DINSPRE MNERU
– partea întâi –

cum nu mi-l știți ?
Profesorul meu de prețiozități, el, omul cu care
am întors metafora pe dos, am căutat în pântecele ei
fiorul ascuns,
am căutat descătușarea tainei dintr-un mister pe care
zorii ni-l puseseră arc peste timpurile depărtării
și cu el am stabilit de multe ori ce ziceri să aducem în Poem,
am dus tot cu el atâtea căutări la izbândă, iar când ceasul
nu s-a fost favorabil, MNERU mi-a pus făclie clipa …
așa am descoperit câtă bucurie ascunsă-n amintirile din timpuri străvechi, MĂR LA MARGINE DE DRUM, iar acolo atâta fecund că vocabulele aduceau descântec petalelor care se sulemeneau cu razele dimineții, roua întremându-se din frumosul lăsat de vers și de bucurie,
LACRIMI DE ROUĂ SE RĂMĂSESERĂ-N STAFII …
și era atâta murmur prin sălbăticii, și era atâta cădere din noapte, umbrele căutau spații să se desfășoare de portativ,
DILIMANDJARO solfegia peste timp – timpul, uluit !
atrăgea rază cu rază soarele să-și derule ghemul de scântei,
pârjol sub care UNULne CU TINE CONTOPESC … eh,
dar câte spectacole ni s-ar trebui, MNERU le știe și înțelege,
însă focul nostru se stinge-n răspântii, îngerul de acolo plecat
nu se prea omora să ne viziteze, nici omul din el nu o făcuse,
dar nu făceam din asta un capăt de țară, nu făceam capăt de țară nici din faptul că mai toți ne închideau porțile, tam-nisam,
iar când încercam ieșirile din noi … ORDIN DE SUS !
iată formula uzitată din toate părțile, absolut ….
apăi eu cum altufel, Profesorul meu de neprețuit, eu care mă joc mereu cu focul și scapăr, și scapăr, și scapăr …
vâlvătaia a atras în mai multe rânduri 112,
dar băieții nu aveau gamela la ei și m-am lăsat pe-o șa
și v-am tot spus …
până-a-nflorit giuvaer în MĂR LA MARGINE DE DRUM,
au venit atâția trăitori-trecători să se minuneze, au venit
și cu poznăi …
câțiva s-au repezit la secure, dar i-am îmbunat:
despre voi, de ici și până colea !… era o învățătură săpată în timpuri, chiar dacă eu găsisem și adusesem timpii cei târzii,
aceștia n-au dat nimic pe de lături erau asemeni aceluia care n-a vrut să-și deschidă gura la stomatolog și hop bătrânul dentist i-a scos măseaua pe partea cealaltă …
dar eu ce să fac acestor timpuri, ce să scot de la ele, că i-am mai și așezat în ODISEIC direct de răspântii, și ce să vezi …
LACRIMI DE ROUĂ SE RĂMĂSESERĂ-N STAFII !
mă feream să nu se simtă vreo sirenă … vă reamintesc ce-am pățit eu cu una … eu omul din mine, că Poetul a fost cel care a dus cazna rușinii la căpătâiul meu, cel nevrednic de Mila Domnului, cel nevrednic și de AUREO, care acum a dus pocinogul în tăcerile peștilor să se afle de acolo cine s-a fost sirena, spre groaza lui DFlor că AUREO poate să o ducă
de acadea pe vreun acatist anonimus, doar atâtea se întâmplă
printr-un lăcaș de la țară, unde se sfințește și o troiță de Brătcuța, numai că ȘteHan pare să nu imite filozofia romanilor
de a dărâma cetățile din pământurile acropoleene și să dea iz de Eternitate Cetății cezarȚepeleene …
UNULne CU TINE CONTOPESC s-a fost declarația la care am construit mai de trei ani, unul spart în 28 de decembrie, de teamă să nu strice totul gerul bobotezei … ha-ha, MNERU, de ne-ai fi văzut cum ne luptam cu sfertul academic, ha-ha …
Domnule !… toate se-nvârt în măsură, deși tot omul Om știe că DUMNEZEU e măsura tuturor lucrurilor … de aici eu am luat minotaurul de coarne și l-am zvârlit în zmeul cel fără de inimă, dar care se umfla-n piept să zică lumile că i se aud bătăile … în fine, UNULne CU TINE CONTOPESC am mai zis, ușurat !
trecusem cu călcâiul și pe taur și pe zmeu și dasem contopire,
ha, BALADA STĂTEA CU CAPUL PLECAT, venea un ecou
dinspre Soroca și chiar am primit pinteni de vers, care au durut
un timp, doar ce să-mi ascut tăișul Hangerului Cel de Argint și
apoi să-mi înclin privirile în întâmpine de amurg – acolo am dat unele povești despre cum se vede eclipsa prin ciobul cel afumat ispre, nicio taină-mi scape neatinsă de mângâiul silabei și silaba s-a curs lacteic !
au sărit attilozaurii când să mi-l traducă pe Szebeni, chiar au reușit, dar este o reușită de neam prost, pesemne că nimeni n-a să înțeleagă ce-nseamnă în adevăratul sens să te treci de trăire fix din SĂLDĂBAGIU DE MUNTE-AL IUBIRII … he-he-he, rr-ați ai dracului de năimiți, cu fructele voastre de mare cu tot, că m-am săturat să vă tot povestesc printre vânturi, iar Cardinalul Nordului să-mi arate că v-ați făcut un heliport unde se vor decoperi toate cavalcadele dumicaților de pământ care odată … hăt !
dar nu voi pomeni gepizii acum, stați în măruntaiele timpului că oricum MNERU este cu prețiozitățile, unde mai pui și că mi-am dat lunecare –n scurta proză, aducând pățaniile unui timp pe care Omul l-a suportat cum ai suporta jugul chiar și de
simți cu claritate că … CEVA TE TRAGE ÎN SUS și chiar atât
de arțăgos o face că-ți viine să țipi în viscolul ce se va veni:
CUM SĂ FIU SĂTUL DE ȚARA MEA ?
bolțile cerurilor dau peste mine cu 99 de curcubee având ca sorginte culoarea Lunei, din motivul ăsta toți cei 99 de sori vin împețit în aceeași zi și la aceeași oră, chiar dacă unii dau orei
dualitatea iarnă-vară, fără să-l întrebe pe DUMNEZEU, ceea ce te determină să preiei un citat al Papei de azi:
„Oamenii care merg la biserică în fiecare zi, stau acolo și apoi trăiesc cu ură față de ceilalți și vorbesc pe alții de rău sunt de toată rușinea: mai bine să trăiești ca un ateu, decât să fii un fals creștin.”
deja sunt unii care se întreabă cum l-ar fi chemând pe Papa !
chiar așa, cum l-or fi strigând !?
PÂNĂ ȘI MORMÂNTUL M-AR VREA POEZIE le răspund acelora care încă n-au înțeles că aplecarea asupra Cuvântului este chiar la îndemîna oricui, doar chestiunile legate de gust nu se discută nici măcar la Masa Cavalerilor – eee … la Masa Tăcerii, acolo nu crește nimic, de-aia Înțeleptul a dat Coloana, să nu cumva careva uite cum se stă cu trădarea, iar mai apoi să te și uiți printr-un infinit, sperând că nimeni nu-ți va găsi toporul de i te-ai fost de coadă …
ADUCEȚI CERURILE !… strigă istoria care nu se va scrie niciodată așa cum s-ar trebui scrie, iar de cineva din viitorime
ar întoarce ochii cu o mie de ani înapoia, poate că altfel ne-am îngrijora de popoarele care vin acum să-și ceară înapoi ce li s-a furat și de o fac prin mijloace necreștinești, învățate la înaltele școli creștine … da Profesore de prețiozități, cum bine știi, PĂMÂNTUL TACE ȘI ÎNGHITE !… nu știm cât asta, nu și nici nu vrem să știm, fiecare se lasă-n fuga banului care a mârșăvit totul, a stricat respirul, a stricat starea pe picioarele tale oricine te-ai fi, numai că atunci când e vorba de sănătatea trupului, imediat s-a pune la cale un MONDIAL, nu contează cine gazează, nu cine face săpun din rămășițele omenești și iar, și iar Creionarii !
Creionarii vor face desen tehnic pe chipul pământului lumesc,
chiar dacă Papa le știe și pe astea, dar tace-complace … sub semnul crucii s-au târât popoarele în nenorociri, sub semnul crucii se jură strâmb pe Biblie de președintele unei țări, sub ochii omenirii și Omenirea tace, nechibzuind cum demnitatea strămoșească este otrăvită fără temei,
dar cu aprobarea tacită !
dar descoperim întâietatea geților …
că te-ntrebi: dar de ce trăim noi atât de prost de milenii și sub pământurile noastre sunt atâtea comori ale oamenilor, apoi ale pământului îngropate …
chiar,
o fi întrebat cineva Munții Bucegi unde este ascuns Adevărul ?
M-AM ÎNTORS LA BĂTRÂNUL MEU ORAȘ croit să mă despart de el pe considerente de sorgintea genetică, însă nu mi-am închipuit ce durere trebuie să îndur, iar când am închis-o în mine, mi-am dat seama că lacătul nu are chei, deci se va trebui să sfarm un ceva dat pentru a înțelege de fapt că ce ți se este în dat nu se intră-n tocmeală …
de ici până colea !… iată teoria pământului adusă mie de chiar MNERU, apoi pusă aici să știm să învățăm că plapuma trebuie să fie ea însăși o măsură … iar plapuma nu știe carte, știe doar că trebuie să te acopere, restul e-n seama ta,
taie-ți picioarele !
DEPOZITUL DE LIBERTATE nu costă bani, nu costă inimi, nu costă suflete, nu costă pământuri, nu ape …costă vieți!
PE ARIPILE NĂRAVULUI nu se învață nimic, iar când ceva se pierde se trece pe răbojul generațional,
SEMN că gnerațiile s-ar putea mânca între ele … ceva timp în urmă copii de-ai noștii erau instigați împotriva bătrânilor, iar asta nu trezea nimic în Puterea cu care se chivernisește țara,
DA, MĂRIA SA, OMUL !… dar despre care om s-ar putea fi vorba când omeneștile noastre sunt călcate în picioare, iar de-ai noștri se pricep de minune să instige … cum pe cine ?… Papa vede și tace, mai dă un dicton, mai aduce o bulă,
dintre vede …!
MĂRIA TA !… cui să ne mai adresăm astfel și când, când și timpii istorici afectați generației noastre s-au intrat la mezat, mai acuș ne vom trece la friptură și vom umple oale și ulcele
TĂCUTA ELITĂ consumă elitră și o face fără semn de carte,
jumate-jumate și timpu și țara se-mparte pe motiv că nu mai e loc de tradițional, că hoții de cai sunt cai, că oul și boul …
ÎNSĂ E O PROBLEMĂ DE PERCEPȚIE și asta musai are să
și intre-n filozofii, că filozofia …
NOROC BUN !
am venit să plantăm flori, ni s-au împrumutat din Holandia, cu camătă !… portul, și marea, și Dunărea și le-ar vrea pe toate în scripte, din scripte !… dar câți șerpi nu și-ar mai cere CNP pe scriere română, apoi alte-mpărțiri …
DOR DURUT … ne vom purta pe umerii țării tot mai aduși, viscolul încă un infinit va bate dinspre ruși, ba cică o va mai ține dup-aia cinci veșnicii și-un an lumină, parsecul de ni se va cere de compas, ne va da atâta bătaie de cap, de va trebui să-l întrebăm subtimp pe Decebal unde și-a ascuns comoara și-o șoaptă se va șopti: TITLUL VOLUMULUI SE VA NUMI …
CE TITRE DU VOLUME S’APPELLERA, vor îngâna geții !

-va urma –

—————————–

Marin BEȘCUCĂ

9 ianuarie 2019