Ionuț ȚENE: Crăciun Fericit! Colindați, bucurați-vă! S-a Născut Hristos!

Când politica ateistă de la Bruxelles pune la cale dicționare de incluziune socială pentru interzicerea cuvântului Crăciun, și târgurile tradiționale au devenit ”Luminile Iernii”, noi, românii, am rămas cam ultimii din Europa care petrecem Nașterea Domnului în mod traditional. Occidentul vede Crăciunul doar ca ”Sărbătorile Iernii”, iar Moș Crăciun nu mai vine, ci a devenit un fel de Moș Gerilă neo-sovietic, care anunță care sunt noile reduceri de sezon la supermarket-urile din oraș. Și atât. Nu se mai transmit colinde la televizor, iar politicenii ne spun stăm în case singuri și să comandăm online.

Homo europaeus devine tot mai însingurat și depresiv, fără rădăcini creștine într-o alinare mentală, morală și o frică dementă de oameni și de preajmă. Europa ne oferă un pseudo-Crăciun fără Hristos? Românii, care pe harta Europei au rămas singura ”zonă verde” într-o mare de foc roșu, parcă împlinind profețiile lui Arsenie Boca, mai păstrează tradiția colindatului și percep Crăciunul ca Nașterea lui Iisus Hristos, nu ca o sesiune de shopping pe internet în spatele monitoarelor. Pentru a rămâne sănătoși la trup și minte, noi, românii trebuie să continuăm să ducem mai departe tradiția Nașteriii Fiului lui Dumnezeu în ieslea de la Betleem, în fața magilor din noaptea înstelată. Nu cred că este întâmplător că în lume doar românii au cuvântul ”colind”, care aduce vestea Nașterii Fiului lui Dumnezeu. E un paradox, colindul are origini precreștine, dacice, și primii daco-romani l-au preluat și pliat pe mesajul biblic al Nașterii Fiului Omului de la Sfântul Andrei, care a încreștinat pe geto-daci în Dobrogea și Muntenia.

De aceea, în zilele acestea de sărbătoare sfântă, când Fiul Omului s-a făcut Trup pentru a noastră mântuire, mergeți și vestiți prin colinde tradiționale marea taină a Nașterii Domnului Iisus Hristos. Arătați lumii că românii sunt creștini și demni, nu viețuitoare născute doar pentru burtă și sesiuni de cumpărători online. Lumina românilor vine de la Nașterea Domnului nu de la priză. Mergeți și colindați, invitați colindătorii la masa. Vizitați-vă rudele, îmbrățișați-vă în bucurie și Lumină și vestiți Nașterea lui Iisus. Așezați-vă la masa în serile sărbătorii de Crăciun și închinați cu colindă, cântec și voie bună Nașterea Domnului și o să vedeți ce bucurie sfântă și duh de pace se va lăsa peste voi, familia și casa voastră. Faceți un Crăciun românesc pentru sănătatea și mântuirea poporului nostru. Crăciun Fericit! În adevăr și Lumină!

Ionuț Țene

Al. Florin ȚENE: Povestea bradului de Crăciun

Istoria bradului de Crăciun la noi în Muntenia și Moldova este de 155 de ani.

Primul brad care a fost împodobit în România a fost la curtea regelui Carol I, în anul 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.

Primul brad împodobit în lume a fost în urmă cu 511 ani, mai precis a fost în anul 1510, în Letonia. Zece ani mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklenburg aduce tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Ulterior acestei date, bradul de Crăciun se răspândeşte în toată Europa.

Abia în anul 1605, bradul împodobit a fost expus într-o piaţă publică. Acest lucru s-a întâmplat în Strasbourg, iar în pom au fost agăţate mere roşii şi dulciuri. În 1611, la Breslau, Polonia, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.

În Statele Unite ale Americii, tradiţia ajunge la începutul anilor 1800, odată cu imigranţii germani stabiliţi în Pennsylvania, însă împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.

Brazii de Crăciun au devenit foarte populari mai ales după inventarea instalaţiei electrice. În 1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid în toată țara… 

                                                Balada bradului de Crăciun

                                                Pomul de iarnă uscat

                                                Alcătuirea bradului la loc,

                                                Muntele iar l-ar fi înălţat

                                                Dacă amintirea n-ar fi ars în foc.

.

                                                Imaginea lui adună bucurii

                                                Lumânările ard, sunt prea sus,

                                                Ele urcând în răsăritu-i azuriu

                                                Aprinzând visuri spre apus.

.

                                                Din brazi coboară dulciuri la copii,

                                                Seva lor aduce pădurile în case.

                                                Săniile trase de reni stârnesc nostalgii

                                                În cioturile pe coline rămase.

.

                                                Şi brazii lepădându-se de topor

                                                Brusc şi-aduc aminte de un gând

                                                Revin mieii la rădăcina lor,

                                                Însă pădurea e departe, luminând…

.

                                                Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiaţi,

                                                În lumea lor n-au cum să mai fie,

                                                Au mai rămas pe munte câţiva fraţi,

                                                Tremurând pentru Crăciunul ce-o să vie.

                                                                     Al.Florin ŢENE       

Lia RUSE: Ca-n vise!

CRĂCIUNUL ANULUI 2020

 

Globuri și-artificii prinse-n brad…

………………………………………..

Darurile,-n raza vișinie,

Plutesc ca meteori ce cad,

Din cer, sticloase par să fie.

Va curge această sărbătoare

Ce-o-ndulcesc stropii de lumină.

Lucruri de preț. Jucărioare,

Ca-n vise! Doru-i -doar- de vină.

Ne năpădește-o-nsingurare

Și-alunecăm în nostalgii adânci,

Iar vom umbla prin amintiri și-atunci,

Gândul ne duce  prin ninsoare…

Ne-am prins, în basm, buni și mirați,

Ziua arde ca neonul,..iată !

Și printre fulgii albi, nenumărați,

Nașterea lui Iisus e lăudată,

Slava cerului suie-n cuvânt.

Surâd în rubinia așteptare

A cupelor, oglinzi strălucitoare…

Cum totul, pare atât de sfânt!

Tandre sunt toate-n reverie

Cu voci care vin de demult,

Trăim ca într-o fantezie,

Covidul aleargă cu al lui tumult!

 

………………………………………

Extatic lucesc și nopți și zile,

E vremea sfântă ce se desface

Prin spini de ger. Clipe subtile

-Din amintiri- lunecă-ncoace,

Desfoaie povești de-alinare…

E iarna,-n sărbători, cu alb amorțit,

Cu vise trăite, fermecătoare,

Și iubirea noastră fără de sfàrșit.

——————–

Lia Ruse          

Montreal, Canada

Decembrie 2020

Maria FILIPOIU: Colindele Crăciunului – Vestea Nașterii Domnului

Vestea Nașterii Domnului vine în Colindul de Moș Ajun, ce datează din vremuri străbune și creștine, fiind cel mai vechi mesaj dus de copii, despre vestea Nașterii Pruncului Iisus, preluat din înțelepciunea tradițional-creștină de fiecare generație, ca mostenire spirituală, spre dăinure în veacul veacului.

Pe teritoriul României are forme diferite de conținut și incantație, în funcție de zona geografică, cel mai autentic fiind considerat colindul din Moldova și nordul Munteniei, unde începe în zorii zilei de Ajun, cu cete de copii din zonele rurale (nu aiurea în tramvai, autobuz, scările de bloc sau pe străzi în zona urbană, ca o formă de cerșit). Copiii fără prihană simbolizează spiritul inocenței, asemeni Pruncului Iisus, ca vestitori ai Nașterii Domnului ce intră în curțile sătenilor și încep cântarea la ușă sau la fereastră.

Ei sunt însoțiți de câte o călăuză sau vătaf, (părinte al unui copil din grup) cu câte o bâtă în mână, ca să-i apere pe copii de câini numai până la poarta fiecărui sătean. În această noapte, câinii sunt ținuți legați, iar localnicii, respectând obiceiul, își pregătesc din timp, merinde și bănuți pentru colindători, dar și un blid sau o strachină de lut cu toate semințiile și roadele pământului (grâu, porumb, fasole, nuci, alune, prune uscate, poame, pere, mere… ) pentru a fi aruncate în urma lor, spre rodnicia pământului din anul următor.

La fel se aruncă și în uma preotului, atunci când umblă cu Icoana în fiecare casă, vestind Nașterii Mântuitorului.

Călăuza sau vătaful nu participă niciodată la „Colindul Inocenței” care nu se mai cântă după prânz și nicidecum seara, începând cu „Bună dimineața la Moș Ajun/ Și mâine cu bine la Moș Crăciun…”! și se încheie la fel, adăugând „La Anul și la mulți ani!”, iar versificația este aceeași din vremea copilăriei mele, când așteptam Crăciunul cu trăistuța pentru merinde pregătită din timp, un săcuț din pânză albă, cu baieră de susținere pe umăr, confecționat de mama sau bunica.

Moș Ajunul este singurul colind la care participă băieți și fete (toți fiind copii neprihăniți), ulterior, Plugușorul fiind colindul băieților, iar Sorcova este atribuită fetelor.

 

Magia sărbătorilor de iarnă este în datini și colinde.

Tuturor creștinilor, Crăciun fericit!

 

 

COLINDUL DE MOȘ AJUN

 

Bună dimineața la Moș Ajun
Și mâine cu bine la Moș Crăciun!
Moș Crăciun cel mai Bătrân
Pune la copii în sân:
Mere, pere, nuci, covrigi,
Câte-un gologan de cinci,
La Anul să mai venim,
Sănătoși să vă găsim,
Cu paharul plin de vin,
La toarta paharului,
Floricica Raiului!
Bună dimineața la Moș Ajun
Și mâine cu bine la Moș Crăciun!
La Anul și la mulți ani!

 

 

DATINĂ DE MOȘ AJUN

 

De Moș Ajun în poartă bat
Copii voioși, la colindat.
Intră-n casa creștinului
Cu datina Crăciunului.

 

Vestesc la omul credincios,
Despre Nașterea lui Hristos,
Ca unic Împărat Ceresc
La praznic mare, creștinesc.

 

Cu urări în gândul-tolbă,
N-au timp de prea multă vorbă.
Schimbă urări cu parale,
Pentru buzunare goale.

 

Strigă-n cor, cât pot de tare,
Făcând gălăgie mare;
Gazdelor să le colinde,
Umplând traista cu merinde.

 

Sunt plătiți pentru urare,
Cu un ban la fiecare,
Cu fructe, dulciuri și colaci,
Ce poartă obiceiuri dragi.

 

Colindei mai dau o rundă,
Toți vecinii să-i audă
Și să le pregătească bani,
Covrigi, colaci de „La mulți ani!”

––––––––––––-

Maria FILIPOIU

24 decembrie – Moș Ajunul

 

Continue reading „Maria FILIPOIU: Colindele Crăciunului – Vestea Nașterii Domnului”

Ionuț ȚENE: Primiți cu colindul!

 

Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Este o sărbătoare religioasă a bucuriei și comuniunii, a întâlnirii între oameni, a vestirii veștii cele bune, a Nașterii Fiului lui Dumnezeu, acolo în ieslea Betleemului, în grajdul cu fân uscat, cu martori: magii de la Răsărit. Crăciunul nu este distanțare socială, izolare și însingurare, ci îmbrățișare, părtășie, cântec și bucurie, că Domnul a venit printre noi, oamenii. De aceea, colindatul este un act de curaj al credinței, de vestire cu bucurie a proniei cerești, care i s-a făcut milă de omenire întru mântuire. A colinda de Crăciun este un ritual al recunoașterii divinității lui Iisus și a miracolului îndumnezeirii omului. De Crăciun nu se stă închis în case. Vestea bucuriei Nașterii Domnului se duce mai departe din casă în casă, din stradă în stradă, din sat în sat, din oraș în oraș. Pandemia nu ne poate opri să colindăm și să fim solidari cu Hristos, pentru că Nașterea Domnului este o afirmație a divinității. Prin colind devenim co-părtași cu Dumnezeu. De aceea, colindul este mesagerul vieții pentru că Hristos este sursă de viață și sănătate. El ne vindecă de boli și frică. Și în perioada cea mai cruntă a comunismului s-a colindat. Activiștii atei comuniști nu au reușit să înfrângă dorința oamenilor de a duce mai departe vestea Nașterii Domnului. În copilăria mea, dintr-un cartier muncitoresc clujean îmi amintesc foarte bine Seara de Ajun cum cete de copii mergeam să colindăm din casă în casă, din bloc în bloc, și să aducem bucuria Nașterii Fiului lui Dumnezeu. Nu ne putea opri nici miliția, nici profesorii comuniști și nici activiștii PCR, credința noastră era mai mare decât uneltele lor de represiune împotriva credinței. Libertatea religioasă s-a câștigat cu sânge în decembrie 1989, când au reapărut colindele la TVR. Crăciunul nu este o sărbătoare comercială și online, ci una profund religioasă, de restaurare a paradigmei om-divin.

Azi, nimeni și nimic nu trebuie să ne oprească să ieșim în stradă ca să colindăm. De altfel colindul face parte dintr-un ritual străvechi de restaurare a societății și umanității cu Dumnezeu. Sociologul Emile Durkheim spunea că societatea nu poate trăi fără religie. Este o formă ritualică, care solidifică și unește oamenii într-o colectivitate, din care ies eliberați de angoase, bucuroști de atingerea divină. Religia eliberează societatea de teamă sau frici și o consolidează pe fundamente solide. Emile Durkheim ”presupune că oamenii sunt în mod inerent egoiști, dar normele, credințele și valorile (conștiințele colective) constituie baza morală a societății, care rezultă din integritatea socială. Conștiința colectivă este de o importanță esențială pentru societate, constituind o funcție necesară fără de care comunitatea nu poate supraviețui.” În această paradigmă, poporul român prin obiceiul colindatului în Ajun de Crăciun a restaurat umanitatea în reperele unei divinități asumate întru colectivitate. Recent am văzut un celebru documentar despre colindele tradiționale din Ardeal. Filmul documentar „Iarna transilvană”, realizat în 1996 de regizorul Continue reading „Ionuț ȚENE: Primiți cu colindul!”

Elena BIUCĂ: Sărbătorile de iarnă pe timp de pandemie

După un lung șir de ani, în care am scris cu bucurie despre aceste Sărbători atât de dragi sufletului nostru, este pentru prima dată când scriu altfel despre ele, căci nu vor semăna, în multe privințe, cu ce am trăit până acum.

Pandemia ne-a dat viața peste cap și ne determină să participăm  din ce în ce mai limitat la rânduielile datinilor strămoșești. Ea ne-a impus să petrecem timpul în singurătate, în izolare îndelungată, în derută, în nedumerire și în neputință în fața „gloanțelor” aruncate la întâmplare în oameni.

În aceste vremuri trăite cu spaima în suflet, Sfintele Sărbători de iarnă vin ca o binecuvântare specială. De data aceasta, ele au un mai mare impact afectiv în inima noastră. Pătrunzând în adânc de suflet, în magma vieții noastre interioare, au daruri  vindecătoare  asemenea  unui balsam mângâietor, capabil să ne redea pe noi nouă înșine, să pună la temelia vieții noastre stâlpi de înțelepciune, de putere și de speranță, curajul de a privi viața în față. În zilele acestor Sărbători,  regăsim fărâme din noi, cei de demult. Fără să ne întrebe, mintea noastră, conform legii relativității timpului, reconstruiește universul de altădată, acele clipe vii de parcă le putem atinge cu mâna, clipe care ne luminează întreaga ființă și ne trimit în lumea copilăriei, căci copilul din noi nu moare niciodată. Este o evadare din lumea aceasta rece, colțuroasă, imprevizibilă, bolnavă, incertă, tulbure și tulburătoare în același timp.

Ne va lipsi anul acesta Crăciunul, cel cu casa plină de rude și de prieteni, Crăciunul cu vizite la bunici și la părinți, colindatul în grup mare, obiceiurile cu capra, cu buhaiul, cu plugușorul de Anul Nou. Parada lui Moș Crăciun (Santa), însoțit de Crăciunița sa, nu ne-a mai bucurat cu alaiul lui, ca în anii trecuți, pentru deschiderea sezonului Sărbătorilor. Orașele nu mai sunt la fel de animate și de primitoare ca în alți ani. Forfota oamenilor plină de viață, de fericire și de bucurie făcând cumpărături, nu se mai vede. Vom simți lipsa împărtășaniei și mersul la biserică, așa cum le-am trăit de când ne știm.

Cu toate acestea, ne rămân destule lucruri care nu se schimbă și nu pier niciodată. În aceste zile, Moş Crăciun, după ce a primit toate  scrisorile de la copii, abia îşi mai vede capul de treabă. Nimic nu-l va opri să facă ocolul lumii în noaptea magică și să treacă pe la fiecare copil.

În această  zi de mare sărbătoare, în care Tatăl Ceresc ne-a dăruit  pe Fiul Său, Salvatorul Iisus Hristos, vom umple golul împărtășaniei și al participării la sfânta slujbă făcând biserică de închinat în inima noastră, ne vom spovedi nouă înșine și vom aștepta să primim împărtășania atunci când ni se va îngădui. Preamăritul Tată Ceresc știe prin ce trecem și ne înțelege. Acum e un prilej să ne întoarcem mai mult la ce înseamnă spiritul acestor sărbători, spre acel punct cheie aflat în interiorul nostru, acolo unde s-au cuibărit trăirile în Spiritul Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, liniștea, bunătatea, facerea de bine, îndelunga răbdare, credinţa și blândeţea. Atmosfera de sărbătoare  ne ajută să respirăm frumusețe, har, noblețe sufletească, ne ajută să facem comuniunea dintre noi, ca ființe biologice, cu Spiritul Sfânt, încât,  până la urmă, să ne ajute să trăim cât se poate de normal pe această planetă. În zăbava somnului, în acea liniște foșnitoare a gândurilor, mintea mea reconstruiește universul de odinioară și ridică la suprafață invizibilul instalat în adâncuri.

Pandemia, cu răutățile ei, ne provoacă, și Crăciunul își va păstra atributele unicității, va fi tot un Crăciun cu Leru-i Ler, cu izul de aur, smirnă și tămâie, căci retrăim, ca întotdeauna, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății în care ne regăsim în magia specifică acestor momente sfinte.

Continue reading „Elena BIUCĂ: Sărbătorile de iarnă pe timp de pandemie”

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: În Ajun de Crăciun

În Ajun de Crăciun

 

Din frageda-mi copilărie

Eu știu că Moșul o să vină,

În Ajunul lui Crăciun,

Să ne dea la fiecare

Ce prin tolbă Moșul are.

 

Eu, i-aș cere sănătate.

Altul, poate vrea palate.

Eu, i-aș cere clopoței

Dalbi ca pletele de zei.

Unii, poate vor în casă

Să aibă belșug pe masă.

Eu aș vrea ca fiecare,

Să trăiască-n împăcare,

Cu credință-n Dumnezeu

Să ne apere de rău.

 

Moș Crăciune, te-aș ruga

Adu vara-n viața mea!

Știu c-afară este iarnă,

Și tu vi cu sănioara,

Dar aș vrea să încălzești

Toate sufletele reci.

Să aduci la fiecare

Din desaga ta cea mare

Multă binecuvântare!

———————————

Aura-Nicoleta LUPȘESCU

Timișoara

24 Decembrie 2020

Mariana LUNGU: Crăciunul copiilor (poezii)

VINE MOŞUL

 

Ce frumos ninge afară

Cu fulgi mari şi albi de nea!

Nămeţii de prin ogradă

Parcă sunt de catifea.

 

Imediat o să apară

Mare, dolofan moşneag,

Din văzduh, pe sănioară

Cu desagă şi toiag.

 

Moşul bun intră în casă

La copiii cei cuminţi,

Şi sub brad daruri le lasă,

Dac-ascultă de părinţi!

 

 

SCRISOARE  CĂTRE  MOŞ CRĂCIUN

 

Moş Crăciun, de-acum sunt mare.

Deja ştiu să scriu scrisoare.

Uite, aş dori să-ţi spun ,

Mereu fac un lucru bun!

 

Dimineaţa la sculare

Scutur aşternutul tare,

În baie cu mult săpun

Dau pe corp. E-un lucru bun!

 

Fiindcă sunt în grupa mare,

Fac curat în vestiare.

Nu-i uşor, dar ce să spun?

Sunt harnic. E-un lucru bun!

 

Iar când mergem la plimbare,

Văd deşeuri pe cărare,

Le adun, în coş le pun.

Acesta e-un lucru bun!

 

Îţi trimit a mea scrisoare

Şi aştept cu nerăbdare,

Ca în seara de Ajun

Să-mi aduci… un lucru bun!

 

 

NOAPTE DE CRĂCIUN

 

Dormi, copile, în pătuţ

Legănat de şoapte,

Mii de stele în brăduţ

Strălucesc în noapte.

 

Moş Crăciunul a plecat

Spre o altă casă,

Multe daruri ţi-a lăsat

Sub brad, lângă masă.

Continue reading „Mariana LUNGU: Crăciunul copiilor (poezii)”

Revista Logos și Agape vă colindă!

Cu prilejul Sfintelor Sărbători de Crăciun şi a Anului Nou 2021, redacţia revistei Logos și Agape, urează cititorilor şi colaboratorilor săi multă sănătate, prosperitate, o viaţă lungă şi cu străluciri de stea.

Vă mulțumim că ne-ați fost alături într-un an dificil !

Mulțumim celor peste un milion de cititori, care se bucură de ceea ce creatorii le oferă cu generozitate!

La Mulţi Ani!

 

Gheorghe STROIA: Dorințe de Crăciun

DORINȚE DE CRĂCIUN!

 

Ce mi-aș dori eu, astăzi, române, de Crăciun?

să ai în suflet cerul și să devii mai bun,

să fii mai harnic, mai cinstit, curat,

să spui mereu doar adevăru-adevărat.

 

Iar de nu știi, să-nveți necontenit ce-i mila,

să faci doar lucruri bune, nimic să iei cu sila,

să ai tot timpu-n gând pe-nstrăinatul frate,

iubirea ta să-ți fie doar cinste și dreptate!

 

Să fii mereu acolo, nevoie e de tine,

să fii atent, cu grijă, de vrei să-ți fie bine,

să ai pentru cei dragi un cult de fericire,

ca să-ți aduci în viață momente de iubire!

 

Să-ți crești copii-n pace, răbdare și-adevăr,

să le-amintești Căderea ascunsă într-un Măr,

să depărtezi minciuna de firea lor curată,

să le sădești în suflet dragostea fără plată!

 

Să-i faci să te adore, părinte iubitor,

în fiecare clipă, nu doar pentru-ajutor,

să-și construiască viața prin muncă, nu avere,

să le câștigi respectul, iubirea nu se cere!

 

Tu, românașe drag, plecat spre zări mai bune,

să nu-ți uiți Satul, Țara, Pădurile străbune,

să nu uiți nici Izvorul ce setea ta o-adapă,

s-asculți Colinda vie, ce lângă brazi te-așteaptă!

 

Să vii mai des pe-acasă, s-aduci doar alinare,

căci nu plătești cu bani atâta frământare,

nici darurile scumpe nu-nlocuiesc un zâmbet,

nici haina de-mpărat nu stinge-un dor, un plânset!

 

De tine, nevoie e aici, lângă părinți bătrâni,

să dăruiești respectul ce-l dai către străini,

să-ți amintești că-n vene îți curge al lor sânge,

să le asculți durerea și inima cum plânge!

 

Să fim cu toți acasă, în sacrul nostru plug,

să ne trimită Domnul iertare și belșug,

s-aducă sănătate, voință și putere,

iar viața să ne fie ca stupul plin de miere!

 

Și dăruiți Lumină la toți ce vor să fie

cu voi în sărbători, aici și în vecie,

să fiți voi înșivă Credința, Pacea, Bucuria,

să nimicim păcatul și s-alungăm mânia!

–––––––––––––––––-

Un sincer CRĂCIUN FERICIT și un AN NOU FERICIT!, alături de toți cei dragi sufletului! LA MULȚI ANI!

 

Familia Gheorghe și Maricica STROIA,

alături de fiii lor George și Codruț.

LA MULȚI ANI, DRAGII NOȘTRI!

Slobozia de Urechești, Bacău

Crăciun 2020