Alcovul sentimentelor locvace…

Eu sunt junghiul tău din coaste și buchet de fericire,

… umbletul prin miez de noapte sau de cavaler nocturn.

”- Dacă nu eram locvace mai aflai de nemurire?”,

… rămâneai chiar exilată, ca prințesă, într-un turn.

– Îți sunt umărul speranței și tortură … periodic!,

(sau sfârșitul neputinței … lumilor în sorți pereche).

… un dezastru mitologic ori chiar Eden endoscopic),

în genezele divine … sunt Adam ce-a dat în streche.

Sunt o lacrimă ce curge pe alcovul dezmembrării,

(și ne face pe-amândoi să rănim în spate cerul).

sunt fantoma renăscută … pe peretele mirării,

… un chibiț în Rai cu miri ce ți-a deslușit misterul.

Eu sunt mers pe bicicletă în convoi de melci smeriți,

… simplă literă funebră … în delirul unei fraze!.

… o bucată de planetă sau demers pentru iubiți,

amintirea unui gest … devorat de metastaze.

Mi-am calcifiat în vene … sângele și-al tău delir,

(jucând soarta vieții noastre, la mașina timpului).

… pentru ultima iubire, sunt un ultim trandafir,

o răscruce-ndoliată … urma anotimpului.

Sunt ospățul pregătit … pentru alte veșnicii,

… o anafură de gânduri și priviri îndoliate.

nu știam că m-ai promis … răposatelor mumii,

care pentru viața noastră chiar au fost sacrificate.

… vom rămâne-ntre destine vară prinsă-n fulg de nea,

(de m-alegi dintre bărbați, vezi c-am dreptul să mă nărui!).

… toate spusele-s străine … doar tu ești iubita mea,

pentru care nemurirea … e puținul ce ți-l dărui.

P.S. locvace = cel care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Forma rebelă a poeziei mele…

– Stai ascunsă-n Infinit, printre stele căzătoare!,

(timpului să-i fii rebelă … legănată-n val de mare).

… în alcovul conştiinţei … rima ta piere în şoapte,

ca o stea-n amurg târziu, deşteptată-n miez de noapte

Te trezești scriind poeme … pe pereții goi ai morţii,

… şi faci şezătoare-n zări, doar cu patimile sorții.

”- Nu te-asemeni cu nimic, căci eşti muza din cascadă!”,

… curgi ca roua de pe stânci, ce în braţe-mi stă să cadă.

Despărţiţi de Universul … care încă se mai teme,

… ai răpit tu visului, rima sa, mult prea devreme.

… mi-ai pătruns adânc în suflet, foarte-ncet, pic după pic,

lăsând uzul raţiunii … fără dreptul la nimic.

– Aminteşti lumii astrale … că ai fi doar candoare!,

… şi mi te prelingi din braţe doar să zici că-mi faci favoare.

eşti izvor ce-adapă viaţa … printre stânci cu mii de creste.

… sau o-nchipuire-a firii, ce mi-a fost dată ca zestre.

– Tu eşti apa ce adapă … setea mea nimicitoare!,

(scut la mesele minciunii, deseori încântătoare).

… umbră răcoroasă-n viaţa-mi mistuită de păcate,

şi-o speranţă a-mplinirii … care încă n-are acte.

Te-ai născut din norii reci, prefăcuţi în stropi de ploaie,

…o rebelă-n dorul meu … mutilată în războaie.

stai ascunsă printre aştri sau în slova ta de veci,

… umplând inimi de iubire pe-acolo pe unde treci.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN