Sunt

Sunt pasărea cu ochii ațintiți,
Spre ceru-albastru, liniștit,
Un cânt de bine-n bine, rugăciuni,
Pe drumul pe care sunt pornit.
Sunt aripă s-ajung acolo,
Unde mă cheamă nemurirea
Și lacrima când nu mai pot zbura,
trâind în lenevire adormirea.
Sunt nor,de trebuie să plouă
în casa celui nevăzut,
Dornic de mai bine și de vară,
Pe drumul secetei pe care-i istovit.
Sunt miel pentru iubiții mielușei în rugi,
Acei ce și-ar dori afară-n parcuri să se joace,
Să zburde c-altă dată, alți copii,
Da-n timpul de acum nu se mai poate.
Sunt ciocârlie când mi-e dor de-acasă,
Mă primenesc-n Psaltire, cartea cea aleasă,
Sunt trandafir pe-un rug de foc,
Sunt zbor spre -nalt, spre sfântul loc.

De toamnă, vânt…  

Mă cheamă toamna pe-un scăunel de frunze,

îmi spune ce fericită e că le-a adunat și rânduit,

‘N culori nemaivăzute, potrivite;

-Este pe gustul tău , e coloritul cel dorit?

Mă uit la ele -n lacrimi -n mângâiere,

le-acopăr fața pe alocuri suspinând,

Ele s-ar furișa cu mine ,oriunde merg,

că îmi cunosc refrenul lor,

M-au auzit de-atâtea ori cântându-le în crâng.

Se-așează toamna lângă mine curioasă,

Așteaptă să răspund operei sale,

Eu mă acopăr cu razele solare,

Făcându-mă absentă , plecând de la răcoare.

Un vânt chemat de doamna enervată,

Mă însoțește oriunde vreau să merg,

Mă uit la el , mi-o ia-nainte,arătându-mi noi poteci,

pe unde m-aș înfrigura mai mult

sau m-ar face să mă pierd.

Mă țin în fața vântului puternic ,

‘mi-ascund înlăcrimarea -n frunze aur,

El îmi cunoaște melodia -n fiecare toamnă ;

-Iar ai venit nervos , dezlănțuindu-te ca un balaur!

Pe haina groasă s-au culcat câteva frunze ,

‘n culori de aur, soare si arămi ,

Mi-e soarele ascuns în ele, dorul,

Mă-ntroc spunându-le un ‘somn ușor ‘

De toamnă vânt, eu nu mă tem.

Copilărie  

-Haide!

Să ne plimbăm pe alte străzi în alte ținuturi ,
cu florile agățate dezordonat pe garduri,
cu gâște gălăgioase gata de harță,
cu alte surate,

cu glasuri mai tari și amenințări -penaj,
cu fluiere de copii nesupraveheați
în mijlocul grădinii pline de vișini și agrișe,
cu gazonul netuns și colțuri de iarbă populate
de găini vrednice de numele cloști !
Hai să fugim înaintea poștașului
să-i luăm ziarele din mână să le împărțim noi,
ca de fiecare dată când e prea ostenit de căldura verii.
Hai să fim copiii

uitați de vară în brațele bucuriei toamnei!

——————————–

Alexandrina TULICS – album Splendori

Delafield-Oconomowoc

Wisconsin, S.U.A.

25 septembrie 2020