Dorel SCHOR: Miriam Cojocaru și fructele Israelului

În Israel condiţiile climatice favorizează cultivarea plantaţiilor de fructe tropicale, iar dintre acestea, mai ales pe cele cu citrice.

Era firesc, aşa dar ca acestea să ocupe un loc de cinste şi în artele vizuale, ca simbol al rodniciei pământului şi al frumuseţii naturii. În pictura universală, fructele au constituit un subiect peren, mai ales în naturile statice sau ca element de compoziţie.

Sunt cunoscute „cele patru anotimpuri” ale pictorului italian Arcimboldo, în care figurile umane alegorice sunt compuse în exclusivitate din fructe.

Giusepe Arcimboldo era un pictor manierist, post renascentist, dar aproape că nu există curent sau stil în artă care sa nu folosească fructele ca subiect. Rembrandt şi Van Gogh, Titzian şi Bruegel, Modigliani şi Renoir, Cezanne şi Matisse şi mulţi alţii le-au înfăţişat în culorile cele mai frumoase, creatoare de atmosferă şi pline de poezie.

În tablourile pictoriţei Miriam Cojocaru regăsim de multe ori fructele obişnuite, mere şI banane, gutui şi piersici, dar de data aceasta ne delectează cu portocale şi lămâi într-o elegantă demonstraţie cromatică, cu o generoasă sensibilitate autentică.

Fructele sunt generatoare de sentimente optimiste, cea ce face ca impactul publicului să fie considerabil.

Lucrările pictoriţei Miriam Cojocaru reflectă cu robusteţe experienţa de viaţă şi libertatea descoperirii culorilor.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Al. Florin ŢENE: “Memoria culorii”sau arpegiu nuanțelor în pictura Rodicăi Olteanu

În luna noiembrie din anul acesta într-un spațiu generos din cadrul Teatrului Național din Cluj-Napoca s-a vernisat expoziția de pictură a doamnei Rodica Olteanu, membră UAP, originară din județul Tg.Mureș, stabilită în București.

Absolventă a Institutului “Ion Andreescu“din Cluj –Napoca, în anul 1973, pictorița s-a întors în capitala Ardealului după 46 de ani, cu un bogat palmares în domeniul picturii, expunând un evantai policrom de tablouri sub genericul “Memoria culorii “.Cu același titlu am primit de la pictoriță un album cu dedicația: “Distinsului intelectual al Clujului domnul Al.Florin Țene, cu toată stima și considerația! Mulțumesc pentru prezența dumneavoastră în expoziția mea! ss Rodica Olteanu, 21 noiembrie, 2019. “

De-alungul anilor Rodica Olteanu a avut 29 de expoziții personale în țară și în Europa și a participat la 42 de expoziții colective și tabere de creații dîn diferite orașe din țară, Chișinău și București.Are lucrări de artă în Paris, Elveția, Israel, Maroc, Germania, Austria, Italia, Turcia, Anglia, Grecia, Spania și Republica Moldova.

Artista a abordat și pictura religioasă, pictând icoane și renovând iconostase la diferite biserici din București, Luduși, Mănăstirea Prislop etc.

În București, la Buftea a lucrat în cinematografie în perioada 1979-1990, realizând scenografia la filmele “Munți în flăcări” și “1848”, regizori Mircea Moldovan și Mircea Mureșan, ”Sfârșitul nopții “-regizor Mircea Veroiu, “Vară sentimentală “- regizor Francisc Munteanu, “ Cei care plătesc cu viața“-regizor Mircea Veroiu, “ Pădureanca”-regizor Nicolae Mărgineanu, “Flăcări pe comori “-regizor Dinu Cocea și “Maria Magdalena în Tranzistoria “- regizor Ion Popescu Gopo.

A contribuit și creat scenografia la serialele de televiziune”Lumini și umbre “, cele 27 de episoade “- regizori Mircea Mureșan și Mircea Moldovan, “ Sighișoara, dialoguri medievale“ 7 episoade- regizor Dan Paul Ionescu “ și multe alte filme pe care nu le mai enumăr aici. A semnat scenografia la multe spectacole de circ, iar presa de specialitate din țară și străinătate a consemnat elogios expozițiile și scenografiile semnate de Rodica Olteanu.

Tablourile expuse la Cluj-Napoca sunt adevărate metafore de culoare, exprimând prin diapazonul nuanțelor sunetul inconfundabil al poeziei. Artista este un original poet al arpegiului culorilor pe pânză, culori întinse cu gingășie cu ajutorul pensulei, dar și cu vârful cuțitului.Însăși titlurile tablourilor sunt adevărate metafore:Memoria zborului, Energii divine, Metamorfoze, Pomul vieții, Constelații, Capcana iluziilor, Incertitudini, În căutarea infinitului, Sinfonia universului, Triptic planetar, etc. Vizionând tablourile expuse la Cluj-Napoca mi-am adus aminte de tablourile lui Ion Țuculescu. Aceleași viziuni, dar mai optimiste, sunt la Rodica Olteanu.

Lucrările vorbesc prin degradeul lor, sau prin vocația aprinsă a roșului, ele ne spun despre sufletul autoarei care vibrează la fiecare nuanță a culorii.În fața șevaletului descoperim la pictoriță o smerenie spirituală în fața ideii pe care dorește s-o exprime cu ajutorul culorilor. Rodica Olteanu surprinde în tablourile sale atemporalitatea și lumina ardentă din perioada spaniolă, dar și profunzimea tăcerii când fontele solare joacă în aer.Lirismul descoperit de pictoriță în cerul albastru este cheia ce deschide universul spre religiozitate, dar și plonjând în expresionismul cromatic.

Privitorul este impresionat de portretele pictate sau schițate numai în creion, unde sunt surprinse prin câteva tușe expresivitatea și caracterul personajului. Marin Mihalache, critic de artă și profesor universitar din București, scria despre portretele pictoriței că: chipul omului sunt oglinda sufletului, iar regretatul Lazăr Lădariu spunea că artista surprinde „fuga clipei”.

Artista este un pictor al tainelor si al invizibilului. Ea pictează umbre, lumi invizibile, privește spre fantastic si teluric. cromatica sa este extrem de bogata si de generoasa.

Tablourile expuse sunt adevărate simfonii cromatice, au o atonalitatea care este un termen care descrie în același timp tehnica respectivă de compoziție, cât și structura armonică care rezultă din aceasta. Sistemul atonal a contribuit în mod determinant la evoluția muzicii dar și la disonanța armonizării culorilor. Un cromatism a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite observăm în tablouri.. Există o succesiune de mai multe culori aflate la distanță apropiate, sau chiar suprapuse, precum în muzică structură melodică în care predomină intervale de semiton. Predominarea roșului ne dă senzația impunerii unor ideii ce frământă sufletul pictoriței.

Cele mai multe din tablourile expuse sunt expreia emoțiilor, expresii ale memoriei, evocări de natură, pornind de la o idee.Această tulburare de emoții exprimate prin forme au o estetică specială, despre care putem spune că sunt elegii ale culorilor.

Rodica Olteanu revoluționează într-un fel cromatismul picturii românești.

Al.Florin Țene

Președintele Național al Ligii Scriitorilor Români

Membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință

Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ: ”Mărite Eminescu” – un volum al sensibilității și frumosului

Argument

Motto:

„Acela care vrea să dezlege enigma vieții, trebuie să urce pe muntele magului călător în stele, în locuri de piatră detunată, pentru a măsura de sus lumea din văi.”

Mihai Eminescu

Anul acesta, pe 15 ianuarie, s-au împlinit 169 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu, iar pe data de 15 iunie 2019, se împlinesc 130 de ani de la moartea sa.
Oricare artist care are îndrăzneala de a se apropia de poetica lui Eminescu prin scris ori pictură, cu siguranță este pus în situația unor dificultăți datorită operei eminesciene atât de vaste și profunde. Dar frumusețea și armonia perfectă a chipului său? Plasticianul, mai mult decât ceilalți, se va simți invitat la contemplare, aproape ca în fața chipurilor sfinte din icoane! Când l-a văzut întâia oară pe Eminescu, Caragiale, care avea doar 16 ani, cu uimire a spus despre el: „Era o frumusețe! O figură clasică încadrată cu niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. “

Fiecare scriitor are valoarea sa! Pentru mine, Eminescu, este singurul scriitor român de faimă universală. Deși opera lui este tradusă în peste 20 de limbi ale pământului, Eminescu rămâne în mintea mea un desăvârșit mesager al limbii române, al dragostei pentru natura care ne înconjoară, al murmurului de ape și al clinchetului de păsări, al pământului natal. Eminescu este un simbol al umanității încercate de suferință și un înfocat cuvântător în stele și luceferi. Mă voi bucura să aflu că există cineva, un artist cu har, care se va ambiționa să realizeze câte o ilustrație la fiecare poezie a lui Eminescu, editată sau inedită, la proza sa atât de diversă. Și cum opera de artă este expresia unei emoții analizate și trecute prin filtrul gândirii astfel încât să creezi un concept pe care să-l stăpânești și să-l dezvolți, înseamnă că tu, ca artist, trebuie să ai darul și harul de a-ți transpune trăirile în forma de artă pe care o practici. Nostalgiile tale trebuie să se încorporeze în grafica de alb/negru, ori acuarelă, ulei pe pânză, bronz sau marmură; astfel spus – trebuie să fii creator de frumos.

De-a lungul timpului, îndrăgostită de frumusețea poeziei eminesciene și a chipului său frumos, de dragostea lui pentru femeia iubită dar și pentru tot ce-l înconjura, de călătoria sa, ca un mag, printre stele și aștri, i-am închinat numeroase expoziții organizate în țară și străinătate; i-am dedicat și două cărți. Toate acestea le-am făcut dintr-un preaplin al sufletului, pe care i l-am dăruit, și m-am străduit să exprim aceasta armonios și creativ. Poezia și chipul lui Eminescu, mi-au oferit infinite posibilități de exprimare și reprezentare grafică. Expozițiile mele închinate lui Eminescu, au fost în următoarele locuri în arealul pe care l-am străbătut: Brăila, Botoșani, București, Chișinău (Republica Moldova), Cernăuți (Ucraina), Beijing (China). Prin linii, puncte și hașură, prin formă și culoare am încercat să intru în acord cu poezia sa, cu chipul și gândul său. În ce măsură am reușit acest lucru, o pot spune numai căutătorii de Eminescu! Cărțile pe care le-am închinat iubitului Eminescu, sunt: „Avem nevoie de Eminescu” editată în anul 2013 la Editura Nico din Târgu Mureș și „În China cu Domnul Eminescu”, editată la Editura Rafet din Râmnicu Sărat, în anul 2017, în urma expoziției personale pe care am avut-o în ianuarie 2016, de Ziua Culturii Române în China la Beijing, la Institutul Cultural Român și la Palatul Imperial.
Am fost impresionată de faptul că la 14 februarie 2009, „Luceafărul”, capodopera lui Eminescu, a intrat în Guinness World Records ca fiind cea mai lungă poezie de dragoste din lume. Și pentru că la 15 iunie, anul acesta, se vor împlini 130 de ani de la moartea marelui poet, îi voi închina o nouă carte ce va cuprinde între coperțile sale 130 de poezii și 130 de lucrări de grafică. Pentru mine, credința și iubirea din poezia Domnului Eminescu, sunt mai tari decât moartea!

Constanța Abălașei-Donosă

Am întrebat ieri vântul

Am întrebat ieri vântul de ce bate-n codrul tău?
Sunt când vesel, sunt când trist, n-am văzut ochiul său.
El e risipit în scris pe sub geana de lumină,
Cu gândul mângâie norii când e hotărât să vină.
Vine ca frunza-n cădere cu lumina pe-al său chip,
Și ca valul precum cerul, țărmul mării de nisip.

Am întrebat ieri vântul, dacă-ai fost astăzi prin codru,
Mi-a răspuns că ești mereu și tot cânți din depărtări
Pentru toți îndrăgostiții din acele patru zări!
Alinți ochii prin cuvinte din poveștile de dor
Și ștergi lacrimile sfinte, amantelor care mor!

Poem pentru universul tău

Eminule, poezia-ți este despre mare, cer și stele,
Ccodri și ape celeste, câmpuri largi de albăstrele,
Din tainele dorințelor prin poeme neuitate,
Ai fost mirul poeților pentru inimi tulburate.

Eminule, poezia ta sfântă sclipește elegia tuturor,
Prin Rugă Maicii Domnului și îngeri păzitori.
Din zâmbetul tău luminat, dorul ți-a ars pâlpâind
Lângă floarea cea albastră ce Bălăucăi ai dăruit!

Poetul meu neînțeles

Poetul meu neînțeles, din mare adevăr
Cuvintele-ți scrise au ars, pe rug de nemuriri.
Ai primenit ființe prin tainele iubirii,
Citindu-te-n emoții în clipa despărțirii.
De la tine am primit cuminecătura
Din frumusețea eternă, cum ți-a fost făptura!
Ai cuprins tot necuprinsul, inima gândului
Cuvinte pentru oricare, prin citirea Luceafărului.
Flori albastre și mai albe, păsărele suspinând
Printre ramuri visătoare, și sub stele adormind.
Zorelele înflorite frumos le-ai tot cântat,
Și rochița rândunicii de sub cerul luminat.
Ruga cea adevărată din diversitatea lumii
Iubită și adorată de ochiul luminii!
Sub țesături mărunte de cuvinte hărăzite,
Făcuta-i tu din ele și frunzele să cânte!
Ne-ai plimbat în timp și spațiu și-n lumina dintre aștri,
În adâncul pământului, sărutul mormântului.
Ne-ai plimbat prin poezie, prin iubirea trecătoare
Prin versul netrecător, pentru lumea viitoare!

Mărite Eminescu

Înveșnicește-mă să-ți scriu, Mărite Eminescu,
Nemărginire de cuvinte și să-ți citesc din versul tău.
Vers închinat florilor albastre și lacrimilor mute,
Codrilor verzi-cafenii, unde păsări stau să cânte!
Înveșnicește-mă să-ți scriu, Mărite Eminescu,
Cu fiecare dimineață, prin răsărit de soare,
Seara la apus, ori noaptea când totul doarme.
Înveșnicește-mă să-ți scriu, Mărite Eminescu,
Sub Luceafărul de Sus ce ochiul nu și-a stins,
Când stau la malul mării culcată pe nisip
Sub clar de lună, privesc la el cu dor și cu alint.
Mărite Eminescu, înveșnicește-mă să-ți scriu!

Poetule plin de iubire

Am crescut cu cartea ta în mână
Visând la frumusețea chipului de zeu,
La poemele care sub pana de demiurg
Ca Dunărea albastră, înspre mine curg!
Vers în valuri de iubire, de natură și visări,
Ciripit de păsărele, ori marea în volburări.
De-acolo de Sus, ochiul tău a primenit
Dorințele noastre rănite, și taina în iubit.
Iubirea adevărată în tine mult ai purtat,
Însă ele uneori, te-au dus la dulcele păcat.
Sfidând timpul ce-a plecat și cel ce iute vine,
Rămâi poetul neatins plin de dor și iubire!

Zorii dimineții

Zorii dimineții mi-au risipit visele ștergându-le,
Jupiter s-a rătăcit prin ele strălucindu-le.
Am alergat cu gândul la noaptea cea trecut
Și am rugat-o-n prag, să-mi dea vis de împrumut.
M-a privit cu milă rămasă-n asfințit
Lăsându-mi doar răgazul și calea spre iubit!

Mă feresc

Mă feresc de fulger, mă feresc de-nec,
Mă feresc de tine că ai dorul sec.
Mă feresc de clipa ce varsă în suflet scrum,
De florile uscate, ori ciulinii din drum.
De scaieții cu spini ce-nțeapă adânc
De valurile mării ce plâng răsfrânt.
Mă feresc de-oceanul teranscedent știut,
Vorba și uitarea celor ce mă fac să plâng.

Continue reading „Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ: ”Mărite Eminescu” – un volum al sensibilității și frumosului” →

Dorel SCHOR: Jacek Yerka – un pictor realist fantastic

In ultima vreme se vorbeşte nu fără motiv de o ramură desprinsă din curentul suprarealist şi care atrage numeroşi admiratori în toată lumea. Este vorba de realismul fantastic care permite creatorului desfăşurarea unei imaginaţii incredibile. Au existat predecesori, mari maeştri, care şi-au lăsat amprenta asupra stilului, realizând picturi în care fantezia, ficţiunea şi bogăţia simbolurilor e copleşitoare.

Hieronymus Bosch, Pieter Bruegel, Jan van Eyck au avut, fără îndoială, o bună influienţă formativă asupra acestor pictori moderni.

Jacek Yerka este un pictor polonez care s-a remarcat în mod deosebit prin peisajele sale de excepţie , printr-o arhitectura vizuală extraordinară şi o fantezie surpinzătoare în tablourile sale, pictate în stilul atât de laborios al vechilor maeştri. Adesea tema este ezoterică, desfăşurarea fabuloasă şi imaginea atât de intensă încât artistul devine un explorator al realismului fantastic, dar şi magic .

***

Picturile devin astfel emblematice, încărcătura simbolică. ideea şi imaginea se confruntă în forme monumentale, într-o atmosferă nu neapărat mistică. Atenţie la rigoarea detaliilor şi profunzimea ansamblului vizual care permit o explorare spirituală a timpului şi spaţiului.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Constanţa Abălaşei DONOSĂ: Rugă

Rugă

Ruga, nu mi-a fost târzie,
Târziu, tu te-ai lăsat o clipă.
Ca un nor lunecător pentru clipe în risipă.
Mă priveai fără să știu, prin vorbe-ți trecătoare –
Ai știut că te compar cu steaua-mi sclipitoare!

Acum, nu te mai plâng, ești o stea din miile de stele
Nici privirea nu-ți mai vreau, nici vorbele aspre și rele.
De tine, dor n-am să mai sorb !
Simt, de mine te-ai lepădat, fugind ca un bătrân herald
În toamna vântului uscat, cu murmur pripeag.

—————————–

Constanţa Abălașei DONOSĂ

Imagini: Constanţa Abălaşei Donosă, grafician, pictor şi poet

Dorel SCHOR: Ahuva Labartovsky – creație și interpretare

Opera unui creator sincer este bazată pe personalitatea acestuia şi relaţia cu lumea înconjurătoare. Adesea amprenta individuală se concretizează într-o metaforă care revine ca un lait motiv şi-i însoţeşte lucrările toată viaţa. Este şi cazul pictoriţei Ahuva Labartovsky in tablourile căreia apare de multe ori imaginea unui corb. Ca un simbol cu semnificaţie profundă, ca un memento permanent al unor evenimente care au fost.

Intr-adevăr, în biografia Ahuvei există acel ceva care nu se poate uita, anume pierderea într-unul din războaiele Israelului a unui frate tânăr şi mult îndrăgit. Au trecut de atunci câteva decenii, anii şi-au pus pecetea pe existenţa familiei, dar deşi au apărut în viaţa Ahuvei copiii şi nepoţii, pe pânza pe care pictează vedem frecvent efigia acestei păsări îndoliate.

Simbolistica este generoasă în privinţa corbului. La unele popoare pasărea neagră, cunoscută pentru inteligenţa ei deosebită, sugerează longevitate sau chiar viaţă veşnică. La altele, simbolizează nenorocire sau moarte. Acest dublu simbolism vine din antichitate şi nimic nu a zdruncinat statutul fast sau nefast al semnificaţiei. Simbol al disperării, expresia durerii emoţionale, manifestată prin tristeţe într-o lume băntuită de războaie şi doliu… Sau imaginea hotărârilor înţelepte şi a dreptăţii, a corectitudinii şi independenţei spirituale.

William Shakespeare, Charles Dickens, Edgar Allen Poe, Giuseppe Arcimboldo, La Fontaine, Van Gogh, Joan Aiken, J. Tolkion, Stephen King şi atâţia alţii au dedicat corbului opere care rezista. Dar dincolo de semnificaţii şi simbol rămâne aspectul individual imprimat pe creaţia fiecărui creator. Ahuva are şi numeroase alte lucrări. Subiectul acestora este focalizat în lumea imediată din jur: casă, familie, oameni, peisaj. Dar pictoriţa nu reproduce aidoma contextul, combinând elementele care emit vitalitate, aşa cum le concepe ea, în încercarea nemărturisită de a capta imaginaţia şi inima privitorului. Abilitatea creativă poate determina interpretări variate, tocmai datorită temelor metaforice şi opţiunii aluzive pentru un mesaj explicit. Modificarea vizuală vizează astfel simplificarea.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Dorel SCHOR: Sami Zilka – de la bijuterie la pictură

Ce ştim despre pictorul israelian Sami Zilka?

S-a născut în 1936 în Irak şi în 1951 a emigrat în Israel. A început prin a fi bijutier, profesie în care a progresat foarte repede, impunându-se pe plan internaţional printre cei mai originali şi apreciaţi artişti ai branşei.

Până într-atât că a fost solicitat să producă bijuterii exclusive pentru actriţele Maria Schell, Anna Magnani, Elisabeth

Taylor sau actorii Peter Ustinov, Jean Marais, cântăreţul Adamo şi alţii.

Dar Sami Zilkha a fost în mod deosebit interesat şi pasionat de iudaică şi încet, încet îşi transferă măiestria de bijutier în pictură. Unde tehnica lui este unică… Creatorul dezvoltă un stil şi o perspectivă originale, este fondatorul unor noutăţi în mix media, pictează pentru muzee şi galerii exclusive.

El se înspiră din cărţile sfinte şi din tradiţiile milenare ale artei iudaice, pe care le prelucrează imaginar şi suprarealist.

Printre subiectele sale figurează Moşe şi Tablele legii cu cele zece porunci, Arca lui Noe, calendarul ebraic, Shabatul, Moşe despărţind apele Mării Roşii… Zilkha practică un still life suprarealist cu lucrări inspirate din Kabalah, mezuze, bar mitzva, talit, rugăciuni… Istoria şi religia sunt spectaculare, devin arhetipul unei realităţi misterioase, capătă formefascinante, exuberante. El menţine o tradiţie artistică, concentrându-se asupra oricărui amănunt prezent în lucrare.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Dorel SCHOR: Cinci pictori – lucrări care mi-au plăcut

Se înţelege că sunt foarte numeroase operele de artă plastică care ies în evidenţă, care plac în mod deosebit privitorilor. Intervine, desigur, factorul subiectiv al consumatorului de frumos, în funcţie de gust, educaţie estetică, preocupări şi, nu în ultimul rând, cunoştiţele sale în domeniu. Am ales, de data aceasta, cinci lucrări, aparţinând unor pictori diferiţi şi realizate în tehnici diferite, care mie personal mi-au plăcut în mod deosebit.

Alma Redlinger, marea doamnă a picturii din România, are o foarte bogată operă plastică în care se regăsesc însemnele tradiţionalismului, dar şi ale avangardei. Descoperim în lucrările ei numeroase ipostaze ale picturii. De data aceasta, un colaj. Subiectul colajului respectă una din direcţiile tematice cărora pictoriţa le-a dedicat numeroase lucrări – femeia.

O lucrare emblematică şi importantă pentru creaţia lui Baruch Elron se întitulează „Sustine et abstine”(susţine şi abţine-te). Expresia este atribuită filosofului Epictete, reprezentantul cel mai important al stoicismului imperial. Maxima este sintetică şi pictura la fel, fiind semnificativă şi reprezentativă pentru opera şi spiritul care l-a călăuzit cu înţelepciune pe artist.

Arie Lamdan, pictorul cunoscut pentru tablourile sale suprarealiste, pentru sculpturile surprinzătoare şi figurile spectaculare, crează uneori un univers inedit, descoperind in calmul naturii un loc de visare şi fantezie. Peisajul israelian cu multe nuanţe de verde şi puţin galben pal, face loc poeziei vizuale cu care pictorul se identifică.

Interesantă este schiţa de nud a lui Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul de artă din Bucureşti, autor al unor cărţi despre culoarea în artă şi tehnica picturii în ulei. De data aceasta, nici culoarea şi nici tehnica picturii în ulei nu vin în consideraţie ci priceperea de a desena, element de bază şi esenţial în orice operă plastică viabilă.

O lucrare florală semnată de pictorul Lipa Natanson încheie scurtul nostru periplu. Tablourile cu flori sugerează mai întotdeauna seninătate şi optimism, iar Lipa lucrează în buna tradiţie artistică, în care există armonie cromatică, lirism şi poezie vizuală. La care se adaugă şi robusteţea imaginii, tocmai pentru că lucrarea se distinge prin esenţă şi simplicitate.

ILUSTRAŢII: Alma Redlinger, Arie Lamdan, Lipa Natanson, Baruch Elron, Liviu Lazarescu

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Dorel SCHOR: Liana Saxone – Horodi, 60 de ani de creație

E greu de crezut, dar e adevărat. Cunoscuta pictoriţă Liana Saxone – Horodi serbează 60 de ani de creaţie.

Cum îi serbează? Pictând desigur, oferindu-ne noi tablouri, revărsare de culori şi imagini, sensibilitate şi emoţii.

În urmă cu atâţia ani, într-un context care nu se uită, Liana nu a putut urma cursurile unui institut academic, trebuind să lucreze într-un atelier meşteşugăresc. Dar şi aici, ea a descoperit legătura cu arta adevărată, semnificaţia şi tradiţia artizanatului, creativitatea şi frumuseţea obiectului simplu, teren propice pentru desfăşurarea imaginaţiei.

***

***

Contactul cu arta clasică, cu pictura cultă s-a stabilit şi desăvârşit ceva mai târziu, prin învăţătura cu vestiţi maeştri, care au ştiut să întrezărească în Liana Saxone artistul de succes şi versatil. Dar perioada de început nu a putut fi uitată, mai ales dragostea pentru arta populară şi folclorul românesc. Mănunchiuri de flori într-o bibliotecă de artă, obiecte de artizanat cum ar fi vase de lut, farfurii smălţuite, ştergare cu motive specifice, căni pictate, ulcele şi alte obiecte de ceramică revin în peisajul casnic, intelectual dar rustic.

***

***

Trăgându-şi seva din tradiţia şi bogăţia folclorului românesc precum şi din moştenirea culturală a iudaismului din ţara bibliei, pictura Lianei câştigă în substanţă şi ideie, imagine şi abilitate creativă.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

26 august 2019

Dorel SCHOR: Picturi pentru viitor

Muzeul de Artă din Tel Aviv prezintă expoziţia pictoriţei suedeze Hilma Af Klint. Multă vreme necunoscută de iubitorii de artă, ea este considerată acum, de către cei mai mari specialişti, la zeci de ani după moartea ei, ca fiind un pionier al picturii abstracte moderne.

***

***

Interesant de menţionat că lucrările ei ajung în Israel direct de la vestitul muzeu Gugenheim din New York unde au fost expuse. Sute de mii de vizitatori au fost prezenţi acolo, în perioada evenimentului. Scriu „eveniment” pentru că aşa a fost considerat: a fost expoziţia cea mai reuşită a acestui muzeu celebru în toată lumea.

Hilma Af Klint, pictoriţa suedeză născută în secolul 19, a fost re-descoperită după foarte multă vreme şi considerată acum inventatoarea artei abstracte, o vizionară prin atmosferă şi stil, o creatoare cu soluţii surprinzătoare, cu un conţinut artistic personal. Recunoaştem planuri geometrice, o interpolare discretă cu elemente aluziv figurative ca în cubismul sintetic. O vizionară, posesoarea unei spiritualităţi oculte!

Expoziţia din Tel Aviv este rodul unei multiple colaborări la care au fost prezenţi prietenii muzeului T.A., Forumul cultural austriac, Asociaţia elveţiană pentru artă şi ambasada Suediei în Israel.

———————–––––––

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

10 august 2019