Liliana DEREVICI: Dar cu bucurie în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” prin slujirea în credință, cultură, lumină și odihnă a părintelui IOAN CHIRILĂ

Am avut bucuria ca astăzi 24 noiembrie 2019 să ne mângâie și să ne odihnească sufletele, părintele nostru prof. univ. dr. IOAN CHIRILĂ, președintele Senatului Universității „Babeș Bolyai”.

După oficierea Sfintei Liturghii în credință, evlavie și lumină duhovnicească alături de slujitorii altarului acestei parohii, părintele IOAN CHIRILĂ a rostit un cuvânt de suflet la a 30-a duminică după Rusalii, a dregătorului bogat și a păzirii poruncilor.

După cum Sfântul Apostol Pavel învăța pe cei din Colose că trebuie să se îmbrace în iubire, în dragoste, să fie buni, îngăduitori unii cu alții, să fie mulțumitori, tot așa părintele IOAN CHIRILĂ ne-a îndemnat să avem INIMĂ BUNĂ. Îmbrăcarea noastră în veșmântul iubirii începe cu INIMA, sentiment pe care ni l-a descoperit Iisus Hristos în momentul în care s-a schimbat la față pe muntele Taborului. E important să fii îmbrăcat în veșmântul dragostei, să fii lumină pentru cei care rătăcesc în întunericul acestui veac. Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dea inimă bună pentru a ajunge la FERICIREA MULŢUMIRII. Să conștientizăm că nimic din ceea ce adună omul pe pământ, nu ia cu el, decât faptele binelui.

Pentru a moșteni viața veșnică trebuie să păzim poruncile dar și să sălășluim în inima noastră cuvântul mântuitor al lui Iisus Hristos. Pentru aceasta e nevoie să facem milostenie și să renunțăm la săvârșirea păcatului. Este nevoie să adunăm în inima noastră cuvântul lui Iisus Hristos pentru a rodi.

Doar Dumnezeu este bun în lumea aceasta și trebuie să ne rugăm Lui pentru a primi și noi înțelepciune, dragoste și bunătate pentru a înmulți binele și adevărul pentru ca veșnicia să pornească încă din această lume.

Apoi părintele IOAN CHIRILĂ a vorbit despre acest post care este un post al bucuriei pentru că Hristos vine să se nască. În Împărăția lui Dumnezeu mergem bogați în fapte bune și trebuie să fim un izvor de bunătate pentru cei săraci, cei goi, cei însetați și cei însingurați. Să avem un cuvânt bun pentru cel ce e dezorientat în întunericul acestui veac, un cuvânt bun izvorât dintr-o inimă plină de bunătate care e însuși cuvântul lui Dumnezeu pe care să-l primim în peștera inimii noastre pentru a se naște în inima noastră dragostea și fericirea. Să-i iubim pe cei ce ne blestemă, să nu întoarcem spatele niciodată lui Dumnezeu și să avem inima îmbogățită în Dumnezeu.

În final părintele paroh protopop dr. DAN HOGNOGI a mulțumit invitatului nostru de astăzi, părintelui prof. univ. dr. IOAN CHIRILĂ, președintele Senatului Universității „Babeș Bolyai ”pentru gândurile exprimate cu clarviziune, înțelepciune dar și cu pace a inimii, odihnă a sufletului pentru îmbinarea între cult și cultură, pentru rugăciune, dragoste, apreciere, dorindu-i sănătate, binecuvântări în viața dânsului și creștere duhovnicească și socială.

Și noi mulțumim pentru toate și dăm slavă bunului Dumnezeu!

—————————-

Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

24 noiembrie 2019

Al. Florin ŢENE: Ziaristul nu știe ce-l așteaptă după un articol mâine, el trebuie să lupte spunând adevărul azi*

Decalogul 35 pentru ziariști

1. Sofocle spunea: “Timpul, în cursa lui imensă, descoperă tot ce era ascuns și acoperă tot ce era descoperit. “

2. Ziaristul se roagă de redactorul șef să- ierte când a greșit și redactorul șef se roagă de el să spună adevărul în cee ace scrie. Acum, judecați și dumneavoastră, cine de cine să asculte mai întâi, redactorul șef de journalist sau jurnalistul de redactorul șef?

3. Când știi multe, poți să scrii, dar e mai bine să te gândești mai înainte, să scrii sau nu?

4. Petre Țuțea spunea: “Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rational și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. El rămâne așa chiar dacă este laureate al premiului Nobel sau măturător. “

5. Jurnalistul care scrie despre moment salvează trecutul și cucerește viitorul.

6. Scrie cu glumind despre prezent și vei avea prieteni. Scrie cu înverșunare și vei avea dușmani.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Ziaristul nu știe ce-l așteaptă după un articol mâine, el trebuie să lupte spunând adevărul azi*” →

Al. Florin ŢENE: Acolo unde-i lipsă de idei, vine-un cuvânt la timpul potrivit*

Decalogul 33 despre ziariști

1. Noutatea în jurnalism se poate manifesta în expresie sau în conținut.

2. “Fereastra spre lume poate fi acoperită cu un ziar”, scria Stanislaw Jerzy Lec
3. Un ziarist bun aduce înțelepciune în sufletul cititorilor, în timp ce unul fără talent doar discordie.

4. Vârsta fatidică de 33 ani, la fel ca numărul Decalogului nostru: Alexandru cel Mare a murit la 33 de ani, Gozzano au murit la 33 de ani-pianista Mihaela Ursuleasa, in varsta de 33 de ani, a fost gasită moartă în apartamentul său din Viena. Actorul Michael Sleggs a încetat din viață, marți noapte, la vârsta de 33 de ani, după ce a suferit complicații la inimă.Nicolae Bălcescu a murit la vârsta de 33 ani. Iisus a murit vineri, 3 aprilie, anul 33, era noastra, data la care s-a produs si un cutremur mentionat in Biblie.
5. În anul 1845, Bălcescu a publicat studiul „Cuvânt preliminar despre izvoarele istoriei românilor” în primul tom al „Magazinului istoric pentru Dacia”. Prin lucrările sale, Nicolae Bălcescu, alături de Mihail Kogălniceanu, au meritul de a fi deschizătorii de drum ai istoriografiei moderne româneşti.

6. Ilderim Rebreanu susţine că Liviu Rebreanu at fi fost împuşcat de către soldaţii ruşi veniţi să-i jefuiască proprietatea. De asemenea, un lector universitar de limbă engleză a prezentat o altă variantă conform căreia Rebreanu ar fi fost împuşcat tot de ruşi în noaptea de 23 spre 24 august în timp ce se afla într-o maşină.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Acolo unde-i lipsă de idei, vine-un cuvânt la timpul potrivit*” →

Al. Florin ŢENE: „Eminescu a fost sacrificat la 33 de ani pentru integrarea României în Europa de atunci”(Nae Georgescu )*

Decalogul 32 pentru ziariști

1. Pe 28 iunie 1883, ziaristul incomod Mihai Eminescu, conducătorul jurnalului conservator „Timpul”, este arestat și apoi internat forțat într-o clinică de boli nervoase. Câțiva eminescologi s-au aplecat cu acribie, mai ales în ultimii ani, asupra misterelor acestei zile. Profesorul Nicolae Balint ne oferă, în exclusivitate, un interviu cu profesorul Nae Georgescu, autorul lucrărilor Boala și moartea lui Eminescu si Eminescu. Ultima zi la Timpul (Dosar de presă). Cartea argumentelor, printre multe altele dedicate poetului și jurnalistului nationalist Mihai Eminescu. În lucrarea din urmă, eminentul eminescolog tratează exact această zi de 28 iunie 1883, când prim-redactorul ziarului „Timpul” își publică ultimul editorial de presă dedicat, parca previzionar, condiției libertății presei și a jurnalistului.

2. Eminescu ca ziarist dezvolta adevarate teorii sociale, economice si politice, toate incomode si mai ales nepotrivite in contextul in care, prin alianta care se discuta la nivelul cel mai inalt european, tara noastra trebuia sa renunte la apararea romanilor din Transilvania, lasand definitiv soarta lor in mainile Imperiului Austro-Ungar. Pe de alta parte, Eminescu era un puternic agent de influenta a opiniei publice, scrisul sau fiind mereu asteptat, temut si respectat”, se mai arată în această prezentare.

3. O puternică presiune politică, dar și mediatică, a făcut ca Eminescu să-și piardă definitiv credibilitatea ca ziarist și om politic. ASTFEL CĂ MARELE OM DE PRESĂ, CEL CARE A FĂCUT ISTORIE ÎN PRESA TIMPULUI ȘI A BĂGAT PRESA ÎN ISTORIE, A FOST ÎNVINS TOCMAI DE CĂTRE PRESĂ.

4. Eminescu nu era un simplu articlier la ziarul TIMPUL, el dezvolta adevarate teorii sociale, economice si politice, toate incomode si mai ales nepotrivite in contextul in care, prin alianta care se discuta la nivelul cel mai inalt european, tara noastra trebuia sa renunte la apararea romanilor din Transilvania, lasand definitiv soarta lor in mainile Imperiului Austro-Ungar. Pe de alta parte, Eminescu era un puternic agent de influenta a opiniei publice, scrisul sau fiind mereu asteptat, temut si respectat.

5. Prietenii lui Eminescu, incepand cu junimistii de frunte, ca Titu Maiorescu, Theodor Rosetti ori Iacob Negruzzi, si sfarsind cu ziaristii foarte apropiati, ca Ioan Slavici ori I.L.Caragiale, parasisera, de fapt, aceasta corabie pentru a se imbarca in echipele puterii, poetul ramanand singurul ziarist pe baricadele opozitiei, alaturi de cativa membri marcanti ai acesteia, ca Al. Lahovari ori Mihail Kogalniceanu, care, insa, erau oameni politici, parlamentari angajati, nu ziaristi propriu-zisi. Mai mult, propriul sau ziar, TIMPUL, care a castigat victorii de presa rasunatoare datorita lui Eminescu, ei bine, ziarul isi schimba directia si orientarea si imediat confirma nebunia marelui poet. Concluzionăm cu zicala românească: “Ferește-mă Doamne de prieteni că de dușmani am eu grije.“

Continue reading „Al. Florin ŢENE: „Eminescu a fost sacrificat la 33 de ani pentru integrarea României în Europa de atunci”(Nae Georgescu )*” →

Ionuț ȚENE: Istoria adevărată nu poate fi scrisă pe colportarea calomniilor informatorilor şi ofiţerilor securităţi comuniste!

Nu a fost o surpriză pentru mine, ca nepoata lui Arsenie Boca să se revolte faţă de acuzaţiile promovate de Tatiana Niculescu Bran, în biografia dedicată Sfântului Ardealului. Istoria scrisă doar pe informaţii colportate calomnios de fosta securitate nu este istorie, ci propagandă şi ideologie. Dr. psihiatru Zoe Maria Dăian a analizat-o dur şi corect pe Tatiana Niculescu-Bran, fosta purtătoare de cuvânt a lui Klaus Iohannis, și a ajuns la concluzia că trebuie să o reclame la CNSAS pentru falsificarea biografiei Sfântului Ardealului și batjocurile din zona fetidului sexual confecționate de Securitate și răspândite de aceasta public cu privire la Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. Mai nou istoria se compune de scribi cum dorea conducerea NKVD a securităţii comuniste? „Autoarea a preluat de la CNSAS materiale cu conținut obscen”, reclamă Zoe Dăian în plângerea sa adresată Colegiului, în care mai arată și că Tatiana NiculescuBran „nu a respectat metodologia și etica cercetării științifice și prin urmare a falsificat biografia unchiului meu”. Nepoata Părintelui Arsenie Boca nu exclude ca pseudo-biografia Tatianei Niculescu-Bran, intitulată „Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca”, să fi apărut la Humanitas cu intenția de a bloca canonizarea Sfântului Ardealului, care, iată, s-a amânat, nejustificat și fără termen, la ultima întrunire a Sfântului Sinod pentru a se cerceta minciunile securităţii la adresa Bisericii. De ce? Le luăm de bune calomniile securităţii la comanda NKVD? Zoe Maria Dăian solicită Colegiului CNSAS, în baza legii și a regulamentelor care guvernează instituția, retragerea acreditării de cercetător extern a Tatianei Niculescu, după ce aceasta a împroșcat cu noroi memoria Mitropolitului Nicolae Bălan, membru de onoare al Academiei Române, fără ca Patriarhia Română și Academia să se auto-sesizeze până acum, cum ar fi fost normal.

După 30 de ani de la revoluţia din decembrie 1989, istoriografia românească a ajuns într-o fundătură morală şi o criză a spiritului critic. Cercetători şi istorici, ce gravitează în jurul CNSAS, au ajuns să scrie istoria, deformând astfel adevărul, doar pe notele informative tendenţioase şi false ale informatorilor imoriali şi ofiţerilor de securitate, unii dintre ei analfabeţi. Noua generaţie de pseudo-istorici din jurul CNSAS continuă istoriile motivate ideologic şi propaganda comunistă a lui Mihail Roller, bazându-se doar pe o sursă de informare: documentele fostei securităţi, redactate să dezinformeze adevărul istoric în interesul PCR. Orice istoric care aplică metodologia clasică de cercetare ştie că trebuie să existe minim trei surse în abordarea unui subiect. Aşa se învaţă în primul an de facultate la Istorie. Izvoarele istoriei trebuie să fie diversificate şi complexe, nu bazate pe minciunile propagate ideologic de fosta securitate. Documentele de la CNSAS nu sunt mărturii istorice, ci colportări, zvonuri, calomnii scrise de informatori racolaţi arbitrar, imorali şi plătiţi pentru a presta muncă ideologică şi minciuni în interesul partidului comunist, forţa care controla totalitar România sub cizma sovietică. Calitatea imorală a informatorilor pe bani nu poate fi sursă şi izvor istoriografic. Mulţi istorici sunt într-o gravă eroare să considere arhiva CNSAS o sursă credibilă de istorie. De aceea documentele fostei securităţi trebuie citite cu atenţie şi selectate cu grijă pentru că acestea sunt produse ale unei instituţii totalitare cu scopuri propagandistice şi ideologice. E obligatoriu ca, pe lângă documentul CNSAS triat şi citat cu scepticism, trebuie adăugate minim încă două surse de izvoare independente pentru ca subiectul istoric Continue reading „Ionuț ȚENE: Istoria adevărată nu poate fi scrisă pe colportarea calomniilor informatorilor şi ofiţerilor securităţi comuniste!” →

Eleonora SCHIPOR: Biblioteca pătrăuceană – gazda unei manifestări importante

Suita dee manifestări festive dedicate jubileului de 80 de ani ai renumitului savant bucovinean Ilie Popescu se pare că se încheie deja.

În aceste zile a avut loc și o întâlnire cu domnia sa la biblioteca principală a satului său de baștină Pătrăuții de Jos. Până a ajunge în satul natal, domnia sa a fost sărbătorit la Cernăuți, la Storojineț, la Suceava, la Universitatea Națională din Cernăuți, unde a muncit peste 4 decenii.

La biblioteca pătrăuceană a fost pregătită o expoziție doatată cu o parte din cărțile octogenarului nostru, cu ziare, fotografii. Expoziția a fost pregătită de doamna Maria Ștefureac, bibliotecară șefă a bibliotecii noastre.

Printre invitați s-au numărat și sora mai mare a domnului Ilie Popescu, Aurora Opaeț, în vârstă de 89 de ani. Vom menționa că frații Ilie și Aurora Popescu-Grijincu sunt unicii supraviețuitori rămași din satul nostru, care s-au întors din neagra străinătate unde au fost deportați.

De asemenea a fost prezent primarul satului dl Gheorghe Fedorean, cu soția sa Olga, lucrătoare a primăriei, profesorii școlari, Lidia Șurdac și Ion Pojoga, sora medicală Maria Drozdic, educatoarea de la grădiniță Violeta Popescu, frizerița și bucătăreasa Maria Cnapic, șoferul ambulanței locale Ion Schipor.

Trei eleve ale școlii medii au citit câteva cugetări din cărțile d-lui Popescu, i-au declamat și câteva poezii despre oamenii de vază ai satului. Fetele au primit diplome din partea Filialei ASCIOR-Cernăuți, deoarece majoritatea celor prezenți la manifestare sunt și membri ai acestei Filiale creștine, reviste și ziare.

Despre viața și destinul profesorului Ilie Popescu, am vorbit chiar eu personal.

Domnia sa s-a referit la anumite etape ale vieții, la cărțile și lucrările publicate, la participările la Simpozioane și Conferințe, la crucile comemorative ridicate prin satele noastre bucovinene, în cei 10 ani de când conduce Societatea regională „Golgota”. De asemenea a înmânat câteva dintre cărțile sale recent apărute atât bibliotecii, cât și câtorva prezenți. Ziare și iconițe au primit cei prezenți și din partea mea.

Domnul primar i-a înmânat și o foaie de laudă, mulțumindu-i pentru întreaga-i activitate științifică și obștească desfășurată de-a lungul anilor.

Rând pe rând vorbitorii s-au referit la calitățile sale profesionale, acentuând meritele, apreciind munca și eforturile depuse în întreaga sa carieră.

Toți i-au dorit multă sănătate, succese, împliniri, noi realizări, noi publicații și activitate la fel de intensă ca și până acum.

Doamna Maria Ștefureac, gazda sărbătorii în cauză, a mulțumit frumos tuturor pentru participare, pentru prezență. Domnia sa l-a invitat pe octogenarul nostru să poftească ori de câte ori va dori atât la biblioteca sătească, cât și în satul său de baștină, a cărul Cetățean de Onoare este.

Sperăm că așa va fi și vom putea avea încă multe asemenea întâlniri de suflet.

Eleonora SCHIPOR,

profesoară, membră a Uniunii Bibliotecarilor bucovineni

Președinta Filialei ASCIOR-Cernăuți, Cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos

Dorel SCHOR: Miriam Cojocaru și fructele Israelului

În Israel condiţiile climatice favorizează cultivarea plantaţiilor de fructe tropicale, iar dintre acestea, mai ales pe cele cu citrice.

Era firesc, aşa dar ca acestea să ocupe un loc de cinste şi în artele vizuale, ca simbol al rodniciei pământului şi al frumuseţii naturii. În pictura universală, fructele au constituit un subiect peren, mai ales în naturile statice sau ca element de compoziţie.

Sunt cunoscute „cele patru anotimpuri” ale pictorului italian Arcimboldo, în care figurile umane alegorice sunt compuse în exclusivitate din fructe.

Giusepe Arcimboldo era un pictor manierist, post renascentist, dar aproape că nu există curent sau stil în artă care sa nu folosească fructele ca subiect. Rembrandt şi Van Gogh, Titzian şi Bruegel, Modigliani şi Renoir, Cezanne şi Matisse şi mulţi alţii le-au înfăţişat în culorile cele mai frumoase, creatoare de atmosferă şi pline de poezie.

În tablourile pictoriţei Miriam Cojocaru regăsim de multe ori fructele obişnuite, mere şI banane, gutui şi piersici, dar de data aceasta ne delectează cu portocale şi lămâi într-o elegantă demonstraţie cromatică, cu o generoasă sensibilitate autentică.

Fructele sunt generatoare de sentimente optimiste, cea ce face ca impactul publicului să fie considerabil.

Lucrările pictoriţei Miriam Cojocaru reflectă cu robusteţe experienţa de viaţă şi libertatea descoperirii culorilor.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Eleonora SCHIPOR: Noi cărți la biblioteca pătrăuceană

Zilele trecute doi domni din orașul Botoșani, însoțiți de dl Ilie Popescu, doctor în filologie, președintele Societății regionale „Golgota”, au fost oaspeții bibliotecii din satul Pătrăuții de Jos, raionul Storojineț.

Domniile lor, au venit cu o donație de carte pentru biblioteca noastră sătească. Au adus toate volumele scriitorului francez Jules Verne în limba română. 40 de volume au intrat în posesia bibliotecii noastre sătești.

Cărțile respective au fost aduse din partea Uniunii Vatra Românească – Filiala Județeană Botoșani, prin intermediul domnilor Paul-Mircea Iordache și Dragoș Teișleanu. În afară de volumele respective, domnii au mai adus câteva numere ale revistei „Vatra noastră românească” , dar și câteve volume de carte proprie, publicistică, eseuri etc. ale domnului Iordache.

Cărțile au fost primite de doamna bibliotecară șefă Maria Ștefureac. Domnia sa le-a mulțumit frumos, le-a făcut o excursie prin biblioteca pătrăuceană, frumos și cu mult gust estetic amenajată, le-a povestit pe scurt despre istoria bibliotecii, despre prezentările de carte, întâlnirile cu oameni de vază, recitalurile poetice, alte măsuri interesante organizate în permanență la această instituție de cultură și literatură.

Deoarece n-am putut fi prezentă la întâlnirea respectivă, din motive obiective, doamna Maria m-a rugat să scriu o scurtă informație despre acest eveniment.

Le mulțumim membrilor Uniunii Vatra Românească, domnilor care au venit de la Botoșani pentru a aduce aceste cărți la biblioteca noastră. Îi suntem recunoscători și consăteanului nostru, Cetățeanului de Onoare a satului Pătrăuții de Jos, dl Ilie Popescu, pentru că a avut grijă de cărțile respective să ajungă la biblioiteca noastră.

Sperăm că vom mai benefecia de asemenea donații, îmbogățind astfel fondul de carte românească în biblioteca noastră.

Eleonora SCHIPOR,

profesoară, membră a Uniunii Bibliotecarilor bucovineni

Eleonora SCHIPOR: Vasile Plăvan, un vrednic fiu al satului

În anul când ne părăsea Marele Eminescu, la Cupca, veche vatră de români, aflată atunci sub stăpânirea Austro-Ungariei, se năștea la 24 noiembrie 1889, Vasile Plăvan, cel care avea să aducă mai târziu faima baștinii.

Vasule Plăvan, s-a născut în familia unor țărani înstăriți din această parte a Bucovinei. După absolvirea școlii primare din satul natal, a urmat cursul secundar la Liceul n.3 din orașul Cernăuți. Bacalaureatul l-a susținut în anul 1910.

O vreme a fost slujbaș la Căile ferate române. A devenit elev al școlii militare de infanterie din Botoșani. A participat la primul război mondial.

În anul 1921 renunță la slujba de la căile ferate și intră în gazetărie. În 1922 susține un examen judiciar, student fiind, iar în 1923 și-a luat licența în Drept ca absolvent al facultății de profil din cadrul universității din Cernăuți.

Vasile Plăvan şi voluntari bucovineni la Putna, 1934

În anul 1934, alături de voluntari, intelectuali și țărani bucovineni a fost prezent la mănăstirea Putna, la comemorarea a 430 de ani de la moartea Marelui voievod al neamului Ștefan cel Mare.

S-a stins din viață la 23 ianuarie 1939, fiind înmormântat în orașul Cernăuți.

Vasile Plăvan a lucrat 13 ani ca gazetar și redactor-șef la ziarul „Glasul Bucovinei” și „Voluntarul bucovinean”.

Gazetari bucovineni, Cernăuţi, anii ’30, sec. al XX-lea

Începând cu anul 1928 a devenit membru al Baroului avocaților din Bucovina. A mai fost avocat la Casa de asigurări sociale Cernăuți și profesor de legislație la cursul profesional pentru ucenici.

Principala sa operă este „Boabe de lacrimi”, carte ce cuprinde articole felurite: pagini autobiografice, amintiri ale vieții satului românesc din Bucovina, amintiri din vremea bejeniei din primul război mondial. Pentru prima oară aceste articole au fost publicate în ziarul „Glasul Bucovinei”, pe urmă în 1936 au fost tipărite la Cernăuți la Tiparul „Glasul Bucovinei”. În 2007 la editura „Carpatia Press” (România) a fost reeditat acest volum, datorită unei alte vrednice cupcence, aflată cu domiciliul la Timișoara, poeta creștină Mariana Gurza, nepoata autorului.

Pentru merite deosebite, avocatul și gazetaul Vasile Plăvan s-a învrednicit de câteva decorații: Medalia Ferdinand I cu spadă, Coroana României, Crucea Comemorativă de război.

Anume datorită eforturilor depuse de neostenita doamnă Mariana Gurza, viața și opera acestui vrednic cupcean a ajuns să fie cunoscută, atât la baștină, cât și în întreg spațiul românesc. Doamna Mariana a avut grijă ca cele scrise despre acest fiu al baștinii să ajungă la Cupca, dar și cartea reeditată a lui Vasile Plăvan „Boabe de lacrimi”. Mai mult decât atât, inimoasa doamnă a publicat și o carte despe acest vrednic cupcean, intitulată „Vasile Plăvan un Slavici al Bucovinei”, care de asemenea ocupă un loc de cinste în bibliotecile noastre.

Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nașterea sa și 80 de ani de la trecerea lui în eternitate.

Un alt fiu al baștinii, unul dintre autorii principali ai Monografiei satului Cupca, doctorul în silvicultură, regretatul Petru Ciobanu, de asemenea l-a inclus la capitolul „Fii satului”. (Despre neuitatul Petru Ciobanu, d-na Mariana Gurza de asemenea a publicat o carte).

Asemenea personalități, care prin faptele și scrierile lor au dus faima baștinii până departe de hotarele ei, merită să fie cunoscuți și apreciați de toți.

La toate ceremoniile noastre, la toate expozițiile, îi pomenim și vorbim elevilor de astăzi despre ei, acei oameni ce ne-au proslăvit și proslăvesc baștina dragă. Cu 10 ani în urmă, tot la un jubileu al lui Vasile Plăvan, am publicat și eu câte ceva despre el, în ziarele noastre.

În incinta muzeului istoric al satului Cupca, se află materiale, cartea despre el, și cartea lui Vasile Plăvan „Boabe de lacrimi”, cupceanul ce a lăsat o urmă neștearsă în istoria satului său de baștină și nu numai.

Eleonora Schipor,

profesoară,

directoare pe principii obștești a muzeului istoric al satului Cupca

Al. Florin ŢENE: “Memoria culorii”sau arpegiu nuanțelor în pictura Rodicăi Olteanu

În luna noiembrie din anul acesta într-un spațiu generos din cadrul Teatrului Național din Cluj-Napoca s-a vernisat expoziția de pictură a doamnei Rodica Olteanu, membră UAP, originară din județul Tg.Mureș, stabilită în București.

Absolventă a Institutului “Ion Andreescu“din Cluj –Napoca, în anul 1973, pictorița s-a întors în capitala Ardealului după 46 de ani, cu un bogat palmares în domeniul picturii, expunând un evantai policrom de tablouri sub genericul “Memoria culorii “.Cu același titlu am primit de la pictoriță un album cu dedicația: “Distinsului intelectual al Clujului domnul Al.Florin Țene, cu toată stima și considerația! Mulțumesc pentru prezența dumneavoastră în expoziția mea! ss Rodica Olteanu, 21 noiembrie, 2019. “

De-alungul anilor Rodica Olteanu a avut 29 de expoziții personale în țară și în Europa și a participat la 42 de expoziții colective și tabere de creații dîn diferite orașe din țară, Chișinău și București.Are lucrări de artă în Paris, Elveția, Israel, Maroc, Germania, Austria, Italia, Turcia, Anglia, Grecia, Spania și Republica Moldova.

Artista a abordat și pictura religioasă, pictând icoane și renovând iconostase la diferite biserici din București, Luduși, Mănăstirea Prislop etc.

În București, la Buftea a lucrat în cinematografie în perioada 1979-1990, realizând scenografia la filmele “Munți în flăcări” și “1848”, regizori Mircea Moldovan și Mircea Mureșan, ”Sfârșitul nopții “-regizor Mircea Veroiu, “Vară sentimentală “- regizor Francisc Munteanu, “ Cei care plătesc cu viața“-regizor Mircea Veroiu, “ Pădureanca”-regizor Nicolae Mărgineanu, “Flăcări pe comori “-regizor Dinu Cocea și “Maria Magdalena în Tranzistoria “- regizor Ion Popescu Gopo.

A contribuit și creat scenografia la serialele de televiziune”Lumini și umbre “, cele 27 de episoade “- regizori Mircea Mureșan și Mircea Moldovan, “ Sighișoara, dialoguri medievale“ 7 episoade- regizor Dan Paul Ionescu “ și multe alte filme pe care nu le mai enumăr aici. A semnat scenografia la multe spectacole de circ, iar presa de specialitate din țară și străinătate a consemnat elogios expozițiile și scenografiile semnate de Rodica Olteanu.

Tablourile expuse la Cluj-Napoca sunt adevărate metafore de culoare, exprimând prin diapazonul nuanțelor sunetul inconfundabil al poeziei. Artista este un original poet al arpegiului culorilor pe pânză, culori întinse cu gingășie cu ajutorul pensulei, dar și cu vârful cuțitului.Însăși titlurile tablourilor sunt adevărate metafore:Memoria zborului, Energii divine, Metamorfoze, Pomul vieții, Constelații, Capcana iluziilor, Incertitudini, În căutarea infinitului, Sinfonia universului, Triptic planetar, etc. Vizionând tablourile expuse la Cluj-Napoca mi-am adus aminte de tablourile lui Ion Țuculescu. Aceleași viziuni, dar mai optimiste, sunt la Rodica Olteanu.

Lucrările vorbesc prin degradeul lor, sau prin vocația aprinsă a roșului, ele ne spun despre sufletul autoarei care vibrează la fiecare nuanță a culorii.În fața șevaletului descoperim la pictoriță o smerenie spirituală în fața ideii pe care dorește s-o exprime cu ajutorul culorilor. Rodica Olteanu surprinde în tablourile sale atemporalitatea și lumina ardentă din perioada spaniolă, dar și profunzimea tăcerii când fontele solare joacă în aer.Lirismul descoperit de pictoriță în cerul albastru este cheia ce deschide universul spre religiozitate, dar și plonjând în expresionismul cromatic.

Privitorul este impresionat de portretele pictate sau schițate numai în creion, unde sunt surprinse prin câteva tușe expresivitatea și caracterul personajului. Marin Mihalache, critic de artă și profesor universitar din București, scria despre portretele pictoriței că: chipul omului sunt oglinda sufletului, iar regretatul Lazăr Lădariu spunea că artista surprinde „fuga clipei”.

Artista este un pictor al tainelor si al invizibilului. Ea pictează umbre, lumi invizibile, privește spre fantastic si teluric. cromatica sa este extrem de bogata si de generoasa.

Tablourile expuse sunt adevărate simfonii cromatice, au o atonalitatea care este un termen care descrie în același timp tehnica respectivă de compoziție, cât și structura armonică care rezultă din aceasta. Sistemul atonal a contribuit în mod determinant la evoluția muzicii dar și la disonanța armonizării culorilor. Un cromatism a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite observăm în tablouri.. Există o succesiune de mai multe culori aflate la distanță apropiate, sau chiar suprapuse, precum în muzică structură melodică în care predomină intervale de semiton. Predominarea roșului ne dă senzația impunerii unor ideii ce frământă sufletul pictoriței.

Cele mai multe din tablourile expuse sunt expreia emoțiilor, expresii ale memoriei, evocări de natură, pornind de la o idee.Această tulburare de emoții exprimate prin forme au o estetică specială, despre care putem spune că sunt elegii ale culorilor.

Rodica Olteanu revoluționează într-un fel cromatismul picturii românești.

Al.Florin Țene

Președintele Național al Ligii Scriitorilor Români

Membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință