VREMURI  TRISTE

 

Mă mistui în durere de-o bună vreme-ncoace

Văzând cum astă țară se seacă de putere,

Cum nu mai  are-n dânsa voință și-a ei vrere

Să-și țină calea dreaptă în câte toate-mi face.

 

Și n-am prin împrejuru-mi modele bărbătoase

Să fie ele-n stare adune iar norodul,

Ridică-se din moarte și pună-n el fiorul

De-a-ntoarce strâmba lume spre vremi mai sănătoase.

 

De-aceea în istorii gândirea mea  îmi cată

Prin file care-s timpuri de-acuma învechite,

Cu vremuri mari, mărețe, de-apururea slăvite,

Modelele pe care să le urmez în viață.

*

Vă cer smerit iertare, vitejii mei strămoși

Că somnul iar vi-l tulbur punându-vă-o-ntrebare,

De unde voi luat-ați acea îmbărbătare

Ce va mânat în lupte să fiți victorioși?

 

Cum de-ați avut putere în vremile străbune

Să v-apărați moșia cu viața ce vi dată?

Râzând în fața morții, să știe lumea toată

C-așa voi nemurit-ați, mărețele Columne.

 

Azi, în a noastre inimi nu-i dragoste de țară,

De neam, de sfânta glie, cu moșii ei cu tot,

Pe mulți de toate astea îi doare fix în cot,

Și-și cată fericirea, prea mult de-acuma pe-afară.

 

De-aici ne vin mai toate, cât rele sunt în lume,

Că nu suntem cu țara în sufletele noastre,

Și nici la Domnul încă nu-i suntem sfântă oaste

Ca pentru neamul ăsta, să facem lucruri bune.

 

Dar nu uitați voi ceia tot răsfirați prin lume

Că-n astă humă numai avea-ve-ți somn tihnit,

C-aici îți fi vecie în locul ăst’ sortit

Pe toți câți ne nescut-a, la urmă  ne-mptreune.

 

3 Mai 2019

 

 

NEHOTĂRÂTĂ   PRIMĂVARĂ

 

E-un Mai c-o vreme cam întoarsă,

Mai multă gri decât senină,

Cu ploi  mărunte și vântoasă,

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poeme” →