Anca-Maria DAVID: La steaua

LA STEAUA

Umblam pe străzi în suferințe,
Cu haina plină de dorințe,
M-am agățat de-un colț de stea,
Râvnind la steaua mea,
Plimbându-mă sub clar de lună,
Cu buzunarul plin de vise,
La steaua-n ceruri ce strălucea,
Visam s-ajung cândva la ea.
Zării o umbră ce se mișca,
Sub felinar se legăna,
Pe un fir de iarbă se înălța,
O dragoste neprețuită,
Ce-n inimă se tot zbătea,
Și tot zbura și tot cânta,
Încolăcindu-se de stea,
În forfota gândului,
În șuieratul vântului,
În foșnetul pământului,
În cer se năștea o poveste
Sub petale de stea,
Spusă pe la ferestre
În bătaia ploii,
Curgeau visele și norii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

3 ianuarie 2019

Anatol COVALI: Noului An

Noului An

A mai venit un An. Pe al său prag
privesc în urmă zâmbitor,cu drag,
căci cel ce pleacă
mi-a fost prieten şi ce-am vrut mi-a dat
fiind în viaţa mea ca o prisacă
cu rod bogat.

Sper că cel nou va fi şi mai frumos,
mai împlinit şi mai armonios,
mai plin de vlagă
şi va aduce-n dar tot ce vreau eu
în mica, dar vrăjita lui desagă
plină mereu.

O, An superb, tu care n-ai să fi
ultima treaptă, ci vei pregăti
alte urcuşuri,
dându-mi în dar nu doar viori de preţ,
ci şi inegalabile arcuşuri
de cântăreţ.

Am să încerc să nu-ţi dezamăgesc
încrederea cu care vii firesc
promiţând daruri
pe care le-am dorit în viaţa mea
şi care să îmi pună pe amaruri
câte o stea.

————————————–

Anatol COVALI

București

2 ianuarie 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Prețul

Prețul

Trotuare lunecoase,
umede, pline de
zăpadă așternută
peste conștiințe,
pomi desfrunziți
dând imagini nude,
polei haotic așezat
peste firele de iarbă
încă negerminate,
gânduri ucise înainte
de a se naște,
amalgam de chipuri,
priviri și zâmbete,
din păcate false,
toate împreună
într-un coctail de
oferte, la preț redus,
pe care viața ni-l oferă
aparent gratis, însă
incredibil de scump…
ești gata să plătești prețul
pentru clipa trăită?
sau încă ai dreptul
să negociezi cu viața,
câtă lumină să mai primești
până la căderea întunericului
veșnic….

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

2 ianuarie, 2019

Corneliu NEAGU: Fulg de dor

FULG DE DOR

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.

———————————————–

Corneliu NEAGU

3 ianuarie, 2019

Teodora Chiric BUTUC: Nu degeaba este scris

NU DEGEABA ESTE SCRIS

Dacă doriți să fiți bogați
Nu alergați după averi,
Punând ziduri între frați
Făcând doar jale și dureri!…

Că bogățiile nu țin, se trec,
Ele nu rămân o veșnicie,
Doar ce-ați adunat în piept
Din tot ce-înseamnă “Apa vie “

Luați cuvântul bun, de spus
Și cele ce-s nemuritoare,
Ca să aveți acolo, Sus,
O bogăție cât mai mare

Ce o purtați și nu mai știți,
Să o deschideți, cât mai des:
E sufletul ce-l ocoliți,
Pe el nu puneți, mare preț.

Că nu degeaba este scris
În cărțile ce atâtea sunt,
Ce spun adevărul necuprins;
“Precum în Cer și pe pământ”.

Aceasta, este marea bogăție
Care-o avem, dar am uitat,
Că valul vieții, plin de mândrie ,
Pe toți aproape, ne-a acaparat!

Astăzi tu ești, mâine poți pleca,
Tu nu uita de Aurul Cel Sfânt
Ce-i Sufletul, comoara ta,
Ce ți-a lăsat-o Domnul, existând!

(din volumul ” Fărâme de dor „)

18.11.2017

———————————–

Teodora Chiric BUTUC

Lilia MANOLE: În mâinile Tale, Doamne…

În mâinile Tale, Doamne…

Adorm în mâinile Tale, Doamne,
Ce puhav e pamântul,
Ce mi l-ai gătit
Treptat aduci și un înger
Să sfarme
Creierul meu,
Ce mi l-ai iubit.
Atent, Domine, suflă un vânt
De miazănoapte.
N-o să se știe
Cât de mult am trecut cu Tine
În moarte
Și azi încă mă cauți de vie.
Strânge- mă greu,
Știu, ce fină ți-e treapta,
Care urcă dincoace de al meu trup-
Mi- ai dorit să fiu cuminte, înțeleaptă,
Aș fi adormit la sânul Tău
Pe același frământ neconceput.
Azi ochii nu-s ochi-
Doi globi, ce mă fac oarbă,
Acul și- aruncă culorile negre
Și numai pe gâtul
cămășii pe care
am să pun o salbă
va trece ochiul meu de veghe.
Doamne,
Strânge- mă in mâinile Tale,
Pe o piatră
Creștetul de -mi este,
Cine cu noi
Se împotrivește,
Dușman ne este,
Și ne urăște.

Ai în mâinile Tale
Ceva ce dacă îți amintești
Mi- ai luat…
Doamne,
Putea- vei uita încercarea?
Oare de ce a fost să trec
Prin totul ca prin mezat?
Dacă și azi
Nu- mi vine să cred
De ce scoate câte un cuvânt
Interogarea
Iubirea îngenunchează
și se aprinde lumânarea…

Doamne, ce psalm
Aș putea să îți dăruiesc?

Adorm cu ochii Tăi
și cu ei dau retina geamului
într- o parte să Te trezesc…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

1-2 ianuarie 2019

Silvia URLIH: Nu știu să scriu

NU ȘTIU SĂ SCRIU

Nu știu să scriu
cuvinte erudite,
nu știu să sciu
ce alții au mai scris,
eu scriu cu sufletul
cuvinte înrudite cu sufletul
ce încă mi-este vis.

Nu știu să scriu
cuvinte din povești,
nu știu să sciu
din vorbele știute,
eu scriu
din amintirile trecute,
eu scriu
din viață și
din trăirile avute.

Nu știu să scriu
ce alții au trăit,
nu știu să scriu
cuvinte tălmăcite,
eu scriu cu sufletul,
cu șoaptele șoptite,
eu scriu cuvinte din cartea mea
citite.

Nu știu să scriu
ce îmi dictează gândul,
nu scriu
ce mintea îmi ordonă-a scrie,
eu scriu
cu pana sângelui din vene,
scriu cu pădurea
ce toamna mi-o adie.

Nu știu să scriu
poeme de iubire,
iubire ce-n mințire
se ascunde,
eu scriu
despre iubirea ce-o visez
și mi-o doresc
în suflet a-mi pătrunde.

Scriu spovedanii
către Dumnezeu,
scriu să îmi scutur ploaia
din petale,
eu scriu
să-mi plângă sufletul pe ceruri,
scriu
să m-audă iarba

de pe vale.

—————————

Silvia URLIH

3 ianuarie, 2019

Maria CĂLINESCU: Doresc o altă iarnă

Doresc o altă iarnă

Încărunţit e cerul, liniştea-i profundă,
de i-am şti misterul luminii ce abundă?
Copaci-s goi, dar albi, sloi îmi e simţirea,
alte ierni trecute inundă amintirea.

Din caruselul vremii revine rând pe rând
ca freamătul năvalnic ce zace în gând,
Îmblânzeşte zâmbet ce-n agonii pulsează,
ca seninul aprig mă vrea mereu, tot trează.

Încărunţit e cerul, liniştea-i profundă,
de i-am şti misterul luminii ce abundă?
Cade peste creste, par cuşme argintate,
ca-n basmele croite de amintirea surdă.

În frigul ei zac lacrimi și tot ce am pierdut,
doresc o altă iarnă, la fel ca la-nceput,
de-albește clepsidra în anii ce urmează
să nu mă-nghețe gerul, chiar, de-i Bobotează.

———————————

Maria CĂLINESCU

3 ianuarie, 2019

Maria HOTEA: Mai rămâi

Mai rămâi

Mai rămâi lângă mine o clipă iubite,
Lăsându-mi pe buze un ultim sărut
Uitarea să ningă -n ninsori nesfârșite,
Cu aceeași iubire neștiută de început !

Învață-mă iubite în tainică noapte,
Misterul ascuns în cuvântul din șoaptă
Alungă-mi din suflet lacrimi deșarte ,
Ce curg adesea când iubirea-ți așteaptă.

Din albul zăpezii tu dă-mi strălucire,
Când fulgii valsează fiind fluturi în zbor
Să-mi ningă în clipe triste cu fericire,
Simțind în inimă al iubirii neînțeles fior !

Minte-mă iar căci clipa fugară nu trece,
Clepsidra doar pentru noi din curs s-a oprit
Căldura iubirii din inimi nicicând să nu plece,
Când gerul năprasnic al iernii din dor s-a topit!

——————————-

Maria HOTEA

2 ianuarie, 2019

Anatol COVALI: E iarnă ?…

E iarnă ?…

E iarnă. Iarnă-afară,
însă în noi e toamnă,
iar viaţa ne îndeamnă,
zâmbind, să ni se pară

că este-o primăvară,
ce alt destin înseamnă,
că soarta ne condamnă
ca tineri să fim iară.

Degeaba ramuri scuturi
şi-mi spui că-ţi par uscate.
Ciudata-mi voluptate
vede doar zbor de fluturi.

Tânjesc după săruturi,
visez îmbrăţişate
superbele păcate
din dragile-nceputuri.

Pădurea prinde viaţă.
Auzi cum se frământă?
Păsări în ea iar cântă,
izvoare se dezgheaţă.

Nu mai e frig şi ceaţă.
Zboruri spre-azur se-avântă.
În trupul ce se zvântă,
de lacrimi, e verdeaţă.

Să nu te temi de iarnă
cât o să fim alături.
Poate imense-omături
necontenit să cearnă.

Mansardei o lucarnă
îi vom deschide-n lături
şi-om trâmbiţa spre hături
din a iubirii goarnă.

————————————–

Anatol COVALI

București

3 ianuarie, 2019