O situație nemaiîntâlnită…

 

Aș dori să-ți uit iubirea ce mi-ai picurat-o-n suflet,
… și să sting al său jăratec care arde-n el mocnit.
dar tu ai trezit în mine, dragostea, cu al său tunet,
… fulgerând a mea speranță … lucru nemaiîntâlnit.

 

”- Oare crezi că-mi poți răpune visul încă mânios?”,
(fără să diseci secunda … zvonurilor ne-mplinite!).
„- Oare va mai fi vreodată tot atâta de frumos?”
… gândul ce atinge clipa viselor … nedefinite.

 

Văd că-mi controlezi destinul (lucru practic imposibil),
… dar și cerul meu de vise … sau chiar ultimă dorință.
(tot ce am crezut cândva … astăzi e neverosimil),
… o sinapsă ce-a fost ruptă, într-o mare suferință.

 

Sufletu-mi de lut tectonic dus în galaxii de stele,
… simt că îți imită visul … încă în convalescență.
… sărutările divine … toate dorurile grele!,
sunt de-acuma nostalgii sau cu mine-n concurență.

 

Tu n-ai vrut să fii stingheră dară nicio primadonă,
… ți-ai dorit să fii delictul … strecurat, mie în viață.
(pentru alții … tratament, dar făcut cu beladonă!),
permanent, definitiv … altfel (ce-ai făcut) … îngheață.

 

Aș dori să-ți uit iubirea ce mi-ai picurat-o-n suflet,
… și să sting al său jăratec care arde-n el mocnit.
dar tu ai trezit în mine, dragostea, cu al său tunet,
… fulgerând a mea speranță … lucru nemaiîntâlnit.

 

P.S. beladonă = medicament din frunzele și rădăcinile mătrăgunei.

 

 

Semnele vitale ale burlăciei…

 

– Am văzut cum nemurirea, prin puterea-i de dragon!,

… pune fericirii mele … coronița ei … de stres.

… leagă visele-mi în ceață … la condiția de Om,

cu sudoarea parfumată a ”dorinței” de aleas.

 

– Am tot alergat prin viață, uneori pe contasens!,

(fluturi de speranță, negri, mi-au fost veșnicul blestem).

… am fugit mâncând pământul … galaxiile din mers,

însă dragostea-ți perenă a fost (clar) al meu totem.

– Te-am închis în beciul mării ca să-mi odihnesc eu visul!,

… căci mi-e milă de aceia … care-și trag prin el năvodul.

(și-n femeia-heruvim) … ce și-a consemnat alesul,

… în Scriptura Căsniciei, (care-i va cânta prohodul).

… am propus la suicid, vise, gânduri sau cuvântul,

”- M-am născut chiar matinal numai să nu-mi fii ispită!.

… dar pe stada nemuririi … tu mi-a devenit mormântul,

ori speranța pentru viață … și posibila iubită.

 

– În dicționarul vieții, am citit precum un orb!,

… și am șters din constelații … visul tău de calendar.

(însă m-am împotmolit … și-acum rabd ca bietul Iov!),

… tot ce soarta disperată, a jurat pe-al tău altar.

Am sperat că n-o să-mi iei chiar și bruma de speranță,

… țipătul ce frânge osul … zilelor celibatare.

(picătura demnității … care și-a păstrat prestanță),

până-n clipa când iubirea mi-a luat … semnele vitale.

 

 

Convingerea femeiască…

 

– Dacă într-un timp anume … nu-ți găsesc eu liniștea!,
… iartă-mi disperarea nopții ce sărutul ți-l atinge.
… când eu nu voi fi acolo … nici măcar nu întreba!,
de ce lacrima-mi uscată, sentimentul îți tot plânge.

– Am dat de băut uitării, să rămână fără tine!,
… să te piardă în neant și-n clepsidra cu iluzii.
… să nu-ntrebe de ce doru-ți, mă dorește doar pe mine,
iar în detrimentul sorții, să facă mereu confuzii.

Inima-mi (cândva de piatră) bate … tunet în furtună,
(pentru tine și iubirea … dedicație a firii!).
chiar dacă stropii de ploaie udă (semn de vreme bună),
… sentimente de obidă … sau secretul nemuririi.

– Dragostea îți malignă, canceroasă, eu pot spune!,
… un complex de îndoieli, într-o stare de iubire.
chinul lacrimilor grele … stresul nopților peline,
… adunate sistematic … în pocal de fericire.

Tot trecutul tău ambiguu, astăzi pare pueril,
(un conglomerat de fapte … înzestrate cu tăcere).
… chiar nevinovate lacrimi, scurse-n ochii de copil,
și-ai divinității tale … când îți cer o mângâiere.

– Astăzi dacă ceru-ți plânge … tu să nu te întristezi,
… fiindcă-s lacrimile noastre, lacrimile bucuriei.
… în curând ai să răsari, precum soarele-n livezi,
punând capăt disperării sau minciunii, agoniei.

– Dacă într-un timp anume … nu-ți găsesc eu liniștea!,
… iartă-mi disperarea nopții ce sărutul ți-l atinge.
… când eu nu voi fi acolo … nici măcar nu întreba!,
de ce lacrima-mi uscată, sentimentul tău convinge.

 

Convalescența unui moment culminant…

 

– Inima-ntreabă de tine! Ce ar trebui să-i spun?!,
(că ești zorii zilei mele … ce mi-au năvălit pe frunte?).
… sau că-mi ești un răsărit (nu baloane de săpun),
unde practic nemurirea … nu prea mai are cuvinte.

… ești neantul meu divin, revărsat dintr-o clepsidră,
sau un râu imens de foc care nu-și știe izvorul.
… trandafirul de lumină … încuiat într-o firidă,
ori motivul meu atroce, pe care-l suportă dorul.

Când oftezi, simt cum îmi smulgi sufletul din rădăcină,
(vise le prefaci în stele … sufocate de-așteptare!).
ai pornit războiul minții și dezastrul în minciună,
… iar iubirii ne-ncepute, nu prea îi găsești scăpare.

– Mă cam fâstâcesc în gesturi, unele chiar amețite!,
… și pășesc în prag de seară peste punțile-ți nătânge.
(cred că m-asaltează gânduri … momentan, neavenite)
dacă în amurgul serii visul nostru încă plânge.

… frângi în mintea ta trecutul care tot mai lăcrimează,
(cu intenții de neant … pregătite dinainte).
… visul meu în al tău gând simt cum doru-ți îl prizează,
pregătind în noi demersuri pentru multe jurăminte.

Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Poeme de dragoste” →