Ioan MICLĂU-GEPIANU: Cu Dumnezeu!

CU DUMNEZEU! (Rugăciune)

                                            (Versiune  revăzută și reîntregită)

 

Cu Dumnezeu am plâns ades,

Zdrobit de dor și-nlăcrimat,

Știind că floarea-i semn ales,

Un ultim pas iubirii de-ndurat!

 

Căci înflorirea florii doar fructul mai așteaptă,

Lumina veșnicei renașteri se atinge,

Dar frăgezimea plantei spre veștejit se-ndreaptă,

Iar vremile o usc, o ploaie și o ninge!

 

O! Doamne, nu-mi înflori-n deșert  netrebnica-mi ființă,

Ași vrea să cresc, și să tot cresc, iar fructul meu să scuture,

Lumină-n limpezi zori, în armonie și credință,

Și-atunci și duhul meu  renaște-va un fluture!

 

Dă-mi chiar cununi de spini pe frunte,

Iar de cârligele perfide ale morții,

Ferește-mi calea mea, văd, ispitele sunt multe,

Cresc vrejuri ce din flori își scot otrăvurile sorții!

 

Cu Tine Doamne eu încă plâng ades,

Zdrobit de dor și-nlăcrimat,

Dă-mi Doamne fructul sfânt pe vers,

Al Dragostei vieții ce mi-ai dat!

 

Doamne, nu-mi înflori cu glorii netrebnica-mi ființă,

Dar dă-mi suspinul lui Hristos, suspinul Neamului român,

Si-atunci în veci n-oi veșteji avându-TE-n credință:

”Tu dai la toți ce vrei, Ești Unicul Stăpân!”

–––––––––

IOAN MICLĂU-GEPIANU

Cringila, N.S.W

Octombrie  2020

 

Lasă un răspuns