Pe braţ cu matricolă, în săli de clasă,
( Uneori nota zece era doar un mit… )
În bănci eram toţi la rău şi la bine,
Contemplând risipirea unui timp fericit.

Timizi și frumoşi, nonșalanţi și flegmatici,
În ziua a şaptea umblam ” nicăieri „,
Fumam pe ascuns, hoinăream pe maidane,
Iar luni ne gândeam doar la ziua de ieri.

Studioşi, învăţam şase zile din şapte,
Consecvenţi în prezent pentr-un blând viitor,
Dascăli buni insuflau sete-avidă de carte,
Pregătind pentru viaţă al şcolarilor zbor.

Efemer este timpul… O clipă-l cuprinde !
La o cană cu vin am uitat să venim,
De o cană cu ceai a trecut poate timpul,
Din stacana de aur amintiri mai sorbim.

Colegă cu tâmpla lipită de şoapte,
Garoafă în vară, dalb bulgăr în ierni,
Scrisori de amor, melodrame în noapte,
Din două codiţe trecutul îl cerni.

Castane fierbinţi ne vindeau negustorii,
La colţuri de stradă pe-al toamnei sonet,
Prin negura vremii pășește trecutul,
Pierzându-se-n zare liceanul brunet.

Mi-e dor de un timp ce mi-a dat nemurire,
O pasăre albă am fost, nepătat,
Departe de drame, de ura din oameni,
Aproape de vise, de cer, de un sfat.

Mi-e dor de o eră ce-i ruptă din mine,
Cu tineri lunatici şi nopţi de mister,
De seri petrecute zăbovind pe-ndelete,
La o cană cu vin pe un petic de cer.

Acum am trecut înspre toamnă eu însumi,
În soba aprinsă se ard amintiri,
Mii de clipe-şi trăiesc bucuria trecută,
Răvăşindu-mi gândirea cu vernale trăiri.

Mi-e dor de colegi, coridoare și clasă,
Mi-e dor de profesor, timp vechi, ideal,
În bănci iarăşi toţi la rău şi la bine,
Savurând melancolici, abur vechi, liceal.

E vremea cireşelor, doamnă !…
Livezi dau în pârg ” clorofil „,
Trăiri reîncing macii-n iarbă,
În veri, cu amor versatil.

Închide-ţi umbrela ! Nu plouă !…
Ţi-e gândul ferit şi ardent,
Aşteaptă atingeri de rouă
Pe trupul cu dor indecent.

Aşează-te lin lângă mine,
Copacu-i umbros, primitor,
Alinturi şi calde suspine
Vom arde-n văratic decor.

Savoare de fruct, purpurie,
În pârg, potolind cu nesaţ
A inimii grea simfonie…
Eu ? Vechi ” cireşar ” prins în laţ.

Ce dulce-amăruie hârjoană,
Sub crengi de un verde boem !…
Duioși, zăbovim sub coroană,
” Citind ” al iubirii poem.

Celeste simţiri, feerie,
Sub cerul albastru, solar,
Doi zei în extaz şi-armonie,
Sorbind din al vieţii nectar.

E vremea cireşelor, doamnă !…
Cu jind le-om gusta sub umbrar,
La ceas târzior şi în taină…
Eu ? Veşnic, al tău… ” Cireşar „.