Adrian BOTEZ: CRĂCIUN LUMINAT ! LA MULȚI ANI !

…Crăciunul este, dacă ne gândim noi bine, PRIMA RĂSTIGNIRE a Lui HRISTOS-DUMNEZEU. Sensul Răstignirii Cristice este, în mod EGAL : 1– Autosacrificiul Dumnezeiesc, pentru Mântuirea Omenirii, cât și : 2– Îmbrățișarea Cosmică Supremă, prin care HRISTOS-DUMNEZEU ne reia, întru Sinele Său Divin – și ne redă STĂRII NOASTRE REAL-ADEVĂRATE : aceea de Prieteni și Frați mai Mici ai Lui HRISTOS-DUMNEZEU – dar și STARE DE FRĂȚIE-ÎNFRĂȚIRE (…iar nu de CANIBALISM RECIPROC !!!), între TOATE regnurile (precum era/este în Rai : ”Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul, ca şi boul, va mânca paie; Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi, în vizuina şarpelui otrăvitor, COPILUL ABIA ÎNŢĂRCAT ÎŞI VA ÎNTINDE MÂNA. NU VA FI NICI O NENOROCIRE, NICIO UCIDERE ŞI NICIUN PRĂPĂD, ÎN TOT MUNTELE MEU CEL SFÂNT!”) : Peștera=Regnul Mineral, Ieslea=Regnul Vegetal, Turmele de Oi, Asinul și Boul=Regnul Animal, Păstorii=Regnul Umano-Divin, Magii=Vizionarii, Prorocii și Sfinții=Spiritele Supraumane, Scările de Îngeri=Prima Treaptă Vizibilă, spre Re-Împăcarea/Re-Unificarea, dintre DUMNEZEIRE și FOSTA FIINȚĂ CĂZUTĂ (o FIINȚĂ COMPLEXĂ, FORMATĂ DIN CHIPURILE TUTUROR REGNURILOR…!).

Nașterea, Întru Chip și Trup, a Lui Dumnezeu-HRISTOS (în Bethlehemul Iudeii), înseamnă RE-NAȘTEREA NĂDEJDII NOASTRE DE MÂNTUIRE ! – …sub rezerva IUBIRII-ÎNFRĂȚIRII, NECONDIȚIONATE, între TOATE ELEMENTELE CREAȚIEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU !!! Sau, cum spunea THOMAS DE KEMPIS (1380-1471), în veacul al XV-lea : ”IMITATIO CHRISTI” – ”URMAȚI-L PE HRISTOS-DUMNEZEU[…ÎNTRU TOATE ȘI ÎNTRUTOTUL…]” !

Și după spusa (…spusă-mărturie, transmisă nouă de preotul IOAN VALENTIN ISTRATI…) Sfântului ILIE CLEOPA (întrupat între 1912-1998), fost stareț, la mânăstirea Sihăstria Neamțului :

„Îmi amintesc, pe când eram copil [aveam vreo patru ani pe-atunci…] – că am mers la Părintele Cleopa, la Sihăstria, împreună cu tatăl meu, preot, pentru a asculta vorbele de duh ale Părintelui Cleopa. […]Marele Sihastru s-a aplecat, cu un zâmbet sănătos, spre mine. Eu m-am pierdut în faţa sa şi am putut doar să îngaim: <<Măi… Moş Crăciun!>> Atunci Moşul Cleopa a râs copilăreşte şi a zis: <<Ehei…, nu sunt Moş Crăciun, dar… SUNT RUDĂ CU EL>>”. Mult mai târziu am realizat profunzimea cuvintelor lui: orice om care dăruieşte cuvânt duhovnicesc, din toată inima lui, e rudă cu Moş Crăciun, dăruitorul ascuns de daruri pruncilor, OMUL CARE SEAMĂNĂ, PRIN IUBIRE, CU DUMNEZEU”.

…Deci, Crăciunul să fie, pentru noi, toți (și asta, MEREU : SĂ FIE UN CRĂCIUN PERPETUU, ÎNTREG ANUL, ÎN DUHUL NOSTRU !!! – …nu doar în Noaptea Calendaristică a Magilor ! – ci TOT ANUL, TOATĂ VIAȚA! – întru NOAPTEA DUHOVNICEASCĂ A MAGILOR!!!) : REVELAREA IUBIRII, CU ȘI ÎNTRU HRISTOS-DUMNEZEU ! – …iar ÎNVĂȚĂTURA DUMNEZEIASCĂ, A IUBIRII DESĂVÂRȘITE, SĂ ÎNCEAPĂ DIN PRUNCIE !!!…deci, mai cu seamă : CU PRUNCII SĂ ÎNCEAPĂ DĂRUIREA CEA ASCUNSĂ, DUMNEZEIASCĂ, ÎNTRU DESĂVÂRȘITA IUBIRE-FRĂȚIE, CU/FAȚĂ DE ÎNTREAGA CREAȚIE A LUI HRISTOS-DUMNEZEU !!! Adică, să fie o IUBIRE ”ASCUNSĂ”, cu semnificația de a crea O ATMOSFERĂ DE IUBIRE, O STARE DE IUBIRE DUHOVNICEASCĂ! – …fără de ”surle și trâmbițe”! – …și, firește, fără…sufocantele reclame comerciale, de la televizor, radio, de pe Internet etc.

…Multă, multă sănătate, TUTUROR! – și :

SĂRBĂTORI FERICITE !!! – UN CRĂCIUN LUMINAT !!!

LA MULȚI ANI !!!

Doamne IISUSE HRISTOASE, DUMNEZEUL MEU,-ajută-ne, ocrotește-ne, ÎNTĂREȘTE-NE ÎNTRU DUH și ne călăuzește, înspre, Sfântă, Lumina Ta!

Cu, mereu, aceeasi admirativă prețuire și caldă prietenie, frăție întru Duh,

Adrian Botez

Al. Florin ŢENE: Apelul de Crăciun și Anul Nou al președintelui Ligii Scriitorilor Români

Stimați colegi

Mă adresez tuturor scriitorilor și jurnaliștilor români, din țară și de pe toate meridianele lumii,

Acum, în preajma Nașterii Fiului Domnului, Iisus, ce-l care a luat asupra Sa greșelile Omului, aducând în lume lumina înțelepciunii de care avem nevoie noi scriitorii și ziariștii români, doresc să vă reamintesc câteva principii de care este necesar să ținem seama în folosul culturii și limbii române,

Indiferent din ce organizație profesională faceți parte, sau sunteți creatori independenți, există în profesiunea noastră câteva principii de care e necesar să ținem seama, în contextual solidarității de breaslă, evidențierii adevărului și ale Drepturilor Omului.

În anul care vine recomand să înlăturăm, pe cât posibil, divergențele dintre asociații sau cele individuale iscate pe criteri de ambiții și jigniri personale .Este loc pentru toți în literatura română și în istoria jurnalismului. A da din coate, înlăturând pe cei de lângă tine, nu înseamnă că vei fi remarcat de cititori.Numai Dumnezeu, timpul și istoria are ultimul cuvânt.Opinia unui critic este doar o părere, nu este obligatoriu să ținem seama de ea. Opere lăudate de critici într-o perioadă istorică, azi au trecut în anonimat .Există o mișcare secretă a cărților pe rafturile bibliotecilor.

Feriți-vă să scrieți numai pentru timpul în care trăiți, acesta trece și odată cu acesta opera ta cade în anonimat. Tot ce publicați e bine să conțină idei și fapte general valabile pentru umanitate. În literatura română se cunosc numeroase exemple, mai ales la cei care au scris în spiritual realismului socialist, răspunzând unor comenzi ale politicului vremii.

Există în România profundă scriitori și jurnaliști care, în tăcere, creează fără să dea din coate să apară pe primele pagini ale revistelor sau la televiziune, construiesc acel edificiu cultural rezistent ce rămâne în istoria culturii noastre.

Sunt organizații profesionale care acordă premii numai scriitorilor din acea structură, uitând că, atât cartea cat și autorul, sunt parte integrantă a culturii române.Au dreptul la premii toate operele bune publicate într-o anumită perioadă, indiferent din ce organizație fac parte autorii lor. Mai ales că unele din aceste organizații sunt finanțate de stat, deci din banii contribuabilului. Atunci, de ce această discriminare? E bine să nu cădem în ceea ce spunea într-un aforism Tudor Mușatescu: Sunt două feluri de scriitori: unii citaţi şi alţii citiţi.Unii așteaptă mult de la Creator și puțin de la creatură.

Sunt organizații profesionale care primesc în rândurile lor doar scriitori care au scris mai multe cărți .Din păcate nu cantitatea are ultimul cuvânt Se cunosc scriitori în literatura universală care au scris o singură carte care a rămas celebră. Cum sunt:Anna Sewell cu cartea pentru copii”Black Beauty “, Emily Bronte cu romanul “La răscruce de vânturi “, Margaret Mitchell cu romanul “Pe aripile vântului “, Ralph Ellison cu celebrul roman”Omul invizibil “ și exemplele pot continua. În literatura română la 21 decembrie 1883, poeziile lui Eminescu au fost pentru prima oară adunate în volum, de către Titu Maiorescu. Primul şi singurul volum de poezii eminesciene tipărit în timpul vieții poetului.

Mă adresez colegilor din diaspora să nu cadă, prin scrisul lor, în patima dorului de țară. Acest sentiment firesc nu trebuie să predomine în opera lor. Realitatea în care trăiți împletită cu aducerile aminte despre Patria Mama, trebuiesc promovate în cărțile voastre. Scriitorii din diaspora românească sunt borne ce marchează granița românismului pe meridianele lumii, alături de Biserică. Autorii din diasporă trebuie să țină seama, cu curaj, și de cititorii lor autohtoni, din țara în care viețuiesc. Vorba lui Ernest Hemingway: “Curajul este grație sub presiune”.Marile spirite, însoțesc, prin viața lor, o parte sau toate evenimentele pe care le trăiesc.

Cu ocazia Nașterii lui Iisus, în 25 decembrie, și cu prilejul Anului Nou-2020, vă doresc sănătate, inspirație și înțelepciune lângă cei dragi. Iar lumina iubirii de aproapele tău să-ți călăuzească Calea în folosul neamului românesc și al umanității.La mulți ani!

Al.Florin Țene

Președintele național al Ligii Scriitorilor Români

Gheorghe Constantin NISTOROIU: MIRCEA VULCĂNESCU – prof. univ. dr. dr. filosof, sociolog, publicist, ministru (partea I-a)

„Numai prin restaurarea interioară a fiecărui

român în duhul adevărului şi al iubirii se va

naşte o nouă lume.”(Părintele Liviu Brânzaş)

Mircea Aurel Vulcănescu s-a născut din părinţi olteni, Mihail (inspector financiar) şi Maria, la 3 Martie 1904, în Bucureşti. Între 1910-1914, frecventează şcoala primară la „Cuibul cu barză” şi „Izvor”. Intră al treilea la Colegiul <<Matei Basarab>> cu media 8, 81. În 1915, Societatea „Tinerimea Română” l-a premiat la un concurs de istorie. S-a înrolat ca cercetaş în cadrul Poştei Centrale. Suportă un vremelnic refugiu în Moldova între 1916-1918. S-a bucurat de înfăptuirea prin marea jertfă a poporului creştin a Marii Uniri a tuturor Românilor, rostind în numele elevilor un înflăcărat cuvânt de pe soclul ecvestru al lui Mihai Viteazul din Capitală în 29 Decembrie 1918.

În toamna anului 1921 s-a înscris în paralel la facultăţile de Litere-Filosofie şi Drept, participând la fondarea Asociaţiei Studenţilor Creştini din România, devenind astfel membru al Elitelor spirituale ale asociației şi colaborator de seamă la „Buletinul A.S.C.R.”.

S-a format îndeosebi sub înrâurirea filosofului Nae Ionescu, a istoricului Vasile Pârvan şi a sociologului Dimitrie Gusti. Satisface stagiul militar la Şcoala Militară de Geniu-Bucureşti, între 1923-1924,ca voluntar.

Ca student elaborează studii aprofundate despre „Cercetări asupra cunoştinţei”, „Introducere în fenomenologia teoriei cunoştinţei”, „Încercare asupra existenţei”, „Concepţii originale din Încercarea asupra existenţei”, „Note asupra esenţei”, „Sistemul meu filosofic: existentismul.” (Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei. Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti-1991)

Anul 1925 devine foarte important pentru consacrarea gânditorului Mircea Vulcănescu, astfel:

Ianuarie debutează cu o teză în sociologie, „Individ şi societate în sociologia contemporană” , cu care și-a luat licenţa în Litere şi Filosofie cu Magna cum Laudae.

În Aprilie acelaşi an participă la Goicea-Mare-Dolj alături de D. Gusti la prima cercetare sociologică și îşi ia apoi şi licenţa în Drept.

În 4-12 August participă la Geneva la un simpozion din partea Federaţiei Universitare Internaţionale pentru Societatea Naţiunilor, prezentând lucrarea Viaţa universitară.

În 25 Octombrie s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, care-i va dăruii fetiţa Elene-Maria-Viorica.

În Noiembrie ajunge la Paris pentru desăvârşirea studiilor în drept, sociologie şi ştiinţe economice unde îşi va pregăti doctoratul.

În anul 1927, în cadrul Facultăţii de Drept din Paris şi-a luat Doctoratul în ştiinţe economice şi politice, sub îndrumarea profesorilor C. Bougle şi Paul Fauconnet, cu tema „Încercare asupra profesiunilor intelectuale.” Tot la Paris a audiat cursurile religioase ale marilor filosofi-teologi ruşi, Nicolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Leon Zander, Jacques Maritain, cursuri frecventate şi de tânărul Serghei Saharov, care va pleca la Muntele Athos, călugărindu-se sub numele de ieromonahul Sofronie Saharov, unul dintre Stâlpii Ortodoxiei. Conferenţiază în capitala Franţei alături de Vasile Băncilă şi V. Pavelcu. Vine în ţară în 1928.

Între 1928-1932 face studii de cercetare sociologică în localităţile Drăguş-Făgăraş, Runcu-Gorj şi Cornova-Basarabia.

În 1929, Ianuarie-Februarie declanşează o campanie anti sinodul B.O.R., printr-o serie de articole apărute în cotidianul Cuvântul având în vedere că Patriarhul Miron Cristea devenise membru În Consiliul de Regență. În luna Mai s-a încadrat în Ministerul de Finanţe, la Oficiul de Studii ca referent. De la 1 Octombrie ajunge asistentul universitar al profesorului Dimitrie Gusti pe catedra de sociologie, etică şi politică. Între anii 1929-1935 va preda la Şcoala Superioară de Asistenţă Socială, cursurile de economie politică şi ştiinţe juridice, în paralel cu cel de statistică morală la Şcoala Superioară de Statistică (1930-1935). În 1930 s-a căsătorit cu Mărgărita-Ioana Niculescu, care îi va dărui două zâne, Elisabeta-Alexandra (Sandra) în 1931 şi Ioana-Maria-Mărgărita (Măriuca) în 1933. Din anul 1930 până în 1944 va fi asistent pe catedra de etică.

În Martie 1932 îi apare studiul Logos şi eros în metafizica creştină, în revista ortodoxă „Floarea de foc”,(an I, nr. 10, 12 Martie 1932).

În Octombrie 1932 a iniţiat Asociaţia de Arte, Filosofie şi Litere – „Criterion”, susţinând seminarii în cadrul simpozioanelor „Idoli” sau „Tendinţe 1933”, conferenţiind despre „Lenin şi leninismul; Filosofia lui Freud; Andre Gide, călăuză a vieţii interioare; Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generaţii etc.

În 11 Noiembrie 1933 ţine conferinţa, Jean Cocteau şi zădărniciile virtuozităţii.

În 1934, scrie studiul Condamnarea lui Origen, iar la 15 Octombrie apare „Criterion. Revistă de arte, litere şi filosofie”, sub semnăturile lui Mircea Vulcănescu, Alexandru-Christian Tell, Henri H. Stahl, Constantin Noica, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ion Cantacuzino, Sandu Tudor, grup lăudat de P. Morand, „Din grupul <<Criterion>>, unul dintre cei mai importanţi dintre ei, Mircea Vulcănescu, este neotomistul ortodox.” (Paul Morand, Bucarest, Paris, Librairie, 1935, p. 212)

În 19 Iunie 1935 ajunge director la Direcţia Vămilor.

În Februarie 1936 vorbeşte despre Gargantua, iar în toamnă expune Paradoxurile vieţii spirituale.

În Iulie 1937 – director al Datoriei Publice. Prezintă Cronica actualităţii. Externă.

Tot în anul 1936, a făcut parte din conducerea Asociaţiei Ştiinţifice pentru „Enciclopedia României”, cu studiul de peste 100 de pagini, Războiul pentru reăntregirea neamului.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: MIRCEA VULCĂNESCU – prof. univ. dr. dr. filosof, sociolog, publicist, ministru (partea I-a)” →

Magdalena ALBU: Guvernul „meu” – aripa dură a neokominternului și a bioterorismului mondial?!

„Avem de-a face cu un război nevăzut numit bioterorism (…)” (cercetător științific-preot COSTEL VÂNĂTORU)

Ca un blestem nedezlegat vreodată ori ca o rotire în gol a unei roți veșnic stricate, episoadele istorice dure din istoria ultimului secol de viață a poporului român se derulează cu o frecvență alarmantă, de neținut în frâu, parcă. Nu ieși bine dintr-un război mondial că intri într-altul, nu scapi de un experiment de crimă socială, precum „fenomenul Pitești”, că dai peste altceva, la fel de grav și de antiuman, sub raport ideologic. Bunăoară, să ne amintim, în acest context, de mulțimea colorată a tuturor activiștilor întunericului neokominternist de pe teritoriul patriei, precum Marcel Pauker, Gheorghe Cristescu, Gheorghe Bujor ș.a., apoi, mai târziu, Ana Rabinsohn-Pauker, Iosif Chișinevski, Leonte Răutu, Vasile Luca, Petre Borilă, Leon Tismăneanu, Valter Roman, Ilie Pintilie etc., cu prelungirile lor de azi. De regulă, contemporaneitatea, din ignoranță și atitudine, de obicei, arogant-indolentă, trece extrem de repede de la un palier istoric sticlos la altul, tragând cu ușurință oblonul peste suferințele și jerftele predecesorilor ei iluștri ori peste colaboraționismele abjecte ale unora dinre aceștia cu noile regimuri politicard-securistoide instaurate, regimuri din năstrapa cărora ultimii (anterior menționați) s-au adăpat în mod continuu, focul negru al oportunismului oferindu-le favoruri peste favoruri în Agora comunitară, așa cum se întâmplă, iată, și în prezent.

Între actualul guvern liberal și structurile Kominternului, care, o dată pătrunse pe teritoriul românesc după Revoluția bolșevică din Rusia, au făcut ravagii în rândurile intelectualității și societății românești, în genere (a se vedea, spre exemplu, la sfârșit de Al Doilea Război Mondial, cazul tragic al binecunoscutei aviatoare-parașutist Smaranda Brăescu ori atentatul din anul 1920, din Senatul țării, când, printre cei răniți, s-a aflat și generalul Constantin Coandă, tatăl inginerului-inventator Henri Coandă, unul dintre geniile aviației românești), pare a nu exista, în momentul de față, practic, nicio diferență, modul de comportament abuziv al guvernării reflectându-se în însăși schimbarea din funcții a unor personalități importante ale țării, pe baze criterial-algoritmice complet nefondate. Cu alte cuvinte, prin recenta decapitare, fără absolut niciun motiv relevant, a preotului-cercetător științific și director al Băncii de Gene din Buzău – Costel Vânătoru -, de către actualul ministru al Agriculturii, guvernul Orban poate fi acuzat, indubitabil, de atac dirijat la siguranța națională a României. În mod similar, putem discuta și despre „cazul” doctorului Raed Arafat, căci medicina de urgență reprezintă, la fel ca și siguranța alimentară, un alt palier prioritar pentru națiune.

„Avem de-a face cu un război nevăzut numit bioterorism, adică poți importa o sămânță inoculată cu un virus sau cu o bacterie, o pui în pământ, aceea se dezvoltă și-ți elimină planta ta autohtonă, specia.”, declara, de curând, Dl Vânătoru, un război soldat, pe plan național, cu distrugerea cercetării științifice fundamentale și aplicate în aproape toate domeniile de activitate, adăugăm noi, nu numai în agricultură. Căci, continua apodictic Domnia-Sa: „Distruge cercetarea și atunci țara poate să fie invadată de oricine vrea să vândă ceva! Practic, suntem la cheremul marilor companii. Domeniul cercetării a fost decapitat prin pierderea finațării, prin pierderile de patrimoniu, prin tot acest dezastru înregistrat la noi, în ultimii treizeci de ani.” Dacă „Fără aurul Băncii Naționale putem trăi, dar, fără mâncare, nu!” completează fostul director al Băncii de Gene de la Buzău. „ (…) aceste resurse genetice au valoare de tezaur pentru că nu pot fi cuantificate în bani. Ele reprezintă pâinea viitorului. Aceste semințe, dacă nu le punem la adăpost, automat vom fi tributari importului (…).” – iată o atitudine profund patriotică și firească, dublată de o gândire lucidă, obiectivă, aparținând unui, deopotrivă, slujitor devotat al Bisericii Ortodoxe și al horticulturii românești – Costel Vănătoru.

Cel mai bun specialist din România și unul dintre cei mai buni din lume, la ora actuală, din domeniul legumicol, care și-a dedicat cei treizeci de ani de misiune spiritual-științifică conservării patrimoniului genetic autohton, accentua, cu precădere, asupra faptului că zestrea „pe care a semănat-o Dumnezeu” peste România și „care este a noastră, din moși-strămoși”, acum, se află în mare pericol de dispariție. Starea de veghe a preotului-cercetător Costel Vânătoru din Buzău s-a axat, de-a lungul timpului pe asigurarea continuității muncii antecesorilor săi, precizând, pe de o parte, iminența pericolului grav, ce poate afecta țara în urma folosirii materialului semincer importat, și anume: „O parte dintre aceste semințe pot să aducă nenorocirea în România, să aducă boli, dăunători, care se inoculează în sol și care pot rămâne aici (…).”, iar, pe de alta, presiunile extraordinar de puternice, care se exercită, de ani buni, privind introducerea organismelor modificate genetic. De aceea, mărturisește Domnia-Sa, etica profesională ar trebuie să reprezinte un principiu funciar al activității de bază din cercetare: „Știința poate fi bună, dacă este pusă, cu discernământ, în slujba oamenilor, dar poate să fie și dăunătoare, dacă o facem pentru interese materiale sau periculoase.” Cu alte cuvinte, „Un cercetător adevărat are limite și știe până unde îi este permis să lucreze și unde încalcă legile lui Dumnezeu”.

Preotul-cercetăror dr. Costel Vănătoru, premiat de curând de către Părintele Patriarh Daniel al BOR, pentru prezervarea patrimoniului național, cu cea mai înaltă distincție pentru clerici – Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”, a fost demis, abuziv, iată, de niște politicieni fără idealuri și lipsiți de dragoste adevărată față de țară, tocmai pentru înalta Domniei-Sale conștiință națională pe care o posedă, anume aceea de a nu face absolut deloc jocurile marilor companii din exteriorul țării privind materialul semincer, ci de a fi dedicat, trup și suflet, cauzei românești intrinseci. Cu 22 de creații bilogice la activ, din care 15 soiuri clasice omologate și brevetate și trei hibrizi, alte patru creații așteptând răspunsul de la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), Costel Vânătoru reprezintă, evident, o concurență acerbă pentru biotehnologiile moderne, care „au repercusiuni grave asupra sănătății, rezultând legume și fructe obținute cu substanțe de sinteză, adevărate bombe chimice periculoase pentru sănătate”. Proiectul național „Banca de Gene” de la Buzău, un proiect unic pentru care s-a luptat, la fel ca și doctorul Continue reading „Magdalena ALBU: Guvernul „meu” – aripa dură a neokominternului și a bioterorismului mondial?!” →

Gheorghe APETROAE: Martin Heidegger. Reminiscența schopenhaueriană și stoicismul aproprierii sentențiale de Friedrich Hölderlin şi Friedrich Nietzsche (comentariu)

George PETROVAI: Un răspuns la Martin Heidegger, filosoful fiinţei în timp şi întru moarte.

Comentariu: Gheorghe APETROAE. Martin Heidegger. Reminiscența schopenhaueriană și stoicismul aproprierii sentențiale de Friedrich Hölderlin şi Friedrich Nietzsche.

„Mirarea filosofică” la „Fiinţa fiinţării”, aceste principii ale posibilităţilor evolutive ontologice, prezenţe certitudinale, cu toate că au fost identificate ca şi concepte de Heidegger, nu s-a reuşit să fie relevete obiectiv şi apoi formalizate – chiar și prin studiile sale analitice asupra adevărului, existenţei şi timpului, cu raportare la gânditorii presocratici şi la gânditorii moderni. Aceasta, pentru că au fost construite în primă instanță, mai mult imaginativ şi nu experimental, cu principii numenologice şi mai puţin din elemente spaţiale fenomenologice identitare, cauza fiind anumite limite gnoseologice ale marelui gânditor în perceperea cauzală analitică a ontologicului fizical şi a temporalităţilor fenomenologice husserliene. Acesta a rămas cu conceptul fiinţării, cu tot, în limitele perathice ale pozitivismului ființial pitagoreic și parmenidic, desigur în ființial, fiind redate de filosof cu un limbaj presocratic (J.Hersch), în afara neantului… Domnul George PETROVAI, în exegeza sa, sesizează în studiile lui Heidegger „ distincţia dintre fiinţare şi fiinţă, faptul că fiinţarea „ascunde” fiinţa şi ei îşi datorează existenţa, iar fiinţa nu există decât în subiacență, ca fiinţare! ”Filosoful verbalizează ființarea cu scopul de a subordona pe ființă acesteia, iar dintre uneltele gnomice de identificare și de descriere a ființei în ființare, acesta va utiliza „ din triada observaţie – experiment – raţionament ”, mai mult, raţionalitatea ființării și mai puțin cele ale obiectualizării, respectiv observația și experimentul, acestea din urmă fiind utilizate de Heidegger numai în abordarea strictă a ființei în timp, rămânând aici în urma fenomenologului Husserl – pilonul conștiinței intenționale, de logică pură semantică, formală și transcedentală, din care avea să se inspire în existențialismul său, Heidegger, acesta rămânând ca un subjugat al metafiinţării, al sfintei revelaţii din imperiul inchizitor al metafizicii….”. Heidegger a minimalizat, se înțelege, prezența ființei în spațiul ființării și aceasta, grație influenței asupra sa venită dinspre poetul romantic german Friedrich Hölderlin şi gânditorul axiolog-revizionist și voliționist-schopenhauerian Friedrich Nietzsche, amândoi având o deosebită preţuire faţă de izvoarele existenței ființei în ființare, presocratice. Și totuși, M. Heidegger, cu aceleași unelte va explora în maniera sa proprie și alte trei dintre categoriile nodale şi mereu inepuizabile ale filosofiei: adevărul, existenţa şi timpul, oprindu-se mai mult asupra existenței – ființării, precum raționalistul olandez Baruch SPINOZA și existențialiștii Soren KIRKEGAARD și Karl JASPERS, care au elaborat studii de filosofie a existenței. El se va opri asupra studiului existențial al ființei obiectivate în adevăr și a smulgerii ființei din obișnuit, din certitudinea morții, prin ființarea și întru moarte a ființei, în care timpul este „Timpul autentic… cel al oferirii luminatoare a ajungerii – la – prezenţă din trei direcţii diferite – din prezent, trecut esenţial şi viitor -, pe care apropierea vine să le unifice”.

Iată o fenomenologie a existenței, pe care a descris – o analitic Martin Heidegger în studiul său filosofic principal, expus în conferința ținută la Universitatea din Freiburg, intitulat Fiinţă şi Timp (Sein und Zeit). Personal, am considerat realist şi foarte interesant studiul domnului George Petrovai asupra filosofiei fiinţei la Martin Heidegger,în eseul său, intitulat „Un răspuns la Martin Heidegger, filosoful fiinţei în timp şi întru moarte”, atunci când am constatat că există în studiul său numeroase principii existențiale în temporalitate heideggeriene care converg cu credința declarată, în continuare, în scrierile mele, pentru ființarea și în început și în prezent și în neînceput, întru moarte, a unificării în eternitate !!!

Cu stimă şi alese consideraţii!

—————————————

Gheorghe APETROAE,

Sibiu

Continue reading „Gheorghe APETROAE: Martin Heidegger. Reminiscența schopenhaueriană și stoicismul aproprierii sentențiale de Friedrich Hölderlin şi Friedrich Nietzsche (comentariu)” →

Liliana DEREVICI: Anul satului românesc 2019 prin slujirea în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj a doi preoți străluciți din mediul rural, părintele dr. MARIUS CRISTIAN FOCŞANU și părintele ANDREI MISAROŞ

Ultima slujbă a Sfântului Maslu din anul acesta, anul satului românesc a fost împodobită prin prezența celor doi preoți deosebiți părintele dr. MARIUS CRISTIAN FOCŞANU și părintele ANDREI MISAROŞ alături de un cor de elevi din Șoimeni.

Părintele dr. MARIUS CRISTIAN FOCŞANU, un preot dedicat și de vocație, doctor în istorie, redactor la Radio Renașterea și redactor la Ziarul Făclia slujește în parohia Jucu Gară. Prea cucernicia sa ne-a umplut sufletul de bucurie duhovnicească și ne-a îmbogățit mintea cu un elocvent cuvânt de învățătură. Bazându-se pe Sfânta Scriptură și pe sfinții părinți părintele ne-a vorbit despre mântuire care nu poate avea loc decât în biserică, așa cum arată Sfântul Ciprian al Cartaginei. Sfântul Apostol Pavel mărturisește că „nimeni oricât de multe fapte bune ar săvârși nu se poate mântui fără proba credinței”. Hristos ne cheamă pe toți la mântuire , drepți și păcătoși dar El nu ne mântuiește fără voia noastră căci astfel ar anula libertatea noastră, El numai ne deschide posibilitatea la mântuire. Mântuirea se realizează doar în comuniune cu Hristos, în biserică prin participarea la Sfintele Taine. Părintele MARIUS FOCŞANU a amintit curentele și conceptele distrugătoare care influențează lumea aceasta: pluralism, globalizare, sectarism, prozelitism, auto suficiență, individualism. Omul în loc să se înalțe spre Dumnezeu, el se înalță în cădere. Apropierea de Dumnezeu se realizează prin credință, frică de Dumnezeu și dragoste. Hristos vrea ca toți să ne mântuim, să înmulțim binele, dragostea și să transmitem mai departe darurile pe care le primim de la EL. Hristos să ne întărească în răbdare se credință!

Al doilea părinte care a slujit în parohia noastră a fost părintele ANDREI MISAROŞ, paroh din Șoimeni-Cluj care a adunat copiii din acel sat într-un cor care a obținut locul II la faza arhiepiscopală la începutul acestui an. Prea cucernicia sa a venit să ne reîmprospăteze memoria cu aceste colinde și să ne umple sufletul cu acest glas de copii superbi, plini de candoare și puritate și cu mesajul pe care ei îl aduc. Continue reading „Liliana DEREVICI: Anul satului românesc 2019 prin slujirea în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj a doi preoți străluciți din mediul rural, părintele dr. MARIUS CRISTIAN FOCŞANU și părintele ANDREI MISAROŞ” →

Olimpia MUREȘAN: Notre-Dame

Luni, 15 aprilie 2019 e prima zi din Săptamâna Mare la catolici. În catedrala Notre-Dame, slujba începuse de cinci minute când, la ora 18h20 sirena de alarmă incendiu se declanșează pentru prima oară. Alarmă falsă ?

Enoriașii nu-și închipuiau ce se va întâmpla. Responsabilii de securitate incendiu nu găsesc nimic. Slujba reîncepe. 30 de minute mai târziu, o a doua alarmă și un miros de fum nu lasă nicio îndoială celor prezenti : biserica arde !

Lumea se îmbulzeste către ieșire. La baza sageții catedralei sunt vizibile flăcările.

Ajung și primii pompieri care, repede depășiți de situație, cer întăriri. Prima echipă încearcă să intre lateral pe scări ca să studieze imaginea incendiului și să vadă de unde să înceapă stingerea. A doua echipă intră înăuntrul catedralei și salvează coroana de spini a lui Iisus, o duc la Primărie care se află la 700 metri de catedrală, Această coroană e scoasă o dată pe an în biserică pentru a fi văzută de credincioși, Sunt mobilizate 60 de brigăzi de pompieri din Paris, căldura e mare, peste 150 grade celsius și e un fum galben, toxic ca-n scrierile lui Dante Alighieri, pompierii își fac un plan de acțiune, se iau imagini din avion pentru a se lua cele mai bune soluții de intervenție. Nu se stropește cu apă de sus pentru a nu se afecta structura catedralei. Statuile celor 12 apostoli fuseseră luate înainte de incendiu. Focul s-a întins și datorită vântului care sufla din spatele clădirii.

Pe malul Senei parizienii filmează și fotografiază conștientizând catastrofa, mulți sunt cu lacrimi în ochi văzând cum catedrala Notre Dame a luat foc, acel edificiu care a supraviețuit nazismului să se facă scrum după 856 ani de istorie ?-era ceva incredibil !

La 19h50 vârful catedralei cu acoperișul de plumb adică 500 de tone de lemn și 200 de tone de plumb, se prăbușesc. Acoperișul din lemn de stejar original din secolele 12 si 13 e mistuit la rândul său de flăcări. Echivalentul a 20 de hectare de pădure a fost folosit pentru construcția acestuia.

Intervenția pompierilor oprește propagarea focului către turnul de nord al catedralei. După 15 ore de la declanșare, incendiul e stins în totalitate. Pagubele sunt incalculabile având în vedere importanța bisericii în patrimoniul umanității : un simbol istoric uriaș !

Vârful edificiului e contruit în secolul 19 sub indicațiile arhitectului Viollet-le Duc. La începutul secolului 19, catedrala e într-o stare jalnică. În perioada revoluției declanșată în 1789, biserica e devastată. Statuile regilor iudei de pe fațadă sunt sfarâmate și folosite ca material de construcție. În 1977, în urma unor lucrări de renovare, sunt găsite întâmplător 21 din cele 28 de capete originale ale statuilor respective. Tezaurul catedralei e jefuit iar biserica devine templu al națiunii.

Următoarea etapă e transformarea sa în depozit de vin pentru armată. Într-un fel, această utilizare împedică distrugerea catedralei.

Napoleon înapoiază Notre-Dame bisericii catolice și se încoronează împărat în 1804. Pentru ocazie, biserica e zugrăvită în alb și decorată în stil templu greco-roman.

După restaurarea monarhei, edificiul religios biserica e într-o stare jalnică. Se intenționează chiar demolarea sa. Salvarea vine din partea marelui romantic Victor Hugo, mare pasionat de istorie veche. Romanul său, Notre Dame de Paris, are un succes răsunător și readuce în atenția opiniei publice, importanța catedralei pentru patrimoniul istoric.

Catolici, laici si monarhiști se mobilizează pentru salvarea sa. Statul va debloca o parte din fondurile necesare restaurării. Romanul lui Hugo apare în 1831 iar lucrările se vor întinde pe perioada 1845- 1864, cu întreruperi cauzate de lipsa de bani.

Eugene Viollet-le-Duc va da catedralei forma sa actuală. Decorațiunile exterioare sunt reconstituite minuțios. Aproape 200 de statui sunt fabricate și instalate. Pe fațadă, monstrii din înălțime sunt invenții ale arhitectului. Vârful catedralei împreună cu statuile provin tot din secolul 19.

De fapt, marea reușită în renovarea edificiului o constituie partea sculpturală exterioară.

Nu e prima dată când biserica e modificată. Prima piatra e pusă, conform traditței, de către papa Alexandru al III lea în prezența regelui Luis VIII. Pe locul ales exista deja o biserică în stil romanic și înaintea ei se afla un templu închinat lui Jupiter. În secolul 19 e descoperită sub podeaua bisericii o coloana votivă dedicată lui Jupiter din vremea împăratului Tiberiu.

Construcția catedralei se întinde de-a lungul a două secole. Ulterior sunt făcute modificări și amenajări. Unele elemente originale( jubar, gargouile, vitralii) sunt distruse și refăcute în funcție de gusturile artistice ale diferitelor epoci.

În incendiu turla cade în catedrală unde era corul și altarul iar orga rămâne intactă ; după acest incident a început lupta cu flăcările care a durat aproximativ șapte ore, pompierii sunt considerați eroi, ei și-au făcut doar datoria.

Cauzele incendiului

Diferite speculații circulă în legătură cu cauzele incendiului. Teza oficială susține cauze accidentale și proasta funcționare a dispozitivului de detectare a incendiilor. După unii specialisti e imposibil. Aparatura electrică e interzisă sub acoperiș și stejarul vechi de sute de ani nu arde cu ușurința. Adică : un simplu scurt -circuit nu putea declanșa asemenea incendiu.

Continue reading „Olimpia MUREȘAN: Notre-Dame” →

Liliana DEREVICI: Concert de colinde interpretat de copiii, tinerii și adolescenții Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca -15 decembrie 2019

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” s-a îmbrăcat în straie sărbătorești pentru a-i primi pe micii colindători și vestitori ai Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, copiii, tinerii și adolescenții parohiei, viitorul nostru de mâine. În preajma bradului împodobit ca în povești, timp de 30 de minute ne-am bucurat de candoarea și tinerețea acestor suflete care ne-au încântat inimile, ne-au mișcat sufletele, prea mărind pe Dumnezeu. Costumele lor tradiționale românești și atmosfera plină de entuziasm și însuflețire ne-au transpus și pe noi într-o veritabilă imagine de Crăciun și ne-au transmis bucuria Nașterii lui Hristos, deschizându-ne inimile noastre și renăscându-ne sufletele.!

Le urăm și noi micilor colindători un Crăciun luminos iar pruncul născut din ieslea din Bethleem să le umple casele și viețile cu bucurie, înțelepciune, lumină si binecuvântări.

În final toți colindătorii au fost răsplătiți cu daruri!

—————————-

Prof. Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

15 decembrie 2019

Liliana DEREVICI: Explozie de bucurie, emoție și candoare în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca cu ocazia Festivalului de colinde și tradiții „Crăciunul la români” ediția a IX-a

Astăzi 12 decembrie 2019 în prezența părinților slujitori din Parohia „Adormirea Maicii Domnului” părintele paroh protopop dr. DAN HOGNOGI și părintele profesor univ. DORIN IELCIU și a invitatului special părintele EVANGELOS THIANI, vice rectorul Academiei Teologice din Nairobi, capitala statului african Kenya însoțit de domnul lector univ. dr. PAUL SILADI a avut loc a IX-a ediție a festivalului de colinde și tradiții „Crăciunul la români”.

Festivalul a fost deschis de părintele paroh DAN HOGNOGI care a dat cuvântul părintelui EVANGELOS THIANI care a descris felul în care se slujește și se trăiește în biserica africană, încercând să demonstreze cu elevii prezenți în față dar și cu întreaga biserică un mod specific de rugăciune folosind chiar mișcarea brațelor.

Apoi entuziasta doamnă profesoară ADRIANA GAVRILUŢIU a prezentat întreg programul la care au participat prin colinde și scenete specifice sărbătorii Nașterii Domnului: Liceului teoretic „Eugen Pora”, Școala Gimnazială „Iuliu Hațieganu”, Colegiul Național „George Barițiu”, Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” și Liceul Special pentru Deficienți de Vedere.

În încheiere, dascălii au fost apreciați pentru munca lor deosebită cu copiii, fiind răsplătiți cu diplome și daruri iar copiii au primit toți cadouri de Crăciun nu înainte ca părintele paroh să mulțumească tuturor.

Mulțumim și noi pentru această seară minunată!

—————————-

Prof. Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

12 decembrie 2019

Eleonora SCHIPOR: Roua cristalină la CIE Cupca

Acest concurs tradițional are loc anual. Anul acesta prima etapă a avut loc în școlilie din raionul Hliboca.

Bine s-au pregătit elevii, ajutați de profesori, diriginți și părinți, susținuți de direcția școlii de la CIE Cupca.

Creația literară a fost prezentată mai întâi de membri cenaclului literar „Lămâița” care activează de zeci de ani în școala noastră (conducătoare – E. Schipor). Absolventa acestui an de învățământ, nominantă la Festivalul raional „Steluța bucovineană” Marta Belici a recitat poezia „Cocoarele” (Juravli) în limba ucraineană, autor O. Olesi. Pe urmă elevul clasei a 11-ea Adrian Opaeț e recitat o poezie scrisă de clasicul literaturii ucrainene Yurii Fedkovici, iar colega sa Romina Morar a recitat poezia „Iarna” în limba engleză. (Îndrumătoare – A. Tarâța, M. Ovaciuc și A. Bicer).

A doua nominație „Arta teatrală” a debutat cu sceneta „Motanul bucătar” pregătită de elevii clasei a 3-ea, sub îndrumarea învățătoarei lor V. Marcu. Elevii clasei a 5-ea au pus în scenă un fragment din povestea lui Ion Creangă „Pupăza din tei”, ajutați fiind de diriginta de clasă L. Sucevan, susținuți fiind de prima lor învățătoare R. Țugui și de profesoara de limba română O. Bojescu. Un fragment din copilăria Cobzarului ucrainean Taras Șevcenko și anume „Tarasik și mama” ( în limba ucraineană) a fost înterpretat de elevii clasei 7-ea, dirijați de profesoara de ucrainologie M. Alerguș.

A trea nominație – Folclorul a fost prezentată prin grupa vocală a școlii cu câteva cântece populare, elevele fiind îmbrăcate în frumoase haine naționale. Două cântece populare românești a prezentat tuturor una dintre cele mai bune eleve ale școlii noastre Marta Belici. Conducătoarea grupului este profesoara de limba maternă Lucica Dușceac.

Un grup de instrumentiști ai școlii (vioară, saxofon, acordeon) au interpretat la diferite instrumente muzicale mai multe melodii populare românești și ucrainene.

Juriul în componența lucrătorilor Casei de creație pentru copii și tineret din centrul raional Hliboca au dat o apreciere justă pregătirii și desfășurării festivalului dat.

Sincere mulțumiri aducem părinților, profesorilor, elevilor pentru pregătirea costumelor, expozițiilor și numerelor artistice. Tuturor le dorim succese și numai bine.

——————————-

Eleonora SCHIPOR,

CIE Cupca, Ucraina