Renunțări
Din neînsemnatul, măruntul fir de nisip
se naște o perlă rară din cruntă durere,
în neantul inimii stă ascuns al iubirii chip,
purtat în suflet, cu mister, dor și tăcere.
Iar trupul acesta un hotar de lumină,
te doare de dor când acceptă destinul,
de a fi doar trecere între viață și tină,
gustând pe rând, și mierea și veninul.
Aduni în suflet ecoul urletelor de lupi,
o mare fremătând în zbucium de apă,
și zumzetul dulce al albinelor din stupi,
când fiara din suflet cu lacrimi se-adapă.
Să te răzvrătești împotriva cui, a sorții?
să cauți printre neadevăruri dreptatea,
sau să accepți, să te desfete vraja nopții
în mrejele minciunii găsind voluptatea.
Ne dăruiești tu viață, prea târziu uneori,
ce trebuia de mult să trăim, să se întâmple,
pierduți în labirinturi prea pline de erori,
devii înțelept când ninsorile-ți cad pe tâmple.
Și te întrebi, de ce tu viață mi-ai dat acest bun,
când uneori e prea târziu și toate-n tine apun???
—————————–––
Sofia Doina GAVRILĂ
20 februarie 2019