ÎNTOARCE-TE!
Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă;
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă.
Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi în urma clipei încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.
Învinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul
Căderilor de fluvii ce împart
Nădejdi şi spaime aţipind pe malul
Vegherilor clipind tăcut în cart.
Întoarce-te, iubito, sari în valul
Izvoarelor ce nu ne mai despart!
————————–
Adrian MUNTEANU
Brașov,
2 octombrie, 2020