Anatol COVALI: Navă

Navă

 

Ţară dragă, patrie sărmană,
cu ochi roşii de atâta plâns
şi în piept c-o dureroasă rană,
inima ce doar dureri a strâns.

Te-a-mbrăcat Cel Sfânt în curcubeie
şi cu drag te-a binecuvântat,
dar copiii tăi într-o scânteie
sufletul solar ţi l-au schimbat.

Plâng străbunii noştri de ruşine
că urmaşii lor n-au nimic sfânt,
îşi bat joc necontenit de tine
când privesc destinul tău înfrânt.

Nu există nicio perspectivă.
Te-au adus în cel din urmă hal.
Pari o navă care în derivă
n-o să mai atingă niciun mal.

————————————–

Anatol COVALI

București

1 aprilie 2019

Elena TUDOSA: E primăvară iubite

E primăvară iubite

 

Iată e primăvară iubite iar,
Senin e cerul,culoarea azur
A ochilor tăi , de care mi-e dor,
Eu te aștept, știu că e în zadar,
Diseară încerca voi o stea să fur,
Din bolta unde ești înger păzitor.

E primăvară iubite și e frumos,
Pământul surâde în haina verde,
Iar soarele îl sărută în orice zi,
Mi-e dor să-ți aud glasul duios,
Durerea ce port nimeni n-o crede,
Știu cu dorul tău eu voi sfârși.

E primăvară natura iar s-a trezit,
Toate în jur din nou trăiesc,
Mult suferă sufletul meu stingher,
Căci într-una suspină amărât,
O zi nu trece la tine să nu gândesc,
Și ochii să-i îndrept triști către cer.

E primăvară și gândul mi-e tulburat,
Cum să mă bucur de frumusețea sa,
Când nimic nu mai e la fel fără tine,
Oare cum o fi lumea unde tu ai plecat,
De nu gândești deloc a te înturna,
Să m-alini, să-mi ștergi lacrima din retine?!!

——————————-

Elena TUDOSA

2 aprilie 2019

 

 

Ala MUNTEAN: Înseninată

ÎNSENINATĂ

Norii albi plutesc ușor pe ai cerului senin
Parcă sunt mânați de dor ori de zilele ce vin,
Briza le mângâie-n zare buimăcitele lor creste,
Imbiind pe fiecare să-și depene-a sa poveste.

Ziua albia-și croiește dupa-o noapte de visare,
Sufletelor dăruiește un pic din a sa culoare
Revărsată peste lume cu o dragoste divină
Ca privind nemărginirea, s-o vedem mereu senină.

Cerul se arată darnic și a soarelui privire
Dezmierdându-ne șăgalnic, ne scoate din amorțire
Și această fericire prinsă-n pletele de nori
Ne îmbracă în iubire dimineața, de cu zori.

Îi las vântului tăcerea dintr-o toamnă-ngândurată
Și-i zâmbesc în zori femeii cu privirea-nseninată.

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

2 aprilie 2019

Anatol COVALI: Crez

Crez

 

N-am să plec în cârjele durerii
chiar dacă e-n mine rug aprins
şi-mi împroaşcă viaţa cu mizerii,
ne-ncetat dorindu-mă învins.

Nu voi profera nicicând injurii,
blestemând al vieţii crunt deşert,
ci gonind din gând demonii urii
am să mângâi răul şi-am să iert.

N-am să plâng şi am să cred cu-ardoare
că speranţa este un balsam
şi chiar ros de suferinţi amare
îndoieli în suflet n-o să am.

Nu voi renunţa să cânt cuvinte,
ţesând aripi noi pe trupul lor,
ca să zboare spre-ale mele ţinte
ce zâmbind clipesc din viitor.

————————————–

Anatol COVALI

București

31 martie 2019

Laura OPARIUC: Paradis în așteptare

PARADIS ÎN AȘTEPTARE

 

Prin patru părți de paradis
se schimbă iarăși garda,
dansează norii prin cireși,
lumina nouă-nvinge hoarda.
Se-așteaptă ploaia blândă
prin pânze de păianjen,
se mișcă viața pe sub scoarță.
E liniște de vânător ce-așteaptă …
Nimic nu-i trist căci verdele surâde
prin falduri mari de soare,
se îmblânzește cerul ca un mânz,
din pietre zboară liberi fluturi albi
spre sfinții de lumină din altare,
roiuri sublime, vâltoare de petale,
prin paradisul nou în așteptare…

—————————-

Laura OPARIUC

Martie 2019

(sursa foto, Internet)

Cristian Gabriel VULPOIU: Zori fără chip

ZORI FĂRĂ CHIP

 

Simfonia iubirii tale, ispita mea,
Mă face să te visez în do minor
În dans cadril mă mângâie petala ta
Ca o adiere ce mă atinge-ncetisor.

Zori fără chip îmi mai umplu o călimară,
Cu azurul de mir al cerurilor vasale
Să scriu în vederi versul care a-nceput să doară
Pe ale nefiintei mele file feudale.

Zorii fără chip îmi sunt o carte fără file,
Vreau să o trăiesc în găoacea unei raze
Cu penelul te-as înșela-n idile
Să-ți simt talmudul cum reverberează.

Zorii fără chip mă scriu ca-ntr-o poveste,
Petrecută-ntr-un castel din visul sidefat
Aflat la marginea boltilor celeste
Dintre Fat Frumos și o fată de împărat.

Iubirea lor fierbinte-a poezie,
Se prefăcu în muzica luminii
Unui legamant scris în divină reverie
Trăit cândva de eruditi în alchimii.

—————————–————————

Cristian Gabriel VULPOIU

31martie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Nedumerire

De cate ori în viaţa asta
N-am adunat morman de vise
Şi la necazuri le-am zis ,,basta’’
Bătând mereu la porţi închise?!

 

Amar de ani aduni de zestre
Şi nu te-mbogăţeşti c-o boală,
În suflet îţi deschizi ferestre
Mergând grăbit l’a vieţii şcoală

 

Neînvăţând să porţi cu ură
Tot ce-ai primit peste puteri,
Chiar dacă lumea azi te-njură
Tu crezi ca sunt numai păreri!

Prin lumi în care nebunia
O dai la zar doar cu norocul
Te-alegi mirat doar cu prostia
Şi spui ca ţi-a venit sorocul

Să mai câştigi un gram de ură
Ca să iubeşti mai mult netoţii
Şi cu păreri ,,de rău’’ te-njură
De mamă, de parinţi, cu morţii…

Si adunăm morman de vise,
Iar la necazuri zicem ,,basta’’,
Bătem mereu la porţi închise…
Dar numai, oare,-n viaţa asta?!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

1 aprilie 2019

Irina-Cristina ŢENU: Iubire fără nume

Nu-mi amintesc plânsul dorului
Așezat în palma valului de suspine.
Nici nu știu când a înmugurit
Depărtarea…
Parcă a trecut o veșnicie
De când ne-am trăit iubirea
Pe un meleag doar de
De inimile noastre știut.
Nu-mi amintesc nici
Glasul ecoului ce ne
Chema iubirea s-atingă
Nemurirea.
Îmi amintesc doar freamătul
Simțirii ce s-a trezit
Căutându-te prin ceața
Singurătății pe care a auzit-o
Strigându-ne pe noi,
Actorii principali,
Ce-am trăit o iubire anume,
Fără nume.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

1 aprilie 2019

Nina TĂRCHILĂ: Mi-a adormit pe gene …

Mi-a adormit pe gene …

 

mi-a adormit pe gene o tristeţe
ca un gând galben, învechit de vreme,
s-a învelit în nori grei de nelinişti
şi de surâsul meu nu se mai teme.
mi-a ofilit în irişi cerul şleampăt
şi-n liniştea de piatră-nrobitoare,
mi-e tot mai greu cuvântul smuls din suflet
iar timpul parcă tot mai tare doare.
mi-a adormit pe gene o tristeţe
şi nu se lasă alungată, nu!
în ceas de somn neadormit îmi pare
când o privesc atent, că ea … ești tu.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

1 aprilie 2019

Georgeta NEDELCU: Versuri

FII OM!

,,Cine nu are viaţa drept măsură nu are măsură în nimic” – Elias Canetti

 

Dă din ce ai fără să ceri
Fii mai bun decât ai fost ieri
Întinde mâna celui căzut
Mângâie-l dacă la durut.

Iartă-i pe toţi, dar ţine minte!
Din toate astea ia-nvăţăminte.
Fii OM şi-arată-le la toţi
Că eşti puternic şi că poţi

Să te ridici atunci când cazi
Să nu renunţi, chiar dacă azi.
Îţi plânge sufletul… Învaţă
Să râzi şi să ajuţi în viaţă!

La toate, tu să ai măsură,
Să nu vorbeşti nicicând cu ură
Să FII OM bun, cu demnitate
Să nu faci lucrul pe jumate.

Zâmbeşte, cântă-adeseori
Nu strânge ca alţii comori
Trăieşte-ţi viaţa zi de zi,
Că nu ştii mâine ce va fi…

28 martie 2019

 

 

A fi OM, e lucru mare!

                        ,,A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare” – Proverb românesc

 

Azi eşti cu-o treaptă mai sus,
Sper să nu fie-o-ntâmplare…
Cineva, de mult a spus:
,,A fi OM, e lucru mare!”

De eşti sus, să iei aminte,
Oamenii să îi saluţi.
Poate fii-vei ca-nainte
De nu-ntinzi mâna s-ajiţi…

Mândria şi lăcomia,
Azi fac parte din virtuţi.
Însă, tu să ai tăria
Oameni sărmani să ajuţi.

Azi eşti sus, dar nu uita
Poţi cădea oricând, să ştii.
De-aceea, nu ezita,
OM bun în viaţă să fii!

Orgoliului ţine-i piept
Să nu fii de el răpus…
Fii OM bun, fii înţelept,
Fă ce-n viaţă ţi-ai propus.

29 martie 2019

–––––––––

Georgeta NEDELCU

Craiova