Vasile COMAN: Ce toamnă frumoasă… Maria !

Ce toamnă frumoasă… Maria !

Ce toamnă frumoasă, în deal, la Maria!
Pe bolta de acasă belșug are via!
Ce toamnă frumoasă, livezile-s pline,
Pe ramuri stau mere ciorchine!
Maria, ce bine-i la tine, ce toamnă frumoasă!
Se strânge otava din coasă!
Pe cer… mai frumos ca o zi fără stele,
Sunt păsări ce pleacă în țară la ele!
Ce toamnă frumoasă, Maria-i la nuc;
Îl bate cu bățul, o traistă s-apuc!
Și ce frumoasă ești, azi, Marie!
Subțire îmbrăcata în bluza de ie!
Ce zi cu soare de toamnă ai prins,
Ia-mă în brațe și du-mă-n vis!
Și ce gâze și fluturi aleargă în crâng!

De astăzi, Marie,
Căldura alung.
Ți-ai luat pălărie??
– Îmi vine să plâng!!

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

8 septembrie, 2015

Anatol COVALI: Judecata istoriei

Judecata istoriei

Istoria va consemna în vreme
că pe-ale țării splendide fruntarii
au bântuit, sub comuniste steme,
nesățioși și nemiloși barbarii.

Urmașii noștri nu vor înțelege
momentul tragic al acestei nații
când oameni de nimic și fără lege
au umilit atâtea generații.

Aceste cinci decenii de rușine
vor fi în cartea țării ca o pată,
o pagină ce nu se va reține
și nu va fi-nțeleasă niciodată.

Tăcerea noastră, tragica răbdare
și frica devenită lașitate
vor fi etichetate ca trădare
de cei ce vor trăi în libertate.

Și fără milă ne vor da uitării
spunând : A fost o epocă barbară
când au trăit întru rușinea țării
niște strămoși ce-au meritat să piară !

1992

————————————–

Anatol COVALI

București

Nicu GAVRILOVICI: Poeme

Căutător de aur

Eu încă sper în răsărit de soare,
În dragoste, lumină și mai bine,
Eu caut încă aur în ruine
Și vă aștept cu pâine și cu sare.

Spre cel căzut am încă mâna-ntinsă,
Cu cel pribeag împart un colț de cer,
Disting în orice om un giuvaer
Și dărui din lumina mea aprinsă.

Nu lingușesc ca să obțin foloase,
Când spun iubesc, nu mă gândesc la rut,
În fața celui slab pun pieptul scut
Și noaptea stau bolnavului de șase.

Nu mă privi ne-ncrezător, străine…
Eu caut încă aur în ruine…

Vremuri apuse…

Îți aduci aminte mamă?… Îmi aduc aminte tată
Cum în casa cea de bârne fericiți eram odată.
Aveam lut, n-aveam podele și carton bituminat
Și strujac umplut cu ghije de porumb aveam în pat.

Îți aduci aminte mamă cum ne privegheai în noapte,
Ne puneai cu-oțet comprese și ne înveleai în șoapte
Apoi sărutai fierbinte tâmpla cea înfierbântată…
Perna ta de lacrimi udă n-am s-o pot uita vreodată.

Îți aduci aminte tată, tu, ce dormi sub bradul falnic,
Din bucata ta de pâine cum rupeai cu suflet darnic?
Ne mințeai că nu ți-e foame… Te credeam, eram copii…
Cum munceai din zori în noapte n-am să uit nicicând, să știi…

Îți aduci aminte mamă, (astăzi ești paralizată)
Nu-ți era prea grea găleata, nu-ți părea grădina lată
Nici prea călduroasă vara, nici geroasă iarna cruntă,
Aveai părul precum noaptea…astăzi ești așa căruntă…

Când privesc la poza veche mă inundă-n hohot plânsul…
Tu erai cais în floare, stâncă tare era dânsul…
Mamă, unde ți-e puterea?… Tată, haidem în pădure…
Ne așteaptă-n poieniță tufele cu negre mure!

Au apus acele vremuri… Ți-a rămas surâsul, mamă;
Ce a fost un basm odată, azi s-a transformat în dramă.
Plângi când îți aduc o floare, într-un scaun de fier, cu roți…
Tată, nu ești mort…vlăstare, îți aduc zece nepoți.

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Poeme” →

Lilia MANOLE: ÎNTOARCE DIN TINE SPRE ALȚII

ÎNTOARCE DIN TINE SPRE ALȚII

trăiește viața intens,
pășește primind-o regesc,
cum nu are sfârșit
începutul ei pământesc.
trăiește viața intens,
ca pe ceva nefiresc,
aleargă înaintea-i ales,
îmbracă un aur ceresc.
și simte-i lucrarea perfectă,
și dă-i un sărut pe obraz,
când șingur în umbra discretă
îți iei iar un bun rămas.
nu te feri de prieteni,
de rude, copii și bătrâni,
trăiește viața intens,
alege petale și spini.
că toate au leac pe un timp
cu soare și ploaie,
ninsori,
trăiește viața intens,
și crede că nu ai să mori,
ci viața te va urma,
să-ți vezi tot mai sus
fermitatea-
la tine s-or închina
lumini semănând
bunătate
trăiește viața intens
să-ți picure griji infinite
ea poate te caută-ades
când ești un copil
de părinte
ea poate îți strigă:
„Întoarce
din tine spre alții
ca tine ce sunt”-
trăiește Viața intens,
nu lua de la ea
conținut,
nu lua de la ea
vreo răsplată-
sunt alte minuni să le crezi-
odată numai o dată
ar fi bine să le așezi
în maldărul
neconceput
de tine ori de părinți
trăiește viața intens
cu ață și ac de la sfinți.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

Nicu GAVRILOVICI: Versuri

Pe unde hoinărești

Pe unde hoinărești, frumoasa mea?
Atât de scurt îți fuse răsăritul…
N-am apucat nici să încep cositul
Pe epiderma ta de catifea.

Eram în stare să mă fac olar
Să pot pe roată să-ți mângâi conturul;
Descopeream întâia oară purul…
Erai o Ană, eu eram zidar…

Dar ai zburat din zidul meu îngust
Și de atunci neîncetat te caut,
Te chem în sunet de viori și flaut
Și te aștept romantic și vetust.

Din nou e toamnă și din nou aș vrea
Să te îmbrac în frunze de aramă…
Din mângâieri să dăm iubirii vamă…
Pe unde hoinărești, frumoasa mea?

Melancolii autumnale

La margine de toamnă te aștept,
Pe ciotul unui vers neterminat,
De galbenul din jur contaminat
Devin al meditație adept.

Îmi este pleoapa veștedă de dor,
Încoronată-n stropi diamantini,
Dorința se transformă-n rădăcini
Și visele în lanțuri care dor.

Te-aștept să vii din vara ce-a trecut
Ori din al viitoarei ierni argint,
Dar astrele și zodiile mă mint…
Ca să o pot lua de la-nceput,

Acoperit de frunzele de tei,
Adorm, spre a renaște-n ghiocei.

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Versuri” →

Mariana POPAN: Linişte de noapte bună!

Linişte de noapte bună!

Peste gând din zi lumină,
Obosit şi adunat,
Las să vină noaptea lină,
Să-mi aducă gând curat,
Somnul ei, odihnitor,
Vise limpezi şi puţine,
Armonie pe un nor,
Linişte şi clipe fine:
Clipe de un lin şirag
De ode prin stele-aprinse,
De alint şi dor de drag,
Dar de stele-n nopţi nestinse.
Pacea să vă împresoare
Pretutindeni, pe pământ,
Îngerii vă fie floare
Peste bolta licărind!
Zâmbete domnească-n case,
Pe-ochişorii inocenţi
Ale sufletelor care
Zac ferice în prezent.
Pacea lină să v-aline
Inimi calde şi sperând
Să v-aline azi şi mâine,
Soarta voastră, pe pământ!
– Gând curat, la ceas de noapte,
Pe unde călătoreşti,
Doar credinţa te-mpresoare
Şi cuvinte creştineşti!
Să reţii mereu oriunde,
Că ce nu aduce anul,
Ceasul fie pentru lume,
Clipa vie fără banul!
Banu-i ochiul dracului-
Deci, fereşte-te de el,
Ca şi dracul de copil,
Că-i năzbâtios defel!
Cine groapa şi-o tot sapă,
Uită de ce-o mai trăi,
Că-ntr-o zi, în ea să cadă,
Din ne-atenţia-i ce-o fi.
Nu uita că-ntre ţărâne,
Mergi, sădind mereu prin rânduri,
Tu cu gâze şi cu râme,
Conjurat de patru scânduri!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare

17 septembrie, 2018

Florentina SAVU: Călător întârziat

CĂLĂTOR ÎNTÂRZIAT

Colindam prin gări de vise
Pe malul unor doruri vii,
Pe șinele speranței interzise
Prin anotimpul cu ploi viorii,

Pe geamul gării visului curat
Am desenat prin picurii de ploaie,
Un călător ce azi a-ntârziat
Și sufletu-mi, de doru-i, se îndoaie.

Conturul dat de a mea mână
O dragă chemare-ți lansa,
Să vii cu toamna strânsă în cunună,
Cocor zburând spre lumea mea!

Pe umeri purtam curcubeul
Unei iubiri fără sfârșit,
Ție ți-am închinat eseul
Dintr-al meu vis nemărginit,

Să vii pe drumul de culori
Cu dragul cu care te-aștept,
Să vii cu lumina din zori,
Cu inima-ți bătând în piept,

Vino în gara luminată
De visuri multe și curate
În care-o tânără te-așteaptă
Cu un buchet de doruri coapte,

Pe șina-ncrederii o frână
Să pui cu multă cutezanță,
Din trenul visului mă ia de mână
Și-mi dă tărie și speranță,

Ne-om îmbarca spre cer de vise
Cu dulci emoții și alint,
Oricât ne-ar fi de interzise,
Oricât ar fi timpul de crunt!

———————————–

Florentina SAVU

16 septembrie, 2018

Anatol COVALI: Sărăcie

Sărăcie

Durerea noastră nu e sărăcia
ce de-atât luciu ochii ni-i orbește,
ci faptul că minciuna și prostia,
râzând de noi, ne țin ca într-un clește.

De mii de ani ne-au fost săraci străbunii,
dar nu au acceptat ca-n tronul Țării
să urce ticăloșii și nebunii
și slugile hidoase-ale-mpilării

Am fost săraci, însă făceam virtute
din cinste, adevăr și demnitate
și toate conștiințele vândute
erau din viața noastră spulberate.

Acum cei care-au pactizat cu crima
sunt apărați în sferele puterii
de dragostea prostească și de stima
celor ce stau gemând printere mizerii.

Suntem sleiți de-o nefirească boală
ce ca un cancer viețile ne curmă,
căci sărăcia noastră e morală,
iar comportarea noastră e de turmă.

Murim săraci de lipsă de voință
însă suntem bogați în lașitate.
Ne batem joc de țară și credință,
în timp ce viața tot la fel ne bate.

Și ni s-a dus în toată lumea buhul
că suntem un popor ce rabdă totul,
un neam de resemnați săraci cu duhul
care își dau ticăloșiei votul.

O sărăcie cruntă ne doboară,
că pe săraci nici nu mai poți să-i numeri,
dar toată lumea din această țară
surâde strâmb și dă stupid din umeri.

1992

————————————–

Anatol COVALI

București

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Departe în noapte

DEPARTE ÎN NOAPTE

prin geamuri sparte de gânduri
treceau timpuri în grabă
venisem să cânt o baladă
la plecare a rămas doar cuvântul

uitase să ningă
rămăsesem blocat între fulgi
veneau oameni grămadă să vadă
eu priveam la distanță de un an

uneori mai croiam câte-o toamnă
eram absentul grăbit dintre voi
mai chemam iarăși în grabă
cuvântul rătăcit între sfinți

eram tu și eu
două drumuri pe un deal
în cutia poștală
a rămas un cuvânt ireal

era liniște oarbă
eram rebelul romantic pe corzi de vioară
legasem cuvântul cu o floare
să cânt, să cânt ce vă doare

privește-ne iubito, privește-ne iară
doi nebuni într-o cameră goală
era rece, mi-era frig în cămară
erai fulg, iarăși și iară

te-ai schimbat atunci în primăvară
bătea vântul în plete răzlețe
colindam printre gene
despre iubiri trecătoare

și mă pierd între cer și pământ
femeie, te caut în tainic descânt
să pășim ilogici și puri
mai departe în noapte

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

17 septembrie, 2018

Sorina IVAN: Ultimul ceas

Ultimul ceas

Caut, în fiecare din noi,
Zâmbet sfințit
Cu duhul adevărului,
Și simt satana
Că râde sinistru
De fala ce ne-ntină
Cu nimb de farisei,
Aruncându-ne sumbru
În eternul hău.

Și, totuși, secundele
Numărate invers
Mai dau o șansă.
Ultima,
Cel de-al doișpelea ceas
Bătându-și gongul,
Și odată cu el Raiul.
Sau iadul.

————————-

Sorina IVAN

17 septembrie, 2018