Vestea Nașterii Domnului vine în Colindul de Moș Ajun, ce datează din vremuri străbune și creștine, fiind cel mai vechi mesaj dus de copii, despre vestea Nașterii Pruncului Iisus, preluat din înțelepciunea tradițional-creștină de fiecare generație, ca mostenire spirituală, spre dăinure în veacul veacului.
Pe teritoriul României are forme diferite de conținut și incantație, în funcție de zona geografică, cel mai autentic fiind considerat colindul din Moldova și nordul Munteniei, unde începe în zorii zilei de Ajun, cu cete de copii din zonele rurale (nu aiurea în tramvai, autobuz, scările de bloc sau pe străzi în zona urbană, ca o formă de cerșit). Copiii fără prihană simbolizează spiritul inocenței, asemeni Pruncului Iisus, ca vestitori ai Nașterii Domnului ce intră în curțile sătenilor și încep cântarea la ușă sau la fereastră.
Ei sunt însoțiți de câte o călăuză sau vătaf, (părinte al unui copil din grup) cu câte o bâtă în mână, ca să-i apere pe copii de câini numai până la poarta fiecărui sătean. În această noapte, câinii sunt ținuți legați, iar localnicii, respectând obiceiul, își pregătesc din timp, merinde și bănuți pentru colindători, dar și un blid sau o strachină de lut cu toate semințiile și roadele pământului (grâu, porumb, fasole, nuci, alune, prune uscate, poame, pere, mere… ) pentru a fi aruncate în urma lor, spre rodnicia pământului din anul următor.
La fel se aruncă și în uma preotului, atunci când umblă cu Icoana în fiecare casă, vestind Nașterii Mântuitorului.
Călăuza sau vătaful nu participă niciodată la „Colindul Inocenței” care nu se mai cântă după prânz și nicidecum seara, începând cu „Bună dimineața la Moș Ajun/ Și mâine cu bine la Moș Crăciun…”! și se încheie la fel, adăugând „La Anul și la mulți ani!”, iar versificația este aceeași din vremea copilăriei mele, când așteptam Crăciunul cu trăistuța pentru merinde pregătită din timp, un săcuț din pânză albă, cu baieră de susținere pe umăr, confecționat de mama sau bunica.
Moș Ajunul este singurul colind la care participă băieți și fete (toți fiind copii neprihăniți), ulterior, Plugușorul fiind colindul băieților, iar Sorcova este atribuită fetelor.
Magia sărbătorilor de iarnă este în datini și colinde.
Tuturor creștinilor, Crăciun fericit!
COLINDUL DE MOȘ AJUN
Bună dimineața la Moș Ajun
Și mâine cu bine la Moș Crăciun!
Moș Crăciun cel mai Bătrân
Pune la copii în sân:
Mere, pere, nuci, covrigi,
Câte-un gologan de cinci,
La Anul să mai venim,
Sănătoși să vă găsim,
Cu paharul plin de vin,
La toarta paharului,
Floricica Raiului!
Bună dimineața la Moș Ajun
Și mâine cu bine la Moș Crăciun!
La Anul și la mulți ani!
DATINĂ DE MOȘ AJUN
De Moș Ajun în poartă bat
Copii voioși, la colindat.
Intră-n casa creștinului
Cu datina Crăciunului.
Vestesc la omul credincios,
Despre Nașterea lui Hristos,
Ca unic Împărat Ceresc
La praznic mare, creștinesc.
Cu urări în gândul-tolbă,
N-au timp de prea multă vorbă.
Schimbă urări cu parale,
Pentru buzunare goale.
Strigă-n cor, cât pot de tare,
Făcând gălăgie mare;
Gazdelor să le colinde,
Umplând traista cu merinde.
Sunt plătiți pentru urare,
Cu un ban la fiecare,
Cu fructe, dulciuri și colaci,
Ce poartă obiceiuri dragi.
Colindei mai dau o rundă,
Toți vecinii să-i audă
Și să le pregătească bani,
Covrigi, colaci de „La mulți ani!”
––––––––––––-
Maria FILIPOIU
24 decembrie – Moș Ajunul