Al. Florin ȚENE: “ENCICLOPEDIA scriitori din generația 2000, volumul I”-cariatidă ce susține cupola catedralei literaturii române contemporane.

        Am primit de curând marea enciclopedie a scriitorilor din generația 2000, inițiată de Nicolae Vasile  și alcătuită de un grup de scriitori (Nicolae Vasile, Mihai Stan, Antoneta Rădoi, Ionel Marin, Victor Petrescu, Nicolae Toma, Geo Călugăru, Gheorghe A. Stroia, Eugen Duță, Cristian Petru Bălan, Nicu Doftoreanu, Mariana Gurza, Nicoleta Lepădatu, Viorel Martin, Viorica Popescu- Cojocaru, Ion Popescu-Topolog, Al.Florin Țene și Victor Atanasiu ), sub coordonarea scriitorului Nicolae Vasile. Lucrarea apărută la Editura UZPR, 2020, în condiții grafice, tipografice, estetice și stilistice de excepție, în format A 4, cu coperți cartonate, și având 683 de pagini este o bornă ce marchează teritoriul spiritual al culturii române.  Încă odată m-am convins și prin această lucrare că Editura UZPR a ajuns la un înalt stadiu de profesionalism în domeniul editării cărților, revistelor și calendarelor.

         Lucrarea, având o ținută academică, se deschide cu o prefață, intitulată “Privire parțială asupra literaturii începutului de secol și mileniu “ de Victor Atanasiu, urmată de un “Cuvânt înainte “ și “Despre creație și creatori în epoca 2000 “, semnate de  Nicolae Vasile, în care autorul pune accentul pe necesitatea apariției acestei enciclopedii, ce reprezintă prezentul proiect, cum s-a realizat această inițiativă, ce se așteaptă de la acest proiect, iar în al doilea material semnat de inițiatorul acestei ample lucrări scrie despre cultura ca trăire, ca mesaj, trasmisia de cultură și recepția acesteia.

       Citind această enciclopedie mi-am adus aminte de spusele lui Voltaire despre astfel de lucrări: ”monument al progresului spiritului uman”. Mă aliniez acestui aforism pe care îl atribui ca atribut acestei ample enciclopedii.

            Lucrarea este structurată în două mari secvențe: “Grpări literare” și “Despre autori “,  încheindu-se cu “Index de nume “. În prima secțiune este vorba despre Gruparea literară Armonii culturale, Gruparea literară bibliotheca-litere-Societate, Scriitorilor târgovișteni, Gruparea culturală Bogdania, Gruparea literară Convorbiri literar-artistice, Liga Scriitorilor Români și Gruparea Literar ING. În această secțiune sunt relatate activitățile acestor organizații în slujba culturii române și rolul acestora în promovarea autorilor și a creațiile lor, atât în țară cât și pe meridianele mapamondului. Remarcăm activitatea Grupării Literare Armonii Culturale și a Ligii Scriitorilor Români care prin cele 19 reviste, 39 de filiale în țară și diasporă și prin cenaclurile literare din cadrul fiecărei filiale promovează creațiile literare autentice, constituindu-se într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroși, publicați în paginile revistelor pe care le editează Liga și în emisiunile televiziunii Porțile Nordului, condusă de dr.Mihai Ganea, televiziune ce activează sub egida Ligii Scriitorilor Români. Remarcăm faptul că această asociație profesională are imn, siglă și stemă, editând antologii și cărțile scriitorilor, acordând premii anuale indiferent din ce grupare face parte scriitorul.Fiindcă operele autorilor sunt ale literaturii române și nu a unei organizații sau găști, așa cum le numea un actual filozof, cum procedează USR-ul.

            Remarcăm acuitatea și plasticitatea imaginilor ce redau secvențe din activitatea acestor organizații, devenind adevărate memorii ale clipei.

            Capitolul “Despre autori “ este o adevărată oglindă a vieții, activității și a operelor celor73 de scriitori incluși în enciclopedie. Generația sub care apare enciclopedia face parte din mai multe Continue reading „Al. Florin ȚENE: “ENCICLOPEDIA scriitori din generația 2000, volumul I”-cariatidă ce susține cupola catedralei literaturii române contemporane.” →

Gabriela RAUCĂ: Cristinel Cristea Alexievici un spectacol de emoție pură

Cristinel Cristea Alexievici, un nume de care se leagă câteva mii de poezii, fermecătoare, publicate în ultimii doi ani, în nu mai puțin de douăsprezece volume.

Ultimele dintre ele, „Acesta e copilul meu” și „O pană din cer” apărute recent la Editura Izvorul Cuvântului, conțin poezii, care înfățișează și scot în evidență sufletul autorului, plin de sensibilitate și emoție, talentul său înnăscut, de a face ca versurile să curgă cu atâta fluiditate și ușurință către sufletul cititorului.

A prezenta cel de-al unsprezecelea volum, care conține un număr de peste 500 de poezii, cuprinse în cele 400 de pagini ale sale, înseamnă a pătrunde în intimitatea celorlalte zece apărute anterior, el fiind o selecție a celor mai frumoase dintre ele. „Acesta e copilul meu”…un titlu care spune totul, despre dragostea și dăruirea cu care autorul își tratează operele, despre sensibilitatea cu care „aduce pe lume” fiecare vers, despre grija acordată creațiilor sale.

Cristinel Cristea a întins un arc peste timp, între poeziile adolescenței, oferite nouă în primul volum și cele scrise în ultima perioadă, de un poet ajuns la maturitatea lirică.

Volumul al unsprezecelea este, nu numai o retrospectivă a creațiilor sale, ci și un spectacol de emoție pură, transmisă în direct de la suflet la suflet. „O pană din cer„, cel de al doisprezecelea, înfățișează efectul darului divin, pe care autorul este în stare să îl dea mai departe, sub forma operelor sale minunate, transmițând emoție și frumusețe, la superlativ. Continue reading „Gabriela RAUCĂ: Cristinel Cristea Alexievici un spectacol de emoție pură” →

Adrian BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE

2-DESPRE DIVINITATE, LUME, OM ȘI PĂCAT

MOTTO:

Ființa Lui Sublimă-și dă toată silința

s-echilibrez’ Putinți  – cu Neputința :

nu poate – Nicicui  – Rău a face – Niciodată

ci numai Bine-aduce – Iubire și Răsplată !

(Dumnezeul meu)

1-CELE-ADÂNCI   IZVOARE

 

cele-adânci Izvoare – pornească-n Pâraie

Stelele Cuminți –Furtuni-Jărăgaie :

Lacrimile noastre – târâte-nspre Mare

întâlnească-Oceanul – Cerul-de-Altare !

***

2-CU BOALA MORȚII-N  ELE SE NASC TOATE

 

cu Boala Morții-n ele se nasc toate

și nu-i tabib[1] care să lecuiască…

în Cer – împărățesc Ceasuri Deșarte :

de Ace-și spânzură Cadavrele de Iască…

***

 

 

 

3-DE VEȘNICIE – PÂN’ ȘI ZEU-I SPÂN

 

nu m-am cerut născut – deci nici nu-i drept să mor :

ai hotărât – c-așa te crezi  : ETERN  STĂPÂN !

dar te-i pleca –  -ntr-o dimineață –   peste undele de-Izvor

și-i auzi șoptind : ”de veșnicie – pân’ și Zeu-i SPÂN!”

*** 

 

4-FII DEMN FAȚĂ DE ZEI – INFATUAȚI  CELEȘTI

 

fii demn față de Zei – Infatuați  Celești :

Miloaga – Ruga : la ce-s bune lor ?

TOT ce vor Ei s-a  face – oricât te-umilești :

peste Durerea ta Ei trec – Cinici – în Zbor…

***

 

5-NICIUNUI  ZEU NU MĂ-NCHIN – NU MĂ ROG

 

niciunui  Zeu nu mă-nchin – nu mă rog

să-mi dea Limpezimi și Puteri d-Inorog :

de nu – deveni-voi Vrajă a Florii de Soc

de nu – voi șterge – din Cer – Slova mea de Proroc…

***

 

6-NU AM PRIETENI – NU MAI AM DUȘMANI

 

nu am Prieteni – nu mai am Dușmani :

e plicticoasă Cenușata Lume…

caut Munți – Câmpie și niște Țărani :

Atotputernicul i-a nimicit – ANUME !

***           

 

7-O LUME NE-NGĂDUITOARE

 

o lume-n care n-au ce căuta – nicicând – Bătrânii

o lume sufocantă – cum moliciunea Lânii

o lume-n care Tineri turbează – delirează

alungă-n Noapte – -ndată – oricare Blândă-Amiază…

***

 

8-PROTEST

 

Pâinea – prin truda Brațelor s-o dobândească…

dară Sudoarea – la ce i-ai dat-o – să-l orbească ?!

pentru ce-o fi făcut Adam (nu știu !) – îl pedepsești :

ajungă-Ți – Doamne ! – …pentru ce-l mai și batjocorești ?

***

 

 

 

9-ENIGMATICA SABIE A APOSTOLULUI PETRU

 

de unde – de ce  – oare – Petru avut-a Sabie ?

Iubirea Lui Crist nu-i destulă Corabie ?

poate-Iubirea tre’ s-aibă-alături Oglinzi de Tăiș :

iubești Arătatul Cel Bun  –  dar stârpești Rău Furiș…

***

 

10-AȘTEPTARE

 

când  Îngerii nu mai bârfesc Umanul

când vreun Seraf îndură Uraganul

pentru ca noi să trecem spre Vecie :

eu – pe Hristos –  L-aștept – la Cină ca să vie !

***

 

11-NEMERNICIE COSMICĂ

 

nu există nimic care să merite a exista :

a-nceput Masacrul Zânelor – a dat Ciuma-ntr-o Stea…

Cerșetor și-Mpărat – mereu – la fel voi dispărea :

li s-a umplut  –  Zeilor  – Gura de Zgură : nimic n-or Cuvânta !

***

 

12-ADEVĂRATUL PARADIS

 

prin Vii Livezi – dinspre Mir de Izvoare

se instaurează Paradisul – fără de Zăvoare :

Oame Răznit – NU POȚI PĂCĂTUIRE

CÂT CRIST POATE IERTA – -NTRU DĂRUIRE !

***

 

13-SĂRAC  E  CERUL  FĂRĂ  DE  IERTARE

                                                    

sărac e Cerul fără de Iertare

nu merită să-l vezi – d-apoi să-ți faci Intrare !

un Paradis cu Cheie și cu Poartă

ascunde-un Zeu Calic – năpăstuit de Soartă !

***

 

14-LOCUL PROROCIT

 

vin Câini – buluc – să lingă Sângele din Vale-mi

iar eu nu pot opri Căderea Frunzei – baremi…

făr’ Călăuză – -ajuns-am în Locul prorocit

unde și Crist se simte pustiu și părăsit…

***

 

 

 

15-FINAL E DE CĂRARE

    

nimic în lume nu m-ademenește

mi-am smuls Cărbunele Iubirii cu un Clește :

de ce mai scoateți Inimi la Vânzare ?

Roca pe care stați : FINAL E DE CĂRARE !

***

 

16-EU  NU-S  KHAYYAM

 

eu nu-s Khayyam – să fiu iubit de Zâne – s-am  Cupe Ne-ncepute

cu Vinuri Scumpe – prin care să mă-mpac – călduț  –  cu Viața…

urăscu-mă – Lui Dumnezeu Îi scuip și Fața :

Neantul să mă soarbă – din Lumile Vândute !

***

 

17-TAINE ÎN MAREA MĂCELĂRIE

 

știu ce E  – nu știu ce NU E : jalnic  Blestem de Orb !

…și cât aș vrea – din Taina Morții – un Graàl să sorb…

aici – e o Măcelărie :  nu știi – la Tăiere

Cuțitul-Ceas : când vine Oii – sângerat să zbiere…!

***

 

18-REVOLTĂ

 

nu mă mai rog deloc – de ce – nedemn – să mă mai rog ?

ca Tu să m-umilești – batjocorești – mai tare ?

râzi – idiot – și-mi dai un Chin mai mare

dar nu-Ți asumi nimic – laș Dumnezeu-Potlog !

***    

 

19-HRISTOS – SINGUR DUMNEZEU – UNIC ȘI ADEVĂRAT

 

Hristos e Tată – Fiu – Sfânt Duh – deodată  –  -n Cer și pe Pământ :

e Tată Creator – a Tot și toate cele

Fiu chinuit – în fiece Creaturi Durute (bune – rele… )

Puterea Lui de-a Suferi și-a Făuri :  e Duhul Sfânt !

***

 

20-CLIENT EXCLUSIV

 

de ridic Capul – mă trăsnești în Țeastă

deasupră-mi Cruce fac Slăvite Clăi de Jar…

…de ce Ți-am devenit Clientul Exclusiv – când e Năpastă

și nu împarți – cu DREPTU‘ – -n Omenire – iar și iar ?

***

 

 

 

21-UITARE CERUTĂ

 

ca să nu Te nedreptățesc – hulesc – pentru Durerea-mi –  tot mai mult crescută :

Tu – Dumnezeul Sadic – cu-Aromă de Cucută

uită – o dată în Vecie ! – de Clientu-Ți Frânt :

uită c-am fost – cândva – o Umbră – vană – pe Pământ…

***

 

22-MOARTEA-MI APARȚINE

 

Nașterea-a fost cu Sila – dar Moartea-mi aparține !

…când Umilința-mi va crește cu-asupra de măsură

Zeii Celești – Borțoși de Fală – cu Dimensiuni Alpine

vor constata că le-am scăpat – arzându-i drept în Gură !

***

 

23-O GÂZĂ SE RĂSTEȘTE

 

Te-am supărat ? – dar Tu pe mine ?! – nu mă-ntrebi ?

…așa-i :  Tu ești Prea Mare – -ai Importante Trebi…

dintr-un Tufiș – o Gâză – la Tine se răstește…

dar Biata Gâză știe : o-ignori…ÎMPĂRĂTEȘTE !

***

 

24-VÂNĂTOARE COSMICĂ

 

din spate – plete dalbe : zici că-i Dumnezeu…

din față – e Satana – Cel Rânjind Călău !

…Satana dănțuiește-n Univers :

eu îl împușc – trăgând Vers după Vers !

***

 

25-TOAMNĂ CONTRADICTORIE

 

e TOAMNĂ și e VIAȚĂ : Te contrazici – ori nu mai vezi ?!

jum’ate din Copaci sunt Galbeni  – jum’ate-s  –  ca Otrava – Verzi…

decide-te îndată – Frumoasă-a Lunii Vrăjitoare :

vii Suflet să culegi ? învii o Nouă –Nemaivăzută Floare ?

***

 

26-MOTIV POSIBIL

 

pe Cărările Umblate risipii mii de Comori

dar nici nimeni nu le vede – le disprețuiesc Cocori…

nu pogoară dinspre Ceruri – nu se-apleacă să le strângă :

poate pentru că – atuncea – le zvârlii…CU MÂNA STÂNGĂ !

***

 

 

 

27-CĂUTARE

 

am ajuns – prin Codri – la Munți de-Ametist

mi-am durat o Casă – -ncinsă de Poieni…

…stau – acum –  la Vatră – Foc de Buruieni :

Jar din mine scormonesc – să-L aflu pe Crist…

***

 

28-PLEDOARIE PENTRU IUDA

 

ne ducem Crucea – fiecare – SINGUR – pe Gòlgota de Sânge…

Soldați – ca și-Apostoli – niciunul – trezit – nu se-nfrânge :

nu-și scuipă Talanții – ca Iuda – -n Pridvorul Calp Sfânt

nici – disperați de-Nțelegere – nu devin Podețe – -ntre Cer și Pământ…

***

 

29-ABSURD EXISTENȚIAL

 

a fost odată un Cristal-Pământ

totu-n Văzduhuri respira a Sfânt…

…de-atunci – o Bufniță-a-ntors Luna – spre Ninsori

de-atunci mor lângă Tine  –  mă scuipi : tu n-ai să mori…

***

30-EGOISM PARANOIC

 

un Trandafir și un Izvor : ce-ți trebuie mai mult  –  Vecine ?

ba-ți trebuie – să vezi la alții : Morți și Rău !

îți trebuie ca toți din jur de tine

să piară : să rămâi…”Rege în Sine” !

***

 

31-DEZERTARE

 

s-a închircit în Somn – ca – pe Furtună – -ntr-o Cabană –  -n Munți :

s-a săturat de prefirat – prin Gând – Nebuni Mărunți…

…refuză – -n Vis – să fie – Altei Lumi – Zidar :

Câinii Urgiei i-au dat drumul – spre Zadar…

***

 

32-CIOCOI

 

Muscă de Bălegar fu maica-ți – iar Tata – un Bondar…

n-are a face – Gloate ! – …căci tu ești dat cu Var !

Ciocoi dintr-ăștia – Doamne – îmi tot săpară Groapa…

deși știau –  din vreme – că-n Groapă cade…SAPA !

***

 

33-CONDIȚIA UMANĂ

 

nici nu știm ce nu știm – nici nu știm să vrem

nu știi că există – pentru-a ști să ceri…

…stau descreierații : numai dorm și gem…

nu te rogi – ci râgâi – când nu poți să speri !

***

 

34-SFAT

 

nu te da cu Lumea :  adu Lumea-n tine

iar când vine – spornic – sfarm-o cât mai bine !

…fii tu Model – Prorocul – fii Dumnezeul lor :

ca Gloata să te vadă-n Flăcări – călare pe un Nor !

***

 

35-PĂCATE…

 

parcă și Dumnezeu îmi așteaptă Păcatul

atunci când el vine din Vrăji-de-Frumos :

Păcat ce nu-l vede – spre-a-l face – tot Natul…

…da – sunt Păcate pe care și El e gelos…

***

 

36-GÂND ȘI HOIT

 

nu Vremea e Urâtă – ci Gândul nu-i Frumos

căci simți cum te târăște – din Jos în tot mai Jos…

aș vrea – cu Gândul – răzbit în Empireu

să-mi pierd – în Lume – Hoitul – ca pe-un Prisos – mereu…

***

 

37-NEARMONIZĂRI

 

nu pot păcătui – când Cina-i cu Hristos !

Cina o fi – dar Gândul e prejos

Ispite mi se-arată – zâmbesc cu-Ademenire

chiar când mă-nchin – la Cristul meu – din Fire…

***

 

38-DOAR MĂSURA LUI

 

…bine –  nu mai numim ”Păcate”  Ispitele de rând  :

te rătăcești – vremelnic – nici măcar cu-ntreg Gând…

dar sar – ca arse – și fac o zurbă mare – Ispitele Regești !

…așa că doar Măsura Lui – de-o vrea – desparte Rea-Credința – de Hrana din Povești…

***

 

39-ADAPTARE-ARMONIZARE

 

un Orb – la Veneția – -adus de-ntâmplare – s-a înecat…

…Fra’-su-i scrisese – cum află că plecase  – și mult  îngrijat :

”auzii că Orașul e mare : Crist te ajute să nu te-mpiedici  – pe-Uscat !”

…Orbul-Stafìe i s-a-arătat : ”nu putui să mă-mpiedic de Ape – deci : M-AM ÎNECAT !”

***

 

40- LUNGUL NASULUI

 

n-am mai văzut – de mult – vreo Pasăre Măiastră

și doar – de-o Viață – stau numai în Fereastră…

dar Viața nu mi-a fost – nicicând – Sihastră :

nu merit eu decât – pe Prici – o Glastră…

***

 

41-ÎN GRĂDINA DE PĂCAT

 

Galben cade peste Galben – în Vulcanul de Vântoase

din Copacul de-altădată au rămas Slăvite Oase…

nu te du la Styx – să-l tulburi : în Grădina de Păcat

Stelele – în Războire – una pe-alta s-au mâncat…

***

 

42-PEISAJ CU MONȘTRI PANDEMICI

 

Monștrii vin – tot vin – din Pivniți și din Găuri de Păcat

se târăsc – fără-osebire –  din Pământ – spre Zeu-Uscat…

e o Demnă Colcăire – încât Bezna se-ngrozește

și – din Mine – încă Omul – o Caràcatiță crește…

***

 

43-ANATOMIA PANDEMIEI

 

nu-mi arăta vreo Față strict Umană – arată-mi Boturi și Sticliri de Fiare…

au apărut – pe-aici – Jungle Comode – Tentàculele de Ziare !

Nebunii Furioși acaparează – harnic –  Minți – Televizoare…

…simt că – din propriile-mi Fălci – cresc Crocodili – și – nicidecum…vreo Floare !

***

 

44-CERTARE LA LIPSA DE-ADAPTARE

 

nu aștepta Înțelepciune – acolo unde-ai răsădit Furie

filosofezi – bolborosind – pe Vremuri Largi de Nebunie

Monștrii rânjesc – în fața ta –  și-ți pregătesc o Sfântă Cină de Urgie !

oprește-te – dă-ți Foc în Pieți – urmând Scenariul de Veche Tragedie…

***

 

45-TOAMNĂ FĂRĂ BUSOLĂ

 

te-ai suit în Pom de Toamnă – deci – te vestejești pe

mâini…

urlă către Omenire : ” nu muriți de-a’ mele vini

ci de Cretinism – Smereală – Închinare către Stei…

ia veniți  –  în Munți –  cu mine  :  să vedeți Fulger și Zei !”

***

 

46-POSIBILĂ SCHIMBARE

 

Pitici și Tâmpiți – de-Ăștia Lumea-i plină !

Crist – fără zăbavă – tare-aș vrea să vină :

Castel de Nisip – șteargă ! – iar din Fund de Mare

iște – minunat  :   Zeii de Lumină  – și Parfum de-Altare !

***

 

47-LUMINAȚI LA STÂNI

 

la Capu-Nțelegerii voastre-ați ajuns – bieți Humanoizi :

dacă vă mai scremeți – peste Fire – Mintea : ies Hemoroizi !

Timpul nu v-ajută – Lumea vă-mbrâncește – ca pe Sclavi Bătrâni :

dar urcați în Pisc de Munte – LUMINAȚI LA STÂNI !

***

 

48-PARADOX

 

șuieră Șerpii prin Iarbă – Înțelepții Zei :

nu mai zăbovi – la Poartă : ia-te după Ei !

c-așa-i scrisa Omenirii : la Crist se închină

de-ascultat – ascultă Șerpii – Târâtori de Vină !

***

 

49-MAT

 

Azi îți dorești – Mâine nu-ți vei mai dori nimic :

nu va mai fi cin’ să dorească – nici măcar un Plic…

Cineva a crezut c-a văzut o Umbră – s-a-nșelat :

era doar  un  Reziduu de Gândire Sumbră – și – deci : MAT !

***

 

50-AM ÎNVINS : CĂCI LUMINA DURERII NE-A TREZIT ÎNTRE VII !

 

Doctorul a murit ! – funcționează – de-acum – doar MINUNEA !

predă-te CURĂȚENIEI COSMICE : vei păși –  iar –  ”ca lumea” !

…am străbătut Iadul  Întreg – am înfruntat Sinistre Stafìi…

am învins : căci LUMINA DURERII NE-A TREZIT ÎNTRE VII !

***

 

 

3-DESPRE TIMP, TOAMNĂ, MOARTE – VEȘNICIE ȘI LIBERTATE-DEMNITATE

 

 

MOTTO :

 

nu-i la Drac în Frac – Cântar !

…iar la Dumnezeu : e Har !

nu te duce după Rai :

Raiul e la tine – -n Nai !

 

 

1-TURNIRURI

 

am înfruntat atâtea Toamne – în Turnir :

pe toate le-am învins – căci Fruntea-mi purta Mir…

acum – de Ultima – mă voi lăsa învins :

în loc de Mir – pe Frunte-un Nor s-a prins…

***

 

2-TOAMNĂ

 

e Toamnă – și n-ascult Ciocănitoarea

Piroanele cum bate-n toată Zarea :

sărut – Frunză cu Frunză – Codrul – SFÂNTUL :

Lacrimi și Raze strâng : să le iubească Vântul !

***

 

3-LINĂ-I MOARTEA ȘI TĂCUTĂ

 

lină-i Moartea și tăcută  – ba – chiar mă compătimește :

din Oștean – Privire Cruntă și cu Inima Căruntă

disperat – deschid  eu Gura – protestând naiv – prostește :

rămân Mut – zbătând din Coadă – cum e pe Uscat  –  un Pește…

***

 

4-FIECARE – CE ȘTIE…

 

departe – Regi și Prinți benchetuiesc

în Săli-Palate pline cu Verdeață…

eu – Liniștea mi-o strâng la Pieptu-mi Ne-Ceresc

îmi șterg – din Carte – Zâmbet – ca și Față…

***

 

5-MOARTE – VIAȚĂ – NEANT

 

Moartea-i Uitare – Viața : Uitarea-a Uitării

dar  –   în Oglinzi – tu –  Matroz – zărești  – Ochii Mării !

…din Condici – șterge-mă – Iisuse :  după Uși – Savantul

cu Mine Însumi m-a-nvățat să procitesc – Neantul !

***

 

6-AMÂNARE

 

Bătrân Amurg – încearcă să mă fure

la Ceasul de Arhangheli  – Arătării :

Păduri – și Munți  – și Păsări – scot Azure

Săbii – din Teaca Sfintei : Îndurării !

***

 

7-NE-MPIEDICĂM – MEREU – DE PRAGUL MORȚII

 

ne-mpiedicăm – mereu – de Pragul Morții

dăm vina pe-alții : c-ar fi măsluit  – hoți ! –  Sorții…

dar nu vedem că Umbra ne-a plecat

de mult :  s-a-ndrăgostit de Styx – ca de-un Păcat…

***

 

 

😯 VORBĂ

 

o Vorbă – cu Ac de Zvon și Aripi de Prostie

cerne Cenuși în Cer – se-nvârte – Ciocârlie…

…mă plec învins – sub Ea :  Zăbranicul de Soartă…

celor ce trec le spun : ”schimb Inimii o Roată”…

***

 

9-CAVALERII APOCALIPSULUI

 

vin –  călări – furiș – Câtumai Cavalerii

umplând Miezul Nopții de Zvonuri și Ierburi…

…oricât se umbriră și-și feriră Herburi

latră Câini :  Cap-Lumii-Pline-de-Mizerii !

***

 

10-ÎMPOVĂRĂRI INECHITABILE

 

…să mor Bătrân – Bolnav – Sărac și Supărat…

nu-Ți pare ? – …cam cu multe m-ai împovărat !

uită-Te – Doamne – peste Gard de Jar :

sigur vedea-vei – și pe-acolo – Alt Măgar !

**

 

11-STRAI-DE-GĂZDUIRE

 

nu mi-am făcut – nicicând – Răgaz să-mbrac o Stea :

îmbătrânesc – pentru că m-oglindii – mereu – în Apa Rea…

nu mi-a-aruncat  – nimeni – nicicând – vre o Privire :

oricare Văgăună – deci – poate să-mi deie : Strai-de-Găzduire !

***

 

12-STAU OCHI ÎN OCHI CU MOARTEA

 

stau ochi în ochi cu Moartea : crezi că-mi mai arde-acuma

de Politețuri vane – de Jocur’le cu Spumă ?

retrage-te – privește și ia Învățătură

cum Focul dintre Vorbe-mi se stinge chiar în Gură…

***

 

13-PREGĂTEȘTE-TE

 

îndură ce-i de îndurat – dar pregătește-te de Moarte :

veni-va Ceasul când Lumina – Demnitatea  –  fi-vor sparte !

nu aștepta – ca un Nătâng – Nădejdea să te-nvie

ci-adună-ți – harnic și pe-ascuns – OTRAVA : LIBERAREA DE SCLAVIE !

***

 

14-GESTUL DEMNITĂȚILOR REGALE

 

nu a ucide : A TE SINUCIDE – e Gestul Demnităților Regale :

înlături Zeii Crimei – Furtul Libertății :  pornești spre Lumi Reale !

nu mai scobi-n Granitul Nesimțirii – nu poți ajunge-n Lună :

vijelios – eroic – aruncă-te-n Tăișul de Sabie Străbună !

***

 

15-ELEGANȚA CLIPEI

 

e  Toamnă : Sărbătoare în Palatul Morții !

tu ești Mesean – Dănțuitor…. – …orice-ți dictează Sorții…

dar Eleganța Clipei rămâne în Vecie :

Grup Statuar – așteaptă Noi Lumi – ce VOR să vie !

***

 

16-LUTUL

 

ce s-a ales de Viața mea ? – ce-am făptuit în Lut ?

…o Coasă-a fulgerat prin Iarbă – și totul a căzut…

…uitat de Oameni și de mine – bănănăiesc spre-o Zare :

dar de n-am plămădit eu Lutul – el tot îmi schimbă-Nfățișare…

***

                 

17-FĂRĂ NUME

 

aștepți – aștepți – o Șansă ori un Rost :

adu-ți aminte – totuși – că ești Prost…

n-ai apucat să furi  – ”la liber” – Stea – Dolari – un Soare

deci nu ai dobândit măcar un nume : ești… ”clasă muncitoare” !

***

 

18-CONVORBIRE CU TIMPUL

 

și ce dac-ai trecut și pe la mine – Timp Nătâng ?

nu-ți ies Cadavrele – la număr ? – eu să te plâng ?

în Viața-mi – n-a fost Zi să nu o umplu de Semințe :

după ce-i șterge Numărul la Casa-mi – din ele înflori-vor Invincibile Dorințe !

***

 

19-LUCRARE SFÂNTĂ

 

răzbi în mine Toamna Cea Vicleană

s-a așezat în mine – ca în Strană…

i-oi răsturna – în cap – mii de Altară

și – iaca !  – -oi face – iară – Primăvară !

***

 

20-SCANDALIZAT

 

nu-mi place să trăiesc ? – tu minți – Fecior de Târfă !

când v-am umplut Casa de Flori – a fost doar Bârfă ?

și când am deșertat – ‘preună –  drept în Suflet – Vinuri Scumpe

și Zâne-am sărutat pe gură…? – …ia vezi : la Mincinoși Limba se rumpe !

***

 

21-REPROȘ ȘI PROMISIUNE

 

ai tropăit prin mine-o Viață – nesimțit

și-n orice Clipă-mi arătai Oglinda !

dar – Timpule – eu o să-ți dau cu flit :

Rai plicticos prefer ! – …decât a te răbda : Osânda !

***

 

22-ANTICIPĂRI

 

e Toamnă – dar eu simt a Primăvară

nu Moartea e Stăpână – ci AFARĂ :

adică – Libertatea de-a cânta – cu sòții

tot despre Viață – despre Moartea Morții !

***

 

23-DEMNITATE NECESARĂ

 

Demn – în fața Morții – cazi ca un Oștean !

(…chit că Războirea-ți fu…c-un Leuștean !)…

…Lumea-a fost o Piesă – ai jucat-o bine :

fă – la fel – în ”alte” – chiar de-s tot…Latrine !

***

 

24-TIMPUL :  NEPUTINȚA UMANĂ

 

Șontâc-Șontâc – când aștept Veste Mare ;

de m-odihnesc – îți cresc Mii de Picioare  !

…nu pot cuprinde – cu Simțuri în Risipă

Tot Universu’ – -ntr-o SUPREMĂ CLIPĂ !

***

25-STĂPÂN ÎN STUPINĂ

 

un Ochi Vulturesc – Voce de Tunet și Duh de Vântoasă

și vei ține Preajma-ți – pururi – Sănătoasă !

nu clinti din Piscuri  – lasă Nori să vină :

vei rămâne – astfel – STĂPÂN ÎN STUPINĂ !

***

 

26-FALS AN NOU

 

trec Alaiuri – cu Buhaiuri – Timpul să îl schimbe…

Timpul – însă – se ferește de Vulgare-Atingeri…

la Poarta din Miezul Nopții – Ceasu-și strâmbă Limbe :

Timpul s-a întors – în Cercuri – ca – iar – să se plimbe !

***

 

27-EVADARE

 

ne faci în ciudă – faci cu ”sâcul” – tu – Timp Abrupt – Nemernic :

dar noi fugi-vom pe Fereastră :  nu te vrem Vistiernic !

de pe Fereastră – vei privi într-un Palat de Stele

cum Sclavii tăi –  iarăși – sunt Sfinți – feriți de-a’ tale Rele !

***

 

28-GRAVE DEFICIENȚE DEMIURGICE

 

Corola de Crin : INIMA ! – -mbrățișând  –  Sămânță : doar Mintea… :

Sămânța va crește  – solitar îngâmfată – sfărmând Orice Punte  – scuipând Rugămintea…

…Momeală Eternă-i Iubirea ! – Sărutul – în veci : Tortùri și Călăul…

…din Bezne de Styx – resemnat melancolic – îmi aud Tri-Dulăul…

***

 

29-FRIVOLI

 

”fiecare moare singur” – un Adevăr verificat :

unul de beat – altul de frică să nu moară… – …”pe uscat”…

…prin Ceața deasă fâlfâie o Cioară – un Sol Uitat :

frivoli –  continuăm Programul ”Crime-n Premieră” :  tot s-or găsi Proști la Arat !

***

 

30-NU TRECEȚI LA DUȘMAN : TIMPU-A RĂMAS LA POARTĂ

 

nu treceți la Dușman : Timpu-a rămas la Poartă

iar Crist tot ‘cearcă – pe Abac – Lumini de Soartă…

,,,,Grădina-i Zugrăvită de Maeștrii-n Duhu-Nfometării :

lin plâng de Mila Frumuseții – că nu o văd Plebeii Cuvântării…

***

 

31-TIMP STERP

 

nu mai pot cuceri un Castel – nu mai pot salva o Domniță

dar pot să mor de Ziua mea : oricum – tot e ceva – cu Codiță…

…Copiii – peste Ani  : ”Tata și-a spart Ochelarii – și-a murit de Ziua lui !”

…Orice Zi  :  Deșirare-i de-Orfane Corăbii  – fără Rost și Gălbui !

***

 

32-RUBAIYATUL-DOINĂ

 

Foaie Galbenă de Nuc – făr’ de Tovarăș – mă duc  :

mă duc pe la Trecători – căci acolo-nveți să mori

Munții-s Înfășați cu Ceață – eu mă sui : aici nu-i Viață…

las în urmă Domni și Doamne : pentru ei sunt alte Toamne !

***

 

33-RESEMNARE

 

Domne și Domnițe Moi – dar de Soi

eu mă fac – curând – un Sloi – și Moroi

n-a fost Vară de Vărat – fie Iarnă de-nghețat

am să prind – din Zbor – o Lume – și mi-oi ține-o tot în Glume…!

***

 

34-GENEROS

 

nu vă dau din Vestea mea

că-i prea mult Năcaz în ea

dar vă dau Vadră de Vin

să vedeți că Raiu-i plin !

***

 

35-NU TRECE TIMPUL

 

închis în Casă-ntâmpinai mulțimi de Zori de Ziuă

pe Zmei – Morari – pe Feți-Frumoși – fărâm ‘n-aceeași  Piuă..

….nu trece Timpul – ci-și ia Zborul – la mine – din Cocoașă

o Lighioană Necioplită – cari țipă chiar din Fașă…

***

 

36-CORĂBII BARBARE

 

văzui – iar – Corăbii Barbare – venind spre Cetatea-mi de Vise :

pe nimeni nu las ca să-mi prade o Lume de Mii Paradise !

nu-i Vreme de Dragosti – și Timpul  nu-i Dulce : de vrei Stăpâniri de Mătase

luptă – ucide – și Clipa și Timpul ! – aduse de-Aceste Cuirase !

***

  Continue reading „Adrian BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE” →

Galina MARTEA: ,,Constelații Diamantine” în contextul Zilei Naționale a României

Numărul 12(124)/2020 al revistei de cultură universală Constelații Diamantine a ieșit de sub tipar în contextul Zilei naționale a României. Cu o frumoasă prezență în stațiul cultural românesc, apariție lunară editată sub egida Ligii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista Constelații Diamantine se prezintă ca un veritabil promotor al valorilor literare românești, redactorul șef al acesteia fiind neobosita și talentata scriitoare Doina Drăguț. Fiind în al XI-lea an de activitate, cuprinsul revistei în cauză abordează, ca de fiecare dată, descrieri de diverse tipuri literare, analize și cronici cu aspecte concrete din viaţa și activitatea iluștrilor scriitorilor români de pretutindeni și nu numai, cât și a scriitorilor din lumea universală; cu ştiri despre acţiunile clasei intelectuale (scriitori, savanţi, pictori etc.) atât din cadrul ţării, cât şi din afara ei; cu noutăţi permanente despre apariţiile editoriale din ţară și străinătate; respectiv și informaţii despre cultura şi literatura din spaţiul universal al omenirii. Constelații Diamantine este o valoare aparte pentru colectivitatea și cultură românească, deoarece, în nenumărate rânduri, este prezentă la ordinea zilei cu noutăți despre viaţa şi activitatea literară a celor mai de vază personalităţi ai neamului.

În acest număr al revistei sunt prezenți autori români din întreaga lume, dar și scriitori de diverse origini care, la rândul lor, valorifică în mod distinct conţinuturi pertinente creaţiei literare, – totul fiind o lumină evolutivă pentru om şi societate. Astfel, în paginile revistei regăsim eseuri și aprecieri foarte interesante despre existența și activitatea literară a marilor scriitori români clasici și contemporani: – în pagina 5 a revistei scriitorul Nicolae Mareș ne relatează despre „Tudor Vianu și Blaga III”; în pagina 12 Constantin Miu ne vorbește despre „Raportul arhaic modern în proza lui V. Voiculescu”; în pagina 14 scriitorul Mihai Caba scrie despre „Dosoftei, înaintemergătorul”; în pagina 16 scriitoarea Doina Drăguț prezintă poeme cu viziuni filozofice ce se suprapun cu meditația cosmologică; în pagina 17 Galina Martea ne vorbește despre „Ziua națională a României la a 30-a aniversare – importanță și necesitate” și în pagina 3 despre „Cultura națională în limitele obscurantismului”; în pagina 18 scriitorul Al.Florin Țene scrie despre „Fenomenul globalizării și pericolul dispariției neamurilor”; în pagina 19 Vavila Popovici se pronunță asupra fenomenului „Filozofia, Religia, Știința, Politica – David Hume (XIX)”; în pagina 22 Dragoș Niculescu scrie despre „Nae Ionescu și școala sa (IX)”; în pagina 24 Janet Nică se pronunță la aspectul „Râsul bate plânsul”; în pagina 25 Ion Popescu Brădiceni scrie despre talentata scriitoare Doina Drăguț „Zbor până la cuib (Doina Drăguț și găsirea drumului propriu) – eseostudiu”; cât și mulți alți scriitori precum Livia Ciupercă (pag.27), M.D.Gaftoneanu (pag.28), Iulian Chivu (pag.30), Ionel Popa (pag.35), Octavian Mihalcea (pag.38), Cezarina Adamescu (pag.39), Daniel Ioniță (pag.42), Irina Lucia Mihalca (pag.43), George Petrovai (44), Daniel Marian (50), alții, care ne descriu lucruri destul de interesante despre arta și cultura literară a clasicismului și contemporaneității.

Continue reading „Galina MARTEA: ,,Constelații Diamantine” în contextul Zilei Naționale a României” →

Al. Florin ȚENE: Revista „Cuvânt argeșean” pagini de istorie literară contemporană

Mi-a parvenit nr.15, octombrie 2020, al revistei CUVÂNT ARGEȘEAN, editată de Filiala Argeș a Ligii Scriitorilor, publicație care de mai bine de doi ani, coordonată de regretatul scriitor Nicolae Cosmescu, și președintele filialei  Adrian Mitroi, scrie pagini autentice de istorie literară contemporană. Deschizând revista mi-a venit în minte aforismul lui Franz Kafka: „Literatura este toporul pentru marea îngheţată din noi”, în această epidemie.

Revista se deschide cu un editorial, la „Rubrica președintelui”, semnat de Adrian Mitroi, text închinat recentului deces al scriitorului Nicolae Cosmescu, scriitor, membru fondator al filialei Argeș a Ligii Scriitorilor, moderatorul “Cenaclului armonii argeșene” și redactorul șef al revistei de care facem vorbire.

la pagina 3 descoperim eseul scriitorului polivalent Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor, intitulat “Viitorul omenirii va consta în coeziunea dintre țări pe afinități culturale “, urmat de analiza pertinentă a lui Vasile Ghițescu despre “ Umanismul lui Ion Creangă“

Poemele Cristinei Onofre, pseudonimul poetei Christine Bernadette Rousseau sunt oglinzi concave prin care autoarea privește trecutul înaintașilor săi. Mai semnează în revistă poezii autentice și scrise cu talent:Nicolae Braniște, Constantin Teodor Craifaleanu semnează un interesant ciclu de catrene pandemice, Ion Alexandru- Dâmbovnic un grupaj de poezii clasice, Vasile Munteanu continuă călătoria spirituală prin istoria Europei, apoi publică  un amplu poem dedicat colegului său urcat la Cer, Nicolae Cosmescu. La Alexandru Boroiu remarc poemul clasic în spiritul eminescian, intitulat “Scenariul 3 “, Simona Vasilescu semnează un grupaj de poezii frisonate de un eu vibrând sensibilitate pe harfa sufletului, textul semnat de Pușa Chiriță își cercetează profundul egou pentru “pacea minții. “ Poezia patriotică de Alexandru Oprea  îmi amintește de poezia lui Păunescu, însă autenticitatea versurilor lui Alexandru Oprea fac o incursiune exhaustivă în istorie. Constantin Samoilă merge pe aceași linie în poezia sa cu colegul de mai sus. Gânduri de amurg frisonează grupajul de versuri semnat de Liliana Nanu, iar poeziile semnate de Ramona Enache, Ovidiu Ștefan Ciucă, Dorina Mihai Moise,k Elena Maria Duță, Bogdana Simionescu, Marius Ionescu, Denisa Coroja, Daniela Chițescu, Mihaela Bujor și Miruna Avram ne conving că în filiala Argeși a Ligii Scriitorilor se găsesc poeți autentici ce scriu istoria literaturii contemporane.Iar eseurile lui Ovidiu Ștefan Ciucă și Mihai Moise sunt adevărate arpegii vibrând cultură.

Continue reading „Al. Florin ȚENE: Revista „Cuvânt argeșean” pagini de istorie literară contemporană” →

Adrian BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR

1-DESPRE NEAM ȘI POPOR (rubaiyate-catrene DACO-VALAHE)

1 Decembrie 2020

 

MOTTO :

”POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL!”

 

 

1-NEAM ȘI POPOR

 

Neam : Steaua din Cer Betlehemic : Crist nicicând nu greșește :

jos –  pe Pământ – în Oglinzi Blestemate – Poporul-Cădere-de-Neam  – se târăște…

Martir-Popor  – spre Steaua-Sinea-i-Neam pornește… –  …va fi Sărbătoare-n tot Ramul :

POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL !

***

 

2-FACERE DE CLOPOT – PENTRU VESTIREA PRIMEJDIILOR  NEAMULUI TĂU

 

faci  Clopot de Vestire – în Primejdii – pentru Neamul tău :

dar când  Clocotirea de Metal Topit (Furnale spre Zenit)

vrei să nu se crape-ntr-un Glas Dogit – AMESTECI SÂNGELE-ȚI JERTFIT :

ABIA-ATUNCI  VUIEȘTE – PLIN-DEPLIN  – IUBIREA-ȚI – ARZÂND – ÎN SUNET – ORICE RĂU !

***

 

3-AMĂRÂT POPOR ROMÂN

 

amărât Popor Român – prins în  Nod de Vânturi

ce Belele-ai pătimit – nici Drac’ n-are-n Gânduri…

…ți-au golit Vampirii vâna – de te pleci spre Luturi :

Soare când – iar – va veni – vei lua Lumea-n șuturi !

***

4-COMPENSAȚIA DUHULUI

 

n-ai vrut să fiu – în viața-mi –  Erou  – și nici Martir

dar Neamul-Epopee  îl ridicai la Ceruri   (cu tot cu Cimitir !) :

am Duhul – pururi –  alături de cei Drepți – în Sfinte Bătălii

și sângerez cu Crist –Mistic-Zadarnic -pe Gòlgote Pustii !

***

 

 

 

5-BLESTEM

 

nu mai simțiți înțepături – în Inimi – când Patriei îi merge rău

când tot Străinul ce o calcă-i devine Diavol și Călău…

cei ce n-aud Pământul Sfânt cum geme – nu aibă parte de Mormânt :

cum Câinii-n Șanț să moară  – Nesimțiții : fără Lumină – neștiuți de Gând !

***

 

6-UITARE VINOVATĂ

 

Cuvântul ”PATRIE” nu spune – azi – nimica – nimănui

deși Pământul Sfânt – doar – vă ține în Lumină

deși Străbunii – prefăcuți în Holde – Izvoare de Ființă sunt – ORICUI !

…dar ați uitat să-ngenunchiați în Rugă : Sărut spre Sânge-Rădăcină !

***

 

7-NERECUNOȘTINȚĂ

 

dar cine sunteți voi – fără de Patria-Lumină ?

o Pleavă fără Rost – împrăștiată – de-orice Vânt – în Tină !

…plecați – veniți – parcă nu într-o Casă v-ați născut

parcă nu un Anume Pământ v-a plămădit  –  V-A VRUT !

***

 

8-PROMISIUNE TRĂDĂTORILOR DE ȚARĂ

 

Trădători de Viță Veche au pus Țara la pământ :

Haite de Străini ne calcă – ne sfâșie – rând pe rând…

Sânge de Păduchi – Hiene ! –… pe voi – Primii-o să vă Cânt !

….pe Rudă și pe Sămânță – pe Toți !  – v-oi băga-n Mormânt !

***

 

9-CA UN CÂINE

 

ca un Câine – bătut pe ruptelea și pe nedrept

atâta mă sălbăticii – că nici Străbunul Lup nu-mi ține piept !

vouă –  ce mi-ați stâlcit Făptura Sfintei Patrii – vânzând-o-n Piață

v-oi rupe Jugulara – crunt ! – să vă deșert de Viață !

***

 

10–POPOR BIZAR

 

de ce mergi în Genunchi – și plângi – Popor Român – Bizar ?

în fața ta nu este Crist : doar Pulberi de Zadar !

nu te-nchina – înfrânt de Bezne – la Monștrii Zării

cât timp ai – în Altar : Străbunii Sfinți – Lumini Martire – Munții Mării !

***

 

 

 

11–EU MOR

 

nu se vede Vârf-de-Dor : Norii-s deși – Ochii mă dor

de când tot privesc la Țara ce mi-i Patrie… : eu mor

dar Privirile-mi Arzânde le-oi lăsa în acest Plai :

să nu jinduiți la Ceruri – la Luminile din Rai…!

***

 

12-PATRIA NU-I PĂMÂNT :  SÂNGE-I DE CRIȘTI

 

să nu lași Turmele să treacă peste Holde :

nici Dumnezeu nu lasă Furi să-i spargă Bolte !

să nu lași Cal Străin să-ți ia Pământul pe Copite !

PATRIA NU-I PĂMÂNT  :    SÂNGE-I DE CRIȘTI : LUMINI CRESC PE MORMINTE !

***

 

13-”AȘA-I ERA ÎN KARMĂ”…

 

cu Nasu-n Spuza Catastrofei – dorm  – dulce – Sinistrații :

toți – îngălați – tâmpiți de Lene – -elefantin  – pe Guri emit Vibrații…

Părinți și-ar frige – Frați și-ar frige – numai să-i lași să doarmă :

ce dac-o Patrie  dispare ? – …”așa-i era în Karmă”…

***

 

14-LABORATOR DE PATRII

 

nu vă grăbiți – cât mai încet mișcați din Mădulare :

e vorba – doar – de Patrii Demodate – de Strămoșești Hotare…

…lozinci vetuste : ”pământul plămădit din Sânge”… – …mânca Rahat în Carte !

…azi nu-i de-actualitate : -n Laborator  –  obținem Glii…Prefabricate !

***

 

15-A PUTEA  ȘI A VREA

 

mergeam prin Șanț – și mă mânjeam de Zoaie :

de un’ s-aduc – eu –  Patriei Uscate – -o Ploaie ?

…dar să-i păzești Hotarele – de Hoarde – ca la Anul

să avem Grâul nost’ – …de plouă :  …cumva  –  îți strică Planul ?!

***

 

16-”POLITICAL CORRECTNESS” ȘI SARMIZEGETUSA

 

pupăm Dosuri de Negri – că strigă – -n Cor – U. E.-ul ?

ne spânzurăm – ”political correctness” – dac’ ei ne dau W. C.-ul ?

…avem Patrie Sfântă – Jungherul Sfânt de DAC :

la Sarmizegetuza n-au murit Imbecilii – gătiți în Negru Frac !!!

***

 

 

17-TRĂDĂTORUL TOT N-OBOSI  –  DE  A FI SPÂNZURAT !

 

abia se mai ține câte-o Frunză Galbenă-n Ram :

Patria mea – Nevăzută – se vinde – -Astăzi – la Kilogram…

au obosit și Hoții – Sărmanii – de-atâta furat…

…păcat : TRĂDĂTORUL TOT N-OBOSI – DE  A FI SPÂNZURAT !

***

 

18-PROBLEMĂ SPINOASĂ A COPIILOR

 

cândva – priveai Copil Nevinovat : ”Frumosule ! – să nu-l deoache Mama !”

acum : ”oar’ ce-Asasin va crește  –  sub  Chipu-i ? –  …cum se va coace Poama ?

ce Trădător se-ascunde – în Ochii ăști – Albaștri

cari va lăsa o Țară – plină doar de Sihaștri ?”

***

 

19-ULTIMA SOLUȚIE

 

Patrie-a Mândrei Pajuri Voivodale

ajuns-ai – azi –  în Cârje – cerșind la Venetici !

un Foc s-aducă Crist – peste Haznale :

mai bine Facle-Aprinse – decât Scârboși Limbrici !

***

 

20-ACOL’ S-ASCUNDE POPORUL RUGĂTOR !

 

o Viață-mi petrecui în Munți : ACOL’ S-ASCUNDE POPORUL RUGĂTOR !

de-i vreo Nădejde – pentru Patrie – de Spor

Acolo veți afla-o – la Focur’ le de Stâne

urmând – și-Acum – în Duh de Mândri Zei – Crezuri Bătrâne !

***

 

21-ÎN RĂZBOI

 

Bombe  Atomice – DACO-VALAHE  :  Sfintele Cântece !

Armuri și-Ambrazuri :  Duhuri-Strămoși  –  de-a Pururi Lunatice !

…nu mai dați târcoale pe l-ale noastre Hotare și Gânduri :

veți ajunge să facem – din voi – Mărețe Cocini de Scânduri !

***

Continue reading „Adrian BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR” →

Al. Florin ȚENE: „Cavalerul nebuniei străbate literatura Europei“

Scriitorii europeni, vrând-nevrând, îl caută pe Don Quijote ca erou al viselor lor pe motiv că nu-i o fiinţă reală, ci un om de ficţiune şi de acţiune, mai real decât toţi scriitorii. Un om ficţiune plecat să preschimbe zarea finită din La Mancha cu orizonturi nesfârşite, o fiinţă imortalizată pe drumul veşnicilor căutări.

Prozatorii şi poeţii europeni, din toate timpurile, conştienţi sau inconştienţi, l-au căutat pe înţeleptul Quijote în viitor, ca o căutare a speranţei, a visului veşnic neîmplinit, pe care îl găsim în poemele şi prozele acestora. Îl caută pe „Cavalerul nebuniei” în viitor, dar pentru aceasta, ei îl descoperă în trecut. În căutarea lor, cheamă la o nemaivăzută cruciadă însoţită de muzica sferelor, călăuzită de „steaua cea strălucitoare şi sonoră”  care-o încuviinţează de pe cer şi le spune calea. Aşa cum o fac poeţii: Johann Wolfgang von Goethe („Suferinţele tânărului Werther” sau „Prometeu”), George Gordon Byron („Pelerinajul lui Childe Harold”, „Manfred” sau „Cain”), prozatorii Giuseppe Antonio Borgese („Rube” şi „Furtună în neant”), etc.

Scriitorii şi poeţii europeni nu visează, precum Don Quijote pentru Sancho Panza la ocârmuirea unei insule, ci la ocârmuirea propriului lor suflet, regăsirea înăuntru a unui  Don Quijote interior, dar numai după ce-l regăsesc pe acela din afară. Fără să-şi propună o cruciadă în căutarea acestui personaj, scriitorii europeni din toate timpurile au pornit această cruciadă a „morilor de vânt”. Participarea acestora la cruciadă conferă o demnitate unică, uriaşă: conştiinţa de sine a quijotismului. Pe care o găsim şi la Feodor Mihailovici Dostoievski în „Amintiri din casa morţilor” (unde descoperim noul proces de analiză psihologică din perspectiva interiorului uman).

Nu are rost să ne întrebăm ce a lăsat Don Quijote culturii. Fiindcă acest „fenomen” ne-a lăsat o întreagă metodă, o complexă epistemologie, o întreagă estetică, o întreagă logică, o întreagă religie mai ales, adică o întreagă economie a eternului şi a divinului, o întreagă speranţă în absurdul raţional, pe care le găsim sub diferite forme în literatura şi filozofia europeană. Moştenitoare a înzestrării cosmice lăsate de „Cavalerul nebuniei”, sau cum i se mai spune „Cavalerul tristei figuri”, cultura europeană încă nu şi-a asumat cum se cuvine legatul. Poeţii, ca Eminescu, Sorescu, Nichita Stănescu, Persida Rugu, Ionuț Țene, Victor Măruțoiu, Felix Sima, Adrian Popescu Pierre Louys, Johan Christoph Friedrich Schiller, Johann Cristian Holderlin, sau prozatorii Henry Rene Albert Maupassant, Lo-Johansson, Arno Holz, Jean Francois Marmontel, Anton Holban, Gib I. Mihăescu, Ion Lăncrăjan, Adrian Țion, Dan Drăgan, Constantin Zărnescu, Ștefan Dumitrescu  etc, prin operele lor sunt sclavi ai timpului, se forţează să dau o realitate de timp prezent viitorului sau trecutului, şi nu au intuiţia eternului, pentru că îl caută în timp, în Istorie şi nu în ei însuşi.

Constat că  fântânile nemărginirii care susură în scrisul lui Cervantes au secat în operele scriitorilor europeni. Că existenţa diurnă a nenumăraţilor Sancho se scaldă în apele impure ale mărginirii şi resemnării, că lumea dezbinată într-o Europă ce se crede unită, în loc de o confrerie a iubirii şi a curajului, domneşte o confrerie a fricii şi a urii. Vârsta de aur, magnifica vârstă a convieţuirii în bună pace între litere şi politică, e departe de a se întrupa. Scriitorii europeni, prin cruciada lor literară, doresc ca omul conştient şi mândru de zestrea quijotească, să-l hotărască să şi-o revendice, să-l înveţe să o merite, pentru ca astfel să se înalţe ca om.

Atitudinea lui Valery este atitudinea unui om singur care se luptă cu „morile de vânt”. El se raportează la dificultăţile gândirii şi ale creaţiei ca şi cum ar fi singurul chemat să dea seama de ele. Tensiunea care îl consumă, în acelaşi timp provocată şi suportată, e tensiunea între propria-i fiinţă şi gândirea proprie: „Ceea ce gândesc îmi ascund de ceea ce sunt”. Impas gnoseologic sau act  al luptei „cu morile de vânt”? tentaţia lui Valery este acea de a voi să dea seama numai prin lupta cu sine despre tot şi de a încerca s-o facă fără să se dea cu totul în ceva, neresemnându-se să fie „ceva, indiferent ce”. El poartă masca „cavalerului tristei nebunii“, asemeni lui Teste – fantoma născută din lupta „morilor de vânt”, ca inutilitate a vieţii într-o societate ce nu-l înţelege.

Tradiţia raţionalistă, anchilozată în contemplarea omului ca fiinţă raţională, împiedică întâlnirea  cu „Cavalerul Nebuniei”. S-a spus că raţiunea îl deosebeşte pe om de animal. Eu spun asemeni lui Unamuno că ceea ce-l distinge e mai mult sentimental decât raţiunea.

La Bacovia această luptă cu „morile de vânt“ surprinde prin aparenta abandonare a metafizicului şi persiflarea filosofiei, suspectată de neputinţa descifrării condiţiei umane şi a misterului cosmic. Omul, pentru autorul volumului „Plumb”, este damnat să repete, cu fiecare generaţie, acelaşi traseu circular. Ea se instituie ca iluzionare inutilă ori ca luptă cu „morilor de vânt”, ca un „dicţionar” pe care se poate „adormi uitat”, înainte de a se ajunge la un gând salvator.

Continue reading „Al. Florin ȚENE: „Cavalerul nebuniei străbate literatura Europei“” →

Paul LEIBOVICI: Dan Pagis

Poet și cercetător literar al poeziei ebraice din perioada renașterii. S-a născut în orașul RĂDĂUȚI din Bucovina-România pe data de 16 octombrie 1930. La vârsta de 4 ani ,după ce a rămas orfan de mamă, care se îmbolnăvise, a fost crescut de bunici. –familia Auslander. În 1940 odată cu cedarea Bucovinei –Uniunii Sovietice – ,evreii din Bucovina și Basarabia au fost evacuați –în condiții neumane, respectiv au fost urcați în vagoane de marfă, fără a avea posibilitatea de a lua cu ei decât un rucksac sau o valiză cu cele strict necesare. Pe data de 13 oct.1941 ultimii 4000 de evrei au fost transportați la Atacki  și de acolo în Transnistria.  Dan, rămase în seama bunicilor de la o vîrstă fragedă, deoarece tatăl său emigrase în Palestina încă în anul 1939. După eliberarea din lagărele Transnistriei bunicii cu micul Dan s-au întors în România. În 1946 Dan  a emigrat singur în cadrul Emigrației tineretului –Aliat Ha-Noar,, în Eretz Israel. Legătura cu tatăl său a fost dificilă. Tănărul Dan a intrat în kibuțul Gad integrîndu-se în acest mediu. Apoi, a învățat la Seminarul kibuțurilor. Ca absolvent –educator a intrat în învățămînt. A fost mai  întîi învățător. După absolvirea Seminarului kibuțurilor,ca profesor a predat la Kiriat Gad. În 1956 se mută la Ierusalim și studiază la Universitatea Ebraică. A predat ca profesor la Gimnaziul Rehavia. În 1976 devine profesor în cadrul Univesității din Ierusalim și cercetător al poeziei ebraice din Evul Mediu…Primele sale poezii le-a publicat în  1949 și mai apoi în 1956. Toate aceste versuri de început au apărut în ziarele și revistele acelor ani. Dar, prima carte ,,ȘAON haȚEL,, (Ceasul din umbră)  în care a selectat o parte din operele sale a cunoscut lumina tiparului în 1959 .Pe parcursul anilor au cunoscut versurile sale noi apariții prin cele șase cărții. După fiecare carte , cronicari   au  analizat  , la vremea sa,mănunchiul de poezii,în revistele vremii. Dan Pagis avînd o formație intelectuală și cunoscînd cîteva limbi germana, franceza și engleza-fapt care i-a permis și  abordarea profesiei  de traducător și redactor. O ultimă carte a sa a apărut în 1991- Lucrarea conține numeroase versuri din arhiva personală cît și fragmente de proză.  O preocupare deosebită a poetului a fost perioada,,CATASTROFEI HOLOCAUSTULUI,,a anilor cînd evreii –nu numai din Bucovina ,Basarabia ,ci și din unele țări din Europa precum Ungaria,Polonia au fost măcelăriți fie în Camerele de gazare,îngropați de vii în urma nenumăratelor boli infecțioase, a lipsei de hrană elementată (Transnistria). Unul din primele sale versuri în care se reflectă suferințele celor evacuați ,,Scris cu creioane pe vagon,, a apărut în 1970. Trebuie subliniat faptul, aceste versuri ,prin puternicul lor mesaj au fost alese de a străjuii pe Andarta de la YAD VA ȘEM din Ierusalim. Le vom găsi deasemenea pe Andarta fostului lagăr de la Bîltzi. În cartea,, Poetul cu cerneală secretă,, vom citi versuri tăioase,precum ,,Nopți sigilate/În fumul tăios,de oțel/ în rătăcirea pescărușilor,fără țintă/la răspîndirea bărcilor negre. Amintim lectorilor, poetul se referă la trecerea forțată a Nistrului, unde și-au găsit pieirea numeroși deportați. În alte versuri ,,Fabricantul de arme,, exprimările sunt tăioase,, Aruncat ca un instrument în lingura războaielor/ Și tot ce-am trăit încet/ S-a dărămat.  Menționez în mod deosebit,,Poetul cu ceneală secretă ,,în care poezia ,,ULTIMA rugăciune a lui Saul,, este sguduitoare prin imaginile adînci ,influențînd cutremurător, lectorii. ,,Portretele poeților,, în curs de apariție la editura ,,Bialik,, în care cronicara face o analiză substanțială –comparativă a poeților de origine romînă Paul Celan și Dan Pagis. Cu mulți ani înainte ,pe cînd la un seminar al Universității din Ierusalim au participat  cei doi poeți de origină romînă-amintiți mai sus- la care li s-a alăturat scriitorul și cronicarul Iehuda Amihai. Ceea ce a determinat-o ,în ultimă instanță a scrie despre Dan PAGIS șI Celan a fost mediul,educația primită de aceștea în anii 20.Ambii au fost educați în limba germană-ani 20 a secolului trecut. Ambii au părăsit Romînia după perioada fascistă. Celan poposind o perioadă în Germania, după care s-a stabilit în Franța, iar Pagis a fost educat și s-a integrat în mediul israelian. De altfel, cu prilejul vizitei lui Celan la Ierusalim, s-a constatat că limba ebraică nu ia fost străină. Ambii scriitori au primit o educație religioasă, în vremea copilăriei. În ceea ce privește activitatea educativă a lui Pagis, e demn de menționat perioada cînd a fost cercetător al ,,copilăriei poeziei ebraice (PIUT) și a predat la catedra ,,literatura ebraică primitivă,, a Universității în paralel cu literatura Baroc. De altfel, chiar în școlile din Germania sunt analizate unele poezii ale lui Pagis ,în special cele care se referă la perioada holocaustului .Poezia sa,,Lovitura de moarte(Pogaat mavet)-textul a fost tradus pe note muzicale ,iar în unele școli a devenit foarte cunoscut. Împreună cu versurile amintite mai sus,,,,Scris cu creionul pe vagon și semnat,, au devenit foarte cunoscute în școlile din Germania. Continue reading „Paul LEIBOVICI: Dan Pagis” →

Sorin FINCHELSTEIN: Cuvânt înainte la volumul de epigrame „Covid 19, 2020”

Onorat Cititor,

Volumul de faţă a ieşit de sub condeiul (tastatura) autorului în intervalul martie-iunie 2020, cu alte cuvinte: „în vremea [nu a holerei, ci a] Coronei”. Colecţia include o varietate de piese ‒ epigrame şi catrene ‒ grupate pe capitole tematice, asta pentru a atenua talmeş-balmeşul inerent unei adunături de bucăţi disparate.

Catrenele născute iniţial au fost prezentate, în interpretarea autorului, de-a lungul câtorva ediţii succesive ale emisiunii de televiziune ontariene Noi Românii. Este deci cazul să mulţumesc călduros directorului emisiunii, distinsul om de cultură Raul Dudnic, care a avut iniţiativa şi amabilitatea de a mă populariza „pe sticlă”. Sunt convins că, dacă nu aş fi fost impulsionat de datoria de a veni cu duzina săptămânală de catrene pentru Noi Românii, nu aş fi adunat material suficient pentru un volum care să-şi justifice încadrarea ca atare.

Câteva dintre epigramele sau catrenele incluse în volum au fost de asemenea publicate pe pagina mea de Facebook. Dacă amicii mei feisbucişti vor avea răbdarea să le reviziteze, vor observa, desigur, procesul de transformare ‒ sau gradul de piguleală ‒ care a avut loc între varianta FB şi cea finală.

Cum veţi constata din cuprins, piesele sunt inspirate din viaţa cotidiană, aşa cum am trăit-o de-a lungul ultimelor luni, cu un adaos, aşteptat, de elemente sau contexte pur ficţionale. Ca de obicei, ofer scuze anticipate cititorilor cărora anumite bucăţi le-ar putea atinge sensibilitatea sau ‒ în definiţia mea proprie ‒ „nervul pudic˝. Cum diferenţele de la individ la preopinent pot fi semnificative în această direcţie, un filtru ca atare ar fi fost dificil de asamblat şi aplicat. În plus, premisa care trebuie admisă este că epigrama reprezintă un gen literar ireverent, condimentele asociate fiind incluse.

Cum pandemia generează un imens număr de bancuri, zicale sau vorbe de clacă care inundă netul, este posibil ca unele dintre acestea să aibă o idee comună cu cele din volum; este o pură coincidenţă, de neevitat în context. Excepţie fac doar două catrene care versifică glumiţe din spaţiul virtual, ambele fiind marcate clar: „idee de pe netʺ.

O menţiune excepţională se cuvine maestrului George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, a cărui prietenie literară şi sufletească m-a susţinut de-a lungul anilor, şi a cărui prefaţă de excepţie mă onorează profund, ba poate chiar nemeritat. Şi aş reda aici un meşteşugit catren tematic scris de magistrul Corbu, o piesă care, putem spune, defineşte esenţa volumului meu.

Nu-s expert în pandemie,

Dar de dânsa nu mi-e teamă,

Sentiment impropriu mie;

O combat prin epigramă.

Cu o oarecare doză de invidie, mărturisesc că aş fi vrut ca această epigramă să-mi fi aparţinut, şi astfel s-o fi putut utiliza ca preambul pentru culegerea de faţă.

În aceeaşi ordine de idei, dacă veţi găsi că volumul are o oarecare valoare, meritul aparţine şi graficienei croate Alegra Vezjak Fluksi care, aflată în izolare la Zagreb, a creionat cu talent caricaturile aferente; în acelaşi timp făcând faţă pretenţiilor, uneori exagerate, ale autorului.

Şi pentru că vorbim de copertă, în alegerea titlului am imaginat un arheolog din mileniul trei care ‒ folosind metoda de datare cu carbon a unui sul de hârtie igienică aflat într-o debara proaspăt dezgropată ‒ citeşte pe ecranul aparatului respectiv „Covid 19, 2020”. Deci iată teribila pandemie identificată printr-o dată aparent calendaristică. Este într-adevăr un reper de natură să ne marcheze prezentul şi, cel mai probabil, viitorul chiar mai profund decât alte date cruciale precum D-Day, 9/11, 10 Mai („sfântă zi căci ea ne-a dat…˝) sau 23 August („ce pe rus ni l-a adus˝), astea într-o ordine aleatorie.

Continue reading „Sorin FINCHELSTEIN: Cuvânt înainte la volumul de epigrame „Covid 19, 2020”” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: „Civilizaţia” germană de la migratori la teutoni, la regi, la kaiseri şi mai departe (partea a II-a)

               Ordinul Cavalerilor Teutoni – Ordo Teutonicus

 

„Mânia în oamenii cei buni, se naşte moartă,

   se topeşte. În cei cuminţi un ceas trăieşte. În

   semidocţi trăieşte luni, trei ani în proştii cei

   din gloată, şi în mişei doar viaţa toată.”

   (Traducere din sanscrita pelasgă – George Coşbuc)

 

Căderea Ierusalimului sub prigoana islamului a apărut odată cu zorii anului 1187.

   Ordinul Cavalerilor Teutoni, ordin monaho-militar-masonic a apărut graţie instituirii Cruciadelor, la Acra în Palestina la finele veacului al XII-lea, în 1190, prin ajutorul financiar al negustorilor din Bremen şi Lubeck, care au pus piatra de temelie a Order der Bruder vom Deutschen Haus St. Mariens in Jerusalem. Scopul noilor Cavaleri era apărarea Palestinei – Ţăra Sfântă. Altruismul lor s-a evidenţiat prin construirea de spitale pentru Cruciaţii răniţi şi prin sprijinirea Cruciaţilor pentru atingerea scopului lor referitor la suveranitatea Creştinismului în Palestina. Simbolul Cavalerilor Teutoni era Crucea neagră, care trona pe mantie, pieptar, coif, scut, simbol împrumutat atât de Prusia cât şi de Germania. Bravura şi curajul lor a ajuns la urechile papei Celestin al III-lea, care i-a apreciat conferidu-le sacralitatea Ordinului.

   Ordinul devenit o faimoasă castă a teutonilor s-a remarcat în deosebi sub Marele Maestru Hermann von Salza. Celebritatea lor a crescut odată cu marile donaţii de proprietăţi şi pământuri de pe teritoriile Germaniei, Italiei, Greciei, Palestinei, rivalizând astfel ca faimă şi bogăţie cu Ordinul Templierilor şi cel al Ospitalierilor.

   În urma înfrângerii creştinilor de către armia musulmană, Cavalerii Teutoni s-au retras şi au ajuns în anul 1211, în Ardeal la invitaţia regelui Andrei al II-lea al Ungariei, mai precis în Ţara Bârsei – Burzenland, Braşovul de astăzi, „pentru ca prin convieţuirea cu ei, grăia regele, să se întindă regatul nostru.” (Diploma de donaţie)

   Scopul principal al aşezării Cavalerilor Teutoni în Ţara Bârsei era convertirea populaţiei majoritar ortodoxe autohtone la catolicism, apoi exploatarea minelor de aur şi de argint. Teutonii au colonizat un număr substanţial de ţărani şi meşteşugari germani din provincia Saxonia, alături de poporul valah, care se vor numi ulterior saşi, în localităţile Feldioara, Braşov, Codlea, Râşnov, Prejmer. Cavalerii Teutoni au construit fortificaţii şi au pus stăpânire şi pe terenurile care nu intrau sub suzeranitatea maghiară, în Buzău și Dâmboviţa. Devenind puternici şi bogaţi au încercat ieşirea de sub tutela ungară, punându-se la adăpostul tiarei papale a lui Honorius al III-lea. Acest fapt l-a determinat pe regele maghiar Andrei al II-lea, să se răzbune pe teutoni şi să-i alunge definitiv din Ţara Bârsei, respectiv din Ardeal.

   Călugării mercenari cavaleri, „iluminaţi” şi-au pus spada şi lancea în slujba ducelui de Mazovia, Konrad Întâiul, spre a-l apăra de prusacii păgâni. După emiterea Bulei de aur de la Rimini în anul 1230, Hermann von Salza – Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni a pornit cruciada încreştinării prusacilor. Încleştarea dintre monahii cavaleri şi prusaci, rude de altfel, a fost deopotrivă de frăţească, sângeroasă, devastatoare şi de un cruzism barbar, neobişnuit. Totuşi călugării militari au reuşit să cucerească Prusia. Cronicile Ordinului militaro-monastic au consemnat însă doar teroarea diabolică prusacă, prin „obiceiul de a arde de vii cavalerii teutoni îmbrăcaţi în armuri, până în momentul în care armurile de fier pocneau precum coaja alunelor coapte.” (David Nicolle, Teutonic Knight, Graham Turner, 2007)

   În cinstea regelui Boemiei Otakar, teutonii au construit Cetatea Konigsberg, apoi, prin sprijinul acordat de Imperiul Roman de Naţiune Germană, teutonii au atacat Polonia, cucerindu-i nordul, respectiv provincia Chelmno, unde au creat independent Statul monastic al Cavalerilor Teutoni, căruia i-au adăugat cuceririle teritoriilor prusace şi pe cel al Livoniei (Serbia). Cu ajutorul sabiei şi binecuvântarea pontifilor – Vicari ai lui Hristos, mai corect spus ai lui Antihrist, teutonii au semănat prin sânge şi teroare, pe ogorul păgânilor, „religia păcii şi iubirii între oameni”, fiindcă papalitatea garanta prin augustele „indulgenţe” că păcatele călugărilor care vor măcelări crunt barbarii (care erau mai barbari?!), în „cruciada de creştinare”, sunt „mântuitoare” pentru ei. Consolidându-se militar, administrativ şi religios Statul monastic a devenit o reală putere europeană, dar şi o mare putere maritimă în Marea Baltică.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: „Civilizaţia” germană de la migratori la teutoni, la regi, la kaiseri şi mai departe (partea a II-a)” →