Florentina SAVU: Ți-aș scrie un poem

ȚI-AȘ SCRIE UN POEM

Ți-aș scrie un poem din care să-nțelegi
Lupta mea prea grea, dusă de ani întregi
Cu mine nu cu tine, cu amintiri din ieri,
Cu toate zidurile mele, înalte, de tăceri.

Mi-e cântecul o floare pe care nu am rupt-o,
Mi-e viața o cămașă pe care am croit-o
Din material puțin încât nu m-a-ncăput
Și-n fața amintirii stau goală și…atât!

Mă pot citi întruna atât pământ și cer
Doar pentru tine însă cititu-i un mister,
Pui cartea de o parte, deloc nu te atrage,
În sufletul meu trist un dor cumplit tot rage,

Mi-e somnul un ciulin care mereu mă-nțeapă,
Visul îmi este sec, nici setea nu-mi adapă,
Mi-e plânsul o perdea ce pe ochi se așează,
Picioarele-s inerte, simt cum paralizează!

Ți-aș scrie un poem dar…azi nu mai contează,
Viața-i deja trecută și-n ea iele dansează,
Poemul meu, presimt, fără ecou ar fi
Și în tăceri cumplite, de dor, m-or adânci.

Prin cer poate vreodată cumva ne-om întâlni
Și din tăceri nebune atunci chiar vom ieși,
Prin stele vom pluti doar cu lumină-n ochi
Feriți, în acea lume, de orice de deochi!

———————————–

Florentina SAVU

22 august 2019

Árpád TÓTH: Iubiți-vă unii pe alții

Iubiți-vă unii pe alții

Iubiți-vă unii pe alții

Cu vraja inimilor voastre,

Îmbrățișați-vă ca frații,

În valsul zărilor albastre!

Căci toți îngerii vor sta cu voi

Cât veți trăi pe acest pământ,

Iar iubirea va curge șuvoi,

Prin al Dumnezeului cuvânt!

Spiritul nostru strălucește

Pin puritatea-i înnăscută,

Divinul viața ne-ndulcește,

E doar iubire… nevăzută!

—————————–

Tóth Árpád ( Artangel)

Covasna

21 august 2019

Vasile FILIP: Versuri

Nuntă

M-am însurat în casa părintească

Și nunta am făcut-o în ogradă.

Popa Vasile – a stat să ne citească,

Tot satul a venit ca să ne vadă

Pentru ca jocul în vârtej să crească,

Flăcăi și fete s-au tot strâns grămadă;

M-am însurat în casa părintească

Și nunta am făcut-o în ogradă.

S-a întâmplat ca Pronia Cerească

În preajma mea necotenit să șadă

Și cu iubire să mă ocrotească,

Astfel lipsindu-l pe Satan de pradă.

M-am însurat în casa părintească.

Experiență de viață

Am jucat mai multe roluri

Și pe scenă și hai-hui

Și-am văzut hulubi în stoluri

Cum beau apă din Bahlui.

Am și spus-o nu știu cui

Care tot umbla prin moluri

C-am jucat mai multe roluri

Și pe scenă și hai-hui.

Acum fac curat prin holuri

Și povești din fotbal spui

Cu rateuri și cu goluri

Și cu vai de capul lui.

Am jucat mai multe roluri.

Opinii la un cutremur

S-a cutremurat planeta

De-atâta destrăbălare.

A prezis-o tanti Veta,

A făcut chiar și prinsoare.

A căzut cu bicicleta

Și soața lui domnʼprimare

Când s-a zguduit planeta

De-atâta destrăbălare.

,,Dacă umbli cu racheta

‒ A spus unul oarecare ‒

Sau te uiți doar cu luneta,

Vezi și petele din Soare”.

S-a cutremurat planeta.

Aventură nautică

Într-o lotcă pescărească

Mă îndrept către Bermude;

Sub o ploaie mocănească

Hainele deja mi-s ude.

Continue reading „Vasile FILIP: Versuri” →

Dunia Pălăngeanu&Cosmin Ștefan Georgescu: Final de vară

FINAL DE VARĂ

În cupele orelor leneșe
se răsfață petale de roze și crin
greierii au răgușit de cântat
cu vioara numai suspin.
E liniște,perele cad rumenite,
pe uliți doar praful încins
și tălpile arse de umblet
poveste de vară și vis…
Eu unde sunt în acest peisaj,
parcă miroase a toamnă
bobul de strugure ascultă mirat
cum cade ziua în cană.
M-am regăsit prin livada cu stele,
mă legăn pe-n colț de hamac
cu luna înfiptă sub streșini de gene
și-n colbura Timpului zac.

Dunia Pălăngeanu/Giurgiu

THALASSA

În mările ce azi te primenesc ,
Eu n-am fost niciodată să mă scald,
Acolo unde stele se topesc ,
Pe țărmul ce în noapte este cald.

Eu nu știu cum e cerul fără nori ,
Nici cum atâtea scoici se întretaie,
Dar de-aș putea din miile de pori ,
M-aș transuda în râu ca o văpaie.

În marea-n care ești m-aș revărsa ,
Să te cuprind de șoldurile-ți goale,
Și să te duc în Țara Thalassa
Să-ți mângâie-n val tot ce e moale.

Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris

—————————————————–

Dunia Pălăngeanu&Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu/Paris

August 2019

Anatol COVALI: Daruri lirice

Ai fost un dar

Poate că dacă nu veneam
pe-acest pământ, îmi părea rău
că n-aş mai fi atins vreun ram
din crângul tău.

Şi nici izvoarele-ţi zglobii
nu le-aş fi auzit vibrând
nemuritoare armonii
în al meu gând.

Sunt fericit c-al meu destin
atât de simplu şi firesc
a hotărât aici să vin
să te-ntâlnesc.

Ai fost un dar. Dar minunat,
când preaiubitul Dumnezeu
zâmbind a binecuvântat
sufletul meu.

Tu ai fost tot ce mi-am dorit,
ce am visat în veşnicii,
când nu speram că, în sfârşit,
te voi găsi.

Că îmi voi face sanctuar
din sufletu-ţi de farmec plin,
ca la superbul său altar
să mă închin.

20 august 2019

MAI AM…

Mai am un singur dor
în tot ce mi se dete,
să pot să fiu izvor
răcoritor de sete.

Mai am un singur vis
ce împlinit se cere,
să văd c-a fost ucis
balaurul durere.

Mai am un singur gând
ce-mi freamătă în minte,
să îmi înalţ cântând
un templu în cuvinte.

Mai am un singur ţel
în timp ce-mi port declinul,
să pun în toate zel
şi să-mi înving destinul.

Mai am un singur rost
lipsit de aroganţă,
să uit tot ce a fost
şi să devin speranţă.

Mai am un singur crez
ce mă menţine màtur,
de-al visurilor miez
nicicând să nu mă satur.

19 august 2019

MERG ÎNAINTE…

Merg înainte, nu mă mai sperii
că viaţa-mi cere alte dobânzi,
că-n ale sale vaste siberii
mişună-n haite lupii flămânzi.

Chiar dacă soarta tot rea, tot cruntă
flutură-n zare cernitu-i văl,
eu cu speranţa fac zilnic nuntă
şi-n a ei rouă faţa mi-o spăl.

Nu-mi pasă dacă mai cad din creste
iluzii care înfruntă stânci,
pentru că-n viaţă tot urcuş este
şi căţărarea dură, pe brânci.

Până la urmă tot voi învinge
căci tânăr este de-azi orice gând,
şi chiar de plouă sau dacă ninge
spre al meu capăt mă duc cântând.

18 august 2019

Dar…

M-am trezit deodată
alergând prin gri,
dar cu o ciudată
poftă de-a trăi.

O hilară ceaţă
s-a ţesut în jur,
dar o nouă viaţă
capătă contur.

Ochii-mi se-nspăimântă
de ce-am întâlnit,
dar sufletu-mi cântă
parcă-ntinerit.

Inima îmi plânge
sprijinită-n pari,
dar în al meu sânge
zburdă căluşari.

Gândurile mele
mai stau şi-n trecut,
dar ţesând în ele
un nou început.

Codrii de aramă
tineri încă par
când viaţa mă cheamă
ne-ncetat s-o ar.

17 august 2019

Continue reading „Anatol COVALI: Daruri lirice” →

Titina Nica ŢENE: Tristețe

Ne-am adunat în curtea casei părintești,
cei cinci frați împrăștiați prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai știm pe nimeni după nume…

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
și de zeci de ani o tot veghează…

Dadeșul ne spune iar povești,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama și fără de tata,
nu este completă bucuria…

Nucul își mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat…

Suntem toți la margine de viață,
cum putem să fim mai optimiști?
Azi plecăm, închidem iarăși poarta
și în suflet suntem tot mai triști…

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Gavril Iosif SINAI: oceanul

ochiul adâncului urmărește cerul
primește lacrimile văzduhului
unde vulturii se întrec
cu înălțimea sub aripi
poartă în cioc
gustul apei de sus
deschide și închide
un ceremonial de căsătorie
de la care pleacă
dornici de înmulțire
gândurile muritorilor care navighează
spre țărmuri virgine

s-au aplecat spre pământ
cu mâinile până la lună
din care au stors muritorii
câteva minute de fericire
un foraj de calitate în țeasta
corpului fără alt bagaj senzual
certitudini de microscop
lăsând în șomaj marinarii
plecați cu treburi prin port

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Mariana GRIGORE: Imortalizări lirice

Ce faci?

Mi-ai înfipt în carne ghearele focului
și-mi țipi în ecoul sângelui
strigătul fecund al arderii!
Mă mistuie flacara aceasta încorsetată
pe coapsa rugului
răstălmăcit de șoapte vii!
De ce te strecori printre cutele albe ale zâmbetului meu?
Ai rabdarea timpului care se joacă de-a degetele ce mângâie clipa…
Să nu te grăbești,
uită minutul exact la ora întâmplării!
Ești ca o dorință străpunsă de
vreau,
cu un unghi înclinat
la 180 de grade de stare febrilă!
Între gesturile tale înfometate,
doar meridianul 0
mai poate echilibra polii opuși atracției
Și totuși,
formele de relief ale palmelor,
s-au oprit în valea cu suspine
ce-mi suflă în vânt scaieții nerăbdării
Ești tare stângaci în penumbră!
Ieși la lumina luceafarului
și dedublează-ți stelele
în luna mea plină !

Lasă eclipsa să adoarmă pe sânul meu
rotunjit de vise
Rămâi în acest anotimp…

16 august 2019

În drumul pietrei

În drumul pietrei printre valuri,
întâlnim fire de nisip
ce leagă vântul de forma tălpilor șterse
călcăm apăsat pe orice curge și nu ne oprește goana
alergăm,
visăm între clipe,
clipele le împărțim între zile goale
și nopți mult prea albe

Vin momente ce ne cutremură instinctual colbul așternut pe palme,
uităm să simțim forma clepsidrei
adunată într-o ploaie subțiată de timp,
suntem un monolit surpat din pereții prea șubreziți de erodări timpurii,
clădim din dărâmături
palate mișcătoare,
spargem amforele de pereții ravenelor
ce urcă în căderi,
apoi ne ascundem lumina în grote înțepenite de frig

În drumul pietrei, suntem trecătorii care cară pe spate, iluzia zborului!

11 august 2019

Continue reading „Mariana GRIGORE: Imortalizări lirice” →

Claudia VOICULESCU: Rondeluri (1)

ÎMI APARE MAMA-N VISE

Îmi apare Mama-n vise

Tânără și tot frumoasă

Îmi aduce iar narcise

Și e noapte argintoasă…

Tot pe drumuri interzise

Cu parfum de chiparoase

Îmi apare Mama-n vise

Tânără și tot frumoasă…

Ea vine din paradise

Poate m-o vedea mireasă…

Ursitorile-mi, decise,

Pe destinul meu apasă…

CARIU VREMII

Cariu’ vremii roade în mine

Ca din uluci îmbătrânite

Cenușile se scurg din museline

Bat înainte orele grăbite…

Iar tu mai înainte plecat,

Te-ndepărtezi, nu te oprești din mers

Iar drumu-n urma ta s-a destrămat

Și urma ca-n nisipuri s-a tot șters.

Parc-ai vrut să nu te cat niciunde

Așteptând o nouă dezgolire

Când celălalt ecou ne va răspunde

Ascuns pe după altă oglindire

– Ne-om regăsi în noua lui rostire?

VA VENI O VREME

Va veni o vreme

Cercul când va fi închis

N-oi avea dileme

De-o fi Iad or Paradis…

Eu, doar eu sub steme

Gând necunoscut, transcris…

Va veni o vreme

Cercul când va fi închis.

Nescrise poeme

Oglindite ca Narcis

Vor pluti – embleme –

Peste apele din vis

Va veni o vreme…

PE NOI S-O PRĂBUȘI O TOAMNĂ

Pe noi s-o prăbuși o toamnă

Grea ca o tristă priveghere

Și ne-o cuprinde lunga soamnă

Visând promisa re-nviere…

Oare vom ști cine îndeamnă

Și cine-o pune bariere?

Pe noi s-o prăbuși o toamnă

Grea ca o tristă priveghere…

Continue reading „Claudia VOICULESCU: Rondeluri (1)” →

Costinel LUNGU: Melodii din Lumină (poeme)

ACORDURI DE CHITARĂ

Plouă…

Fiecare picătură care-atinge fereastra

este o lacrimă din gândul tău,

un șirag lunecos ce se oprește

pe umerii tăi despovărati…

Lumina îți coregrafiază momentul,

un evantai de culori umede, răsfirate.

Adoarme sufletul in mine

pe acorduri sublime,

de chitară, la umbra lunii,

lângă tine.

Sol-sol, mi-mi, fa, sol,

iubirea se cântă la unison…

Mi-mi, sol-sol, mi, fa,

momentul meu, melodia ta…

Plouă!

Fiecare picătură care sarută pleoapa

trezește zâmbetul absent cândva.

Nu-i petală care să nu se deschidă

în diminețile de catifea, aromate,

dimineți de cafea în care

îți lași pașii să te îndrume

pe cărarea cu flori,

ca să te confunzi cu ele.

DOR DE TINE

Și ieri mi te-am chemat, din vis,

Trăgând oblonul străveziu,

Un pâlc de razele mi-a promis,

Să-mi dea al tău surâs rozíu.

De-ai ști ce dor nu imi dă pace

Când ziua scursă pare mit,

Ai alerga prin ploi, noroace,

Să fii aici, gând iscusit.

Am rugat cerul dimineții…

Până în ceasul ce te-aduce,

Să scoată luna-n scena vieții,

Bujorul alb să te sărute.

Tu vin’ de grabă pe-nserat’

Când stele reapar in joc,

Conturu-ți blând, aici bisat,

Decor ce-mi poartă mult noroc.

Mi-e dor de tine, mă topesc,

Ocenul gândului îngheață,

Cu al tău zâmbet mă-ncălzesc,

Viața nu-i capăt de ață.

De ai să vii, un semn să-mi dai,

Te-aștept la podul dinspre vale,

Mână de mână, zbor spre rai,

Petale-așterni în a ta cale.

Ești dulce vis, mănunchi de-arome,

Iar nopții dai magie-albastră,

Mi te-am chemat în mii de forme,

Tu – dorul meu, iubirea noastră.

Când ceasul urlă-a deșteptare,

Ai pictat urme pe covor,

Continue reading „Costinel LUNGU: Melodii din Lumină (poeme)” →