nici vaduri
n-am ştiut asculta sfaturi…
s-a stins lumina din urmă :
mi-a plesnit ultima strună…
***
CURĂŢENIA POEZIEI
(15 Iulie 2018)
mi-ai spus – mereu – să şterg şi să
periez – să periez şi să
şterg – cu grijă şi
zilnic – slovele Poeziei – de pe
coperta şi
Continue reading „Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)”
Încercări
Eu încerc cu degetul marea,
tu încerci cu degetul cerul…
Misterul,
pe cât de adânc pe atât de înalt…
Același asfalt
albastru, aceeași oglindă,
același opaiț răstignit pe a timpului grindă
rostogolindu-se de la răsărit la apus…
,,Pace pe pământ…și în cer sus…”
Pe mine mă învăluie marea,
tu îmbrățișezi cerul…
Pieptul meu îți este cărarea,
gura ta îmi e giuvaerul…
Între noi, îngeri mângâind strune de lire,
potire
albastre de dor
și plâns de cocor…
Noi, doi fluturi închiși în celule de lut
așteptând să zboare, liberi
ca la început.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
16 septembrie, 2018
Odată cu tine înfloresc
Cu cheile cui voi intra
pe poarta soarelui dimineaţa,
nimeni să nu mă ştie,
doar să mă primească
cu ofrandele cerului cunună.
E mai devreme de încolţirea seminţei
din care lujeri se vor naşte
înălţându-se falnici
prin judecăţile drepte.
Lumina topită-n culori vii
prin arome-n anotimpuri
se visează iubire sonoră.
Simt cum curge timpul rotund
în mâini o să prind viitorul
cu degetele pe tastele fiinţei.
Odată cu tine înfloresc
noile împliniri ce se apropie
uitând de tranziţii.
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
16 septembrie, 2018
Serafima
N-ai venit din întâmplare
Dragoste de risipești,
Ești o rouă pe cărare
Și vrei Soare să trăiești
Vrei un ochi din care curgi
Lacrimă peste obraji
Și pe trupul crud s-ajungi
În fiorii cei mai calzi…
N-ai venit dintr-o poveste
Ca să fii uitată-n zori,
Inima-mi mi te citește
Când din vise vrei să-mi zbori
În înaltul cerului
Printre stelele tăcute,
Cu dulceața mărului
Mă sărută-n nopți plăcute!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
16 septembrie, 2018
Țară a suferinței
Pe fruntea ta
scrie păcat,
Ești blestemată
Să fii condusă necinstit.
Fără regrete
Corupții te-au vândut
străinilor
Scăldându-te în
Propriul păcat…..
credibilitatea….
Ce naște suferință
——————————-
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
16 septembrie, 2018
Dincolo de porți
Dincolo de porți
se zice că sunt morți
stând în poziția de drepți…
Aștepți
ani la rând,
flămând
de adevăr…
Aștepți!
Apoi, dintr-o dată vezi
că nici dincolo nu sunt doar livezi…
Există și munți
cu prăpăstii fără punți,
prieteni și neprieteni,
spini și mesteceni,
demoni și îngeri,
bucurii și înfrângeri.
Lipsește doar trupul de lut,
în rest, e un nou început
și parcă îți vine greu să suporți
o nouă tragere la sorți
sperând să fii între cei drepți…
Plictisit, stai și aștepți…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
16 septembrie, 2018
Avertisment
Chiar credeți c-o să reușiți
la nesfârșit să ne prostiți
în timp ce voi
cu timpul deveniți ciocoi
și la al Țării parastas
vă îmbuibați din ce-a rămas ?
Cât credeți c-o să suportăm
urgia voastră ? Să răbdăm
noi umilinți
târându-ne mereu cuminți ?
Chiar nu vă e teamă deloc
că ura poate lua foc ?
Și neclintiți și farisei
sunteți mai răi decât acei
care s-au dus,
fiindcă aveți ceva în plus :
ei erau proști și semidocți
pe când voi sunteți mult mai docți !
Dar nesătui, ca niște corbi,
ați devenit cu timpul orbi
și nu vedeți
că omul n-are două vieți
și că-n aceasta, în curând,
nu va mai fi nici prost nici blând !!!
1992
————————————–
Anatol COVALI
București