Ni-era așa de dulce, blândă și frumoasă,
Ca mugurii ce înfloresc, în luna lui april…
O fetișcană eram, naivă, curioasă,
Ce gandu-ți căuta, în ochii tăi, sfioasă,
Să-l împletească, cu gândul ei febril…

Și câte nu ne-am spus și câte legăminte…
Că vom zbura-mpreună-n zbor de pescăruș…
Atâtea vorbe calde, țesute-n jurăminte,
Cu câtă duioșie îmi năpădesc în minte,
Că mână-n mână, pășim pe-al vieții urcuș…

Dar… ne risipise-un viscol visele-nfrunzite…
În cele patru zări, ne-a răsfirat prin lume…
Apele dezamăgirilor, tulburi și repezite,
Pe cărări ne-au dus, de timp înzăpezite,
Pierzandu-ne… făr-a ne-auzi de nume…

Trecut-au anii în stol, ca păsări călătoare…
Ne mai caută-n răstimpuri, aducerile-aminte…
Sub pojghiță-i o rană, surdă și mistuitoare,
Că inocența noastră, cu iubiri năvălitoare,
Îs urme pe zăpadă, pierdute-n fulgi-cuvinte…

Dar pari aşa de trist, că parcă nici nu-ţi pasă,
Ţi-e chipul împietrit şi palid ca de ceară…
Mirat priveşti în juru-ţi, prin fumul de ţigară,
De parcă m-ai vedea, pentru întâia oară,
Cu o privire goală, ce sufletu-mi apasă !

Aş vrea să pot curma, tăcerea apăsătoare,
Să-mprăştii gându-adânc, din ridul de pe frunte…
C-o vrajă s-alung fulgii, din pletele-ţi cărunte,
Acum când ne-ndreptăm, spre mijlocul de punte,
Destinul să-l împiedic, prezis de ursitoare !

Obrajii să-ţi cuprind, cu palmele-amândouă,
Să-ţi dau căldură-n suflet, speranţa-n căutare…
De pe-unde rătăceşti, prin neagra depărtare,
Spre mine să te-aduc şi fără cugetare,
Scânteie să aprindem, la foc de viaţă nouă !

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

5 ianuarie, 2019