În viziunea lui Valeriu Valegvi (Marșul nucilor pe mare, Editura Princeps Multimedia, Iași, 2019), toamna este atât anotimp, cât și o vârstă a omului, aceea a maturității depline, când se poate descoperi pe sine, dar și o vârstă apropae de „zbor”, de părăsirea acestei lumi („Devii pe zi ce trece / o pasăre cu zborul întors / spre înăuntru / te uimesc plăsmuirile clipei” – E toamnă).
Acum este un moment al bilanțului, al aducerilor aminte („Și încă o toamnă / spre aducere aminte a subțirilor / tale încheieturi cum numai în poveștile / din o mie și una de nopți s-a pomenit” ), femeia iubită fiind văzută ca un exemplu de puritate și candoare, ceea ce nu face decât să sporească intensitatea iubirii („ay această toamnă / cu melancolii la vedere / cu proaspete șoapte dinspre moarte adiind / viguroasă și bună de strâns în brațe” – Și încă o toamnă), cu atât mai mult cu cât apropierea morții e resimțită din plin.
Amintirea împiedică uitarea și chiar trecerea timpului, deși acesta curge imperturbabil („doar eu cu o trupeșă amintire / din istoriile de odinioară” – O trupeșă amintire; „dar nimeni chiar nimeni / nu a scăpat de sub talpa timpului” – Apel).
Tot acum este văzută și copilăria la adevărata ei valoare, și care ar trebui retrăită pentru propria salvare, prin înfrângerea regulilor („regulile sunt făcute / pentru revenirea la starea / de nou-născut” – Nou-născut), și prin reînvierea legăturilor interumane („jocul bată-l crucea / încremenit în uzanțe / laolaltă cum ne aduna” – Cum o roată de zor).
De asemenea, este prilejul cel mai potrivit spre a conștientiza influența pe care o exercită marea asupra sufletului oamenilor, ajungând până în străfunduri („Hohotind cu marea / ai crescut cât alții în șapte vieți / iubirea aproapelui ți-a frânt gelozia” – Hohotind cu marea).
Totodată, este conștientizată și propria menire de poet, care trebuie să transmită trăirile, simțirile sale mai departe, pentru a aduce armonia interioară a semenilor [„Poetul vede cu innima / deschisă la răscruce // poetul aude Continue reading „Daniel LUCA: Toamna aducerilor aminte”
În recenzia publicată despre Întoarcerea din cruciadă. Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste (Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2020), romanul lui Al. Florin Țene, pomeneam metaforic despre ”floricelele” folosite ca ingrediente pentru aromarea textului și incitarea la o lectură multinevalară. Acestea erau ”buclele” informaționale suplimentare, care se dezvoltau în jurul biografiei narative și care, aparent, n-aveau vreo legătură implicită cu viața și activitatea poetului Radu Gyr. Este vorba de uciderea lui Eminescu, viața lui Zelea Codreanu, moartea agresivă a lui Iorga, abdicarea forțată a lui Cuza și alte câteva. (Cuvântul floricele” l-am preluat din limbajul unui prieten, cu care am schiat pe ghețarul Stella Ronda (cu 52 km de coborâre), propunându-mi să ne abatem ”într-o floricea”, adică să ne relaxăm schiind pe pârtii suplimentare deviate de la traseul principal).
Cu oarecare vreme în urmă, l-am cunoscut pe poetul Nicolae Vălăreanu Sârbu la una din întâlnirile pe care scriitorul Ioan Romeo Roşiianu le organizează sub genericul „Prietenii literare”. A fost o bucurie pentru mine să și citesc apoi din creația Domniei Sale.
O NOUĂ ANTOLOGIE:
Cartea, recent apărută, intitulată “Sărbători, tradiții, în România – Însemnări de reporter “ semnată de Elena Trifan, având o prefață de prof.dr.Niculina Bercea, de la colegiul “Ion Luca Caragiale” din Ploiești, ca și autoarea, este un evantai policrom, precum niște “cinerame ale comunității noastre spre care vin tinerii pentru schimbul de taine și preluarea ștafetei “(.dr.Niculia Bercea ).
La editura Legart din Timișoara, 2020, a apărut o interesantă carte intitulată“ Nașul lui Eminescu“ semnată de cunoscutul scriitor, promotor cultural și eminescolog Nicolae Danciu Petniceanu.
De ani buni am primit din Petrila cărți semnate de Dumitru Gălățan-Jieț, majoritatea sunt adevărate fresce ale tradițioilor, obiceiurilor și ale portului popular din zona etnografică a momârlanilor.
După ce publicase, în anul 2000, volumul Lumină de lună. Universul selenar în opera lui Mihai Eminescu, ne promisese o continuare. Dar Daniela Văleanu ne-a purtat o vreme în lumea poveștilor, a legendelor geografice ˗ legende repovestite, îmbrăcate în haina stilizată a literaturii, autoarea încercând să redea toate variantele existente despre locurile cele mai frumoase din țara noastră.