…m-au trezit mai întâi zorii care făceau larma imposibilă,
apoi,
până ce ochiul a trecut valea lacrimei,
vaierul Soarelui venea ca o spăimire…
dar cum pe aici nu sunt lupi, am zis… nici nu știu ce,
DILIMANDJARO era o flacără-n totu-i!
văpaia se înnoda de cer și parcă
nămiaz și amurg coborau mână-n mână,
ferit cumva,
să nu afle miezul din noapte, că Orologiul…
dar Orologiu chiar era!
și el aprinsese focul de spirit din care scânteia,
cine?
Logos&Agape!
pentru cine nu știe,
dar care-ndrăznească spuie că nu știe de Logos și Agape?
aici s-au adunat să spumege dimpreună,
spirite de prin te miri unde,
poezia găsindu-și cu adevătat tărâmul vieții fără de moarte,
„mioarele metaforei” păscând liber otava veșniciei
și sorbind apa vie…
rezemat în toiagul căutător de nestemate,
Păstorul!
de treci codri…
pare că aud Eminul,
și treceam codrii!
să descopăr Păstorul în Mariana GURZA,
chiar ea un nestemat al versului cu care
a reușit să dea ochiului din ceafă FÂNTÂNA,
că de nu Fântână,
atunci ce, Logos&Agape!?
aici, vă spun,
vin,
să-și spuie!
culegătorii de muze poveștile miruite cu polenul clipei de har,
harul fiind întinderea care să ne cuprindă
și chiar ne cuprinde pe atâția care cerem,
nu găzduire Marianei GURZA,
cât Poarta de Trecere…
nu mai pomenim tărâmurile din moment ce
sufletele aduc atâta tainic să se dezvăluie lumii
și să se descalece prezentului…
Logos&Agape?
iată strigătul!
un strigăt menit să adune atâtea nume
din toate unghiurile diamantului minții,
ispre!
să depună mirabilul care să se merite trecut în Dincolo…
nu-i este oricui îndemâna,
dar Păstorul Mariana GURZA a știut unde să bată,
prin simplitate și blândețe,
și nu surlele și trâmbițele care să stâlcească…
aici vatra a fost mereu încinsă,
mirosul de pâine caldă ne-a păstrat în curăție
legătura cu timpul care s-a fost,
de acolo rădăcinile au dus seva ramului,
și mugurele a împrăștiat primăvara-primăvară
peste GRĂDINA MAICII DOMNULUI,
Logos&Agape!
tu, soră și tu, frate de limbă română,
vin să te-adape!

—————————-

Marin BEȘCUCĂ

2 octombrie 2019