Simion Felix MARȚIAN: Mă rog pentru neamul meu (poeme)

Marea Unire

 

S-a ridicat Istoria-n picioare
La început de iarnă și de veac,
Și-a decretat, maiestuoasă-n frac:
”De azi Carpații nu mai sunt hotare!”

”Căci pe a Daciei străveche vatră
Ceea ce  astăzi voi numiți Carpați
Sunt mâini de frați întinse către frați,
Îmbrățișare milenară-n piatră.”

Acest ucaz menit s-alunge ulii
Și norii de pe cerul românesc
A strâns, într-un elan sărbătoresc,
Pe fiii Țării-n poala Albei Iulii.

Și unde a intrat Mihai Viteazul
Cu tot alaiul său voievodal,
Intra acum, la fel de tiumfal,
Poporul ce-și scotea din jug grumazul.

S-a-nfăptuit atunci Marea Unire
Pe care astăzi o sărbătorim,
Dar o perpetuăm doar când trăim
Uniți cu toți în cuget și simțire.

S-au dus acei ce-au fost pe metereze,
Dar idealul lor e-n noi mereu,
Când ne rugăm cu toți lui Dumnezeu
Ca Țara-n veci s-o binecuvânteze.

Și-I mulțumim că România-i mare
Și că în viitor la fel va fi
Prin sfântă voia Lui, și că-ntr-o zi
S-a ridicat Istoria-n picioare!

 

 

Sonet sărbătoresc

( 1 Decembrie)

 

O filă geruită se întoarnă
În calendarul deja zgribulit,
Şi soarele surâde-abia ghicit
Pe cerul plumburiu, ca-ntr-o lucarnă.

Dar dintr-un timp pe loc despăturit
Vine istoria sunând din goarnă
Şi-n România prima zi de iarnă
Se-aprinde într-un foc de neoprit.

E sărbătoare azi în românime
Şi-mpins de un imbold instantaneu
M-alătur bucuriei unanime

Să fac urarea pentru neamul meu,
Punându-mi focul inimii în rime:
Să-ţi fie călăuză Dumnezeu!

——————————————

Simion Felix MARȚIAN

Neunkirchen
1 Decembrie 2019

 

Lia RUSE: Patria

PATRIA

 

Câtă iubire-am strâns pentru tine, ţară!

Câţi nori îşi picură fluturi-petale

Râzând, de drag, în palma clipei tale

Sărbătorindu-ţi ziua-n horă, iară…

Spre lumea noastră pe treptele divine

Suişului îţi flutură steagul măreţ

Rugându-ne suav, cerului, pe îngheţ,

Cu vorbe tandre, dulci, simple şi senine.

La -Întâi Decembrie- ne duce gândul

Bucurându-ne, ţară scumpă, în zăpadă,

Cum înaintaşii au vrut să te vadă :

Întreagă, bogată, liberă ca vântul…

………………………………………………………

Ai fost legată de pământul strămoşesc

Rămânând statornică, -firească urmare-,

-Împotriva năvălirilor barbare-

Prin grai, credinţă şi-obiceiul românesc.

Cum Mihai Viteazul te-a dorit întreagă,

Te-ai pregătit istoric ani grei pământeşti

Şi,..prin jertfa fiinţei sale sufleteşti

Regele a reuşit să te-nţeleagă…

……………………………………..

Azi, contemplându-te, simţim căldura ta,

Deşi, uşor, lin, se îmbracă pământul

Cu strai alb-gros că, înverşunat doar vântul

Din an în an, dar rar, ne poate supăra…

Din vatra-ncinsă, în care , râde focul

Străluce bucuria în privirea noastră

Sărbătorindu-te până-n noaptea-albastră,

Dorindu-ţi, mereu, să te poarte norocul.

Tărâmul tău bogat, astăzi, e amorţit

Reverberând sub diamantele-aprinse

Mărturii, în el, de secole cuprinse…

………………………………

„Stimă, iubire şi respect, ţi-am dăruit„.

LA MULŢI ANI !

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

1 Decembrie 2019

 

Valenţiu Liviu MIHALCIA: La mulți ani, România !

1 Decembrie 2019.

A trecut deja un an de la momentul celebrării celei mai mari sărbători a românilor de pretutindeni și din toate timpurile, centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Emoții ce nu pot fi exprimate, emoții pe măsura momentului.

Moment care m-a răscolit și a făcut să trăiesc bucuria regăsirii slovelor potrivite din comoara ascunsă a limbii române.

Cuvinte care au ascultat, au înțeles rugămintea mea precum și solemnitatea momentului și care, cu sfială și respect s-au așezat cuminți pe coala albă, într-un mod nebănuit și neașteptat, cuprinzându-se în hora propozițiilor și a frazelor, ce au au asistat într-un final la moșirea unui copil al slovelor intitulat “Kilometrul zero”.

Acel kilometru numit zero, ca început, simbol, reper al construcției celui mai mare ideal ca neam și națiune: ȚARA.

Un an a trecut deja și cu câteva zile înaintea sărbătorii anului 101 de la Marea Întregire a Neamului Românesc și a primului kilometru de Țară, mă aflu stingher și abătut în fața vidului de cuvinte și idei, încercând a străbate cu mintea, sufletul, inima, tot acest timp  al anului ce s-a scurs și încerc să mă conving că evenimentele ce s-au perindat au ajutat într-adevăr la regăsirea, la reînălțarea, la afirmarea națiunii române în contextul Danubiano-Pontic, precum și în contextul regional, european și internațional.

Încet-încet, ideile se înșiră și își fac loc și astfel, în acest an 101 îmi dau seama de faptul că nu am reușit pe deplin să ne găsim cadența și pașii necesari să defilăm umăr la umăr, lăsând în continuare spiritele malefice să bântuie nestingherite prin țară și să încerce cu orice preț să nedreptățească și să supună acest popor minunat.

Popor care nu se vrea prins în mrejele ”vrăjitorilor” și ”vrăjitoarelor” de aici și de afară, a celor care ne tot dau târcoale și încearcă să ne păcălească, să ne atragă în jocul lor, să ne ia mințile, bunul simț, înțelepciunea și care încearcă din toate puterile să ne facă să scăpăm din brațe tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu mai sfânt, mai sacru pe acest pământ ca neam, națiune și popor.

O ȚARĂ binecuvântată cu de toate, bogată, frumoasă, învăluită de arome de busuioc și de flori de câmp, cu lanuri de grâne, livezi și vii, câmpii, dealuri, munți, ape, marea cea mare, bogății nebănuite și locuită de oameni frumoși care vorbesc o limbă de neuitat.

Oare ne vor păcăli ”vrăjitorii” și ”vrăjitoarele”?!

Oare vrăjile lor vor reuși?!

Oare vom avea puterea, inteligența și intuiția de a separa binele de rău, minciuna de adevăr, lumina de întuneric?!

Oare vom reuși să deosebim omul bun de omul rău?!

Vom reuși cumva să nu mai repetăm greșelile trecutului, să nu își mai facă efect farmecele celor care nu fac decât să râvnească la ceea ce nu le aparține?!

Vom reuși oare să nu  uităm faptul că doar cu o viață și o moarte suntem datori noi, ca oameni? Dar, datori  a lupta și a înfăptui prin viața noastră, prin pelerinajul nostru vremelnic pe acest pământ sacru, a marii dorințe a celor ce ne-au pregătit calea prin curajul, munca, lupta lor în desăvârșirea unui popor mare, a unei țări unite, a păstrării intacte a unei moșteniri pe care trebuie să o cinstim în veci și să o ducem mai departe, să o îmbogățim, să o lăsăm generațiilor viitoare, care și ele la rândul lor au ca sfântă menire să sporească aceste avere, să îi scoată în evidență frumusețea și unicitatea și să zdrobească orice dorință a cuiva de a o dezbrăca de frumusețe, bogăție,  puritate, de tot ceea ce este sfânt.

Cuvintele îmi șoptesc cu respect că doresc ca suratele lor de anul trecut să se prindă și ele în hora slovelor din acest an.

Continue reading „Valenţiu Liviu MIHALCIA: La mulți ani, România !”

Al. Florin ŢENE: Ce este patria, mamă ? Întrebare de 1 Decembrie

Nu ştiu cum am urcat în căruţa vieţii mele,

Nu m-a întrebat nimeni dacă doresc să mă nasc,

mi-aduc aminte doar că părinţii

erau înjugaţi la ea

pe-o cale de stele

robi la o zdreanţă de care ţineau cu dinţii.

 

Nu m-au întrebat

De vreau s-au nu

Să urca pe înserat

În căruţa cu roţile

Celor patru anotimpuri:

Copilărie, tinereţea,

Maturitatea şi bătrâneţea…

Scârţâia din toate încheieturile

Pe osie, tristeţea.

 

“Mamă?”-am întrebat-o, când

noaptea ardea pe  rug…

ea trăgea la jug

şi tata rătăcea prin gând.

“Ce este Patria,mamă?”

-Eee…!Ce vezi, muică!

Eu trăgând la plug

Taică-tău trudind la ţuică.

Patria?! E pâinea pe care nu o avem,

E cuvântul de care mă tem.

 

 

“Ce este patria noastră, mamă?”-

întrebai,

privind la Regele Mihai,

din ramă.

-Eee…! Sunt preşedinţii ce ne amăgesc

cu-n ciur de mălai

să-i alegem din Paşti

în Mai.

 

“Ce este patria, mamă?”

-Sunt cei de care îmi este teamă,

umbrele ce pe la coţuri ne ascultă,

vămuindu-ne clipa, zborul,

păsările şi cântecul cu dorul.

2

 

 

“Ce este patria, mamă?”

-Este mormântul necunoscut al unchiului tău,

mort pentru ţară

Într-un nesfârşit hău.

Este lacrima neîmpăcată

După casa de comunişti demolată,

Este minciuna ce ne-o spun

Pentru un viitor promis

Şi bun.

 

“Ce este patria, mamă?”

Este ce vezi,de peste tot,

Şi nu e al tău

E al celor care te văd

Şi te socot.

Este Limba Română dulce ca mierea

Cu care minciuna ne-o spun

Pentru un viitor promis

Şi bun…

Amar ca fierea.

 

“Ce este patria, mamă?”

-Este ce vezi, peste tot,

şi nu e al celor care te văd

şi te socot.

Ce este Patria…?

Oul

Ce este…

Creşte

Ce?!

 

Imi răspunde ecoul

O tristă poveste.

––––––––––

Al.Florin ŢENE

Mihaela BANU: Icoană-i țara mea și-o țin la piept (poeme)

Țara-n rostul ei reîntregit

 

E-un veac de când la Alba, în Ardeal,
Străbunii-au împlinit un ideal
Și-au ostoit un dor de toți râvnit,
Cu țara-n rostul ei reîntregit.

Pe roata vremurilor umilit,
Piept lângă piept, ca stânca neclintit,
Un neam ce n-a uitat călăii lui,
Dar bun la suflet cum un altul nu-i,

Înfăptuita-n miez de munți Carpați,
Unirea sfântă-a fratelui cu frați.
Sub steagul mândrei noastre Românii,
Pe sub un cer cu glas de ciocârlii,

Cât ochi cuprind și dincolo de zare,
E țara mea unită-ntre hotare.
Scăpată de al zeilor blestem,
Găsindu-și ca pe-al Ariadnei ghem

Drum drept, prin labirintul încâlcit
Al unui neam ce greu și-a regăsit,
Lovindu-se de țărm în marea slavă,
Puterea de-a se ridica din pleavă.

E glia de-azi, o pită-aproape-ntreagă,
O nație ce ne-o fi pururi dragă,
O țară care strigă și își cheamă,
Copiii rătăciți, la piept de mamă.

 

 

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire

 

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare și ceasuri de speranță.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanță,
Cu ani de nedreptate și-alți ani de lecuire.

Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Și-ngenunchind pe trepte de românești altare,
Vrând țara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.

Se zbat încă ținuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câți dintre frații noștri sunt trași pe-a vieții roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.

Continue reading „Mihaela BANU: Icoană-i țara mea și-o țin la piept (poeme)”

Sebastian Cătălin HOGEA: Mergem mai departe, România!

Pe vremea când colacii mai aveau cum să fie legați de coada câinelui, mult mai mulți stră, stră, stră, stră, străbunici de-ai noștri, s-au gândit, s-au frământat, s-au pus pe calculat, pentru a vedea cum pot șterge din istorie dictonul latin „dezbină și stăpânește”.

Tot analizând, unele calcule le-au dat cu virgulă și au înțeles că istoria poate fi înger și demon, dar nu s- au descurajat.

Nu au mers nici pe mâna hazardului. Au dorit să facă lucrurile ca pentru generații întregi. Au sperat. Au suferit. Au muncit. Au iubit. Au înghițit, dar până la urmă le- a ieșit: ROMÂNIA.

„Un copil” mult așteptat, binecuvântat de Dumnezeu, frumos la chip, sănătos la trup, băftos de avere, numai bun de înfiat de alții.

Creșterea și educarea lui, a depins de mulți factori care l- au călit, l- au făcut mai puternic, l- au învățat vrute și nevrute și, iată, că l- au împins și spre prima lui sută de ani.

A trăit într-o sută de ani, câți alții într- o mie și tot nu le- a văzut, încă, pe toate.

Una peste alta, privind în spate, înțelegem fiecare ce vrem și cât putem, din ce a fost și unde a ajuns acest „copil” și este suficient.

       De fapt, este un nou început. Cu fiecare zi.

       La mulți ani, România!

       Atât!

 

––––––––––––

 Sebastian Cătălin HOGEA, preot păcătos

1 Decembrie, 2018

Valenţiu Liviu MIHALCIA: Kilometrul zero

Nu pot să nu observ faptul că, pe noi, românii, nu ne-a prins acest an al Marii Uniri în cea mai bună formă. Multe situații și evenimente, de anvergură mai mică sau mai mare, de mică sau mare importanță, au fost abordate din cele mai neașteptate puncte de vedere, care au fost tratate de prea multe ori cu nerăbdare, neînțelegere, ignoranță, din păcate și cu răutate. Astfel de momente ar fi trebuit să aducă o nota pozitivă, să ne apere, să ne unească mai mult și să ne călăuzească destinele spre mândria celor ce s-au jertfit pentru țară și neam întru făurirea unui popor românesc puternic, demn și respectat. Totuși, au fost multe astfel de momente în care națiunea română a pierdut noțiunea echilibrului, ceea ce a dus la neînțelegeri, supărare, răutăți, cuvinte și priviri urâte aruncate unii către ceilalți, la dezbinare și neînțelegere. În astfel de stare ne-a prins sfânta zi de 1 DECEMBRIE 2018, ziua centenarului Marii Uniri.


Cu deosebită satisfacție și bucurie, am constatat cu toții că momentul marei celebrări a fost impresionant prin organizare și efectivul de forțe desfășurate. Cei care au fost în fruntea statului pe parcursul anilor au fost și ei prezenți, personalitățile cheie ale conducerii țării au stat unul lângă celălalt, umăr la umăr.


În acest moment de o deosebită importanță, doresc să propun ca în momentul păşirii către anul 101 al Marii Uniri a neamului, să consideram acest an anul reconcilierii naționale și singurul fir călăuzitor al românilor să fie dragostea de Dumnezeu, Țară și Neam. Sa ne spălăm întrutotul de fărădelegile și păcatele noastre și prin înțelepciune, toleranta, înțelegere și dragoste să zidim în sufletul acestui popor o inimă puternică și un duh drept, înnoitor, spre bucuria mântuirii noastre ca neam. Să ne cerem iertare unul de la celălalt, sa ne dam iertare unul celuilalt, si mergem împreună pe calea dorită și râvnită de strămoșii noștri, pentru făurirea unui popor frumos, drept, mândru, viteaz, căruia nu degeaba Dumnezeu i-a dăruit această frumoasă și binecuvântată țară, care a reușit pe parcursul a două mii de ani să reziste în fata tuturor cotropitorilor și nu a dispărut, deși a fost multă vreme înconjurată de trei mari imperii ale acelor vremuri. Să nu confundăm niciodată această țară și poporul acesta cu oamenii care o conduc și care ne conduc. Să nu ne coborâm la micimea slăbiciunilor lor, a hotărârilor și deciziilor lor nefaste, a neînţelegerilor dintre ei și să facem și noi întocmai. Dimpotrivă, să fim exemplul de urmat pentru aceștia, astfel încât conștiința și inteligenţa poporului să învingă prin pace și înțelegerile toate obstacolele apărute în calea sa. Dumnezeu să binecuvânteze Ţara și Neamul Românesc, care să dăinuiască întru veșnicie!

––––––––––––
Valenţiu Liviu MIHALCIA
1 Decembrie, 2018

Valeriu DULGHERU: 1 Decembrie 2018 – Centenarul Marii Uniri!

„Bat clopote cântând reîntregirea /Și sufletul ia foc în clopotari/
Întâi decembrie ne e unirea/ Și strălucirea României Mari!”

(A. Păunescu. Clopotul reîntregirii)

 

La 1 decembrie 1918 toată suflarea românească era cu gândul la Alba Iulia care se transformase într-o adevărată Meka a Reîntregirii Neamului. Din toate colțurile Țării mii de „pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos. „…Au venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii Blajului, moții de la Abrud, din  Țara Bârsei… Sentimentul e prea puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e scris Unire”  a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de asupra noastră, a tuturora” scria Organul proclamării unității naționale, ziarul Alba – Iulia. Au venit o delegație inclusiv din Banat care încă se afla sub administrație sârbească, care împiedica participarea bănățenilor la acest important eveniment pentru toată suflarea românească. Este cunoscut un caz inedit că pentru a participa la Alba Iulia un grup de locuitori ai unui sat bănățean au mințit autoritățile sârbești că pleacă în satul vecin la o înmormântare, în realitate sosind la Alba Iulia. Unirea Banatului cu Țara mamă a fost proclamată de facto pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia însă realizată peste 8 luni, la 3 august 1919.

Ați venit pe pământul sfințit de țărâna martirilor Horia, Cloșca și Crișan, ca să aduceți dezrobirea neamului nostru, care a gemut atâtea veacuri de grele suferințe” a declarat protopopul Vasile Urzică, vicepreședinte al Consiliului Național local. „Bine ați venit, în sfânta cetate de slavă și durere a neamului nostru. S-a trezit iarăși glasul amuțit de veacuri și, la chemarea lui fermecătoare, au început să răspundă neamului. Ne-am deșteptat!!… Din umbra durerilor ferecate se înalță azi chiotul de bucurie al Dreptății așteptate de o mie de ani… Tresare sub glie Voievodul Mihaiu / Se scoală și Ștefan cel Mare!”. Cât entuziasm. Ce bucure că, în sfârșit, s-a înfăptuit visul de aur al tuturor românilor  (cât de mult ne lipsește acest entuziasm astăzi, după o sută de ani, când conducerile de la București și de la Chișinău compromit Idealul Reunirii). Drept concluzie a Adunării Naționale de la 1918 a fost că „…Problema românească nu cunoaște decât două deslegări finale opuse una alteia: unirea ori moartea românismului…”. Astăzi, poate mai mult ca atunci, o sută de ani în urmă, aflați într-o altă realitate geopolitică, înțelegem mai mult că doar Reunirea poate slava românismul.

Și la 1 decembrie 2018 mii de pelerini creștini din toate colțurile Țării au ajuns în orașul Reîntregirii Neamului cu automobile, cu autocare, cu care, dar și pe jos cum este cazul basarabeanului Ion Mărgineanu (77 de ani) de la Bălți, fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, care a parcurs peste 500 km. „Eu pun capul în pământ şi trebuie să acopăr distanţa, acesta este scopul meu principal. Datoria mea de omenie şi de dragoste de ţară este să mă apropii de piaţă şi apoi cum vor vrea autorităţile. Cum m-am apropiat de piaţă, misiunea mea se va încheia“, spunea luni dimineaţă, 26.11.2018, Ion Mărgineanu. Bravo! Adevărat reprezentant al așchiei de popor român din Basarabia. De am avea mai mulți ca acest brav român basarabean sunt sigur că Reunirea ar fi fost deja înfăptuită. Din Basarabia au venit la Alba Iulia mai multe fluxuri de români basarabeni: din sudul Basarabiei, de la Tighina, Bălți, evident, Chișinău. Acum o sută de ani basarabenii au venit la Alba Iulia după ce semnaseră Actul de Unire cu Țara-mamă. Ar fi fost excelent dacă și pe 1 decembrie 2018 basarabenii ar fi sosit la Alba Iulia să consfințească Reunirea deja realizată în acest An Centenar dar, din păcate, mai avem de orbecăit prin beznă până o vom realiza. Printre oaspeții sosiți din toate colțurile Țării dar și din Diaspora s-a aflat și un grup organizat de la Universitatea Tehnică a Moldovei (subsemnatul, prof. I. Manoli, S. Zaporojan, V. Cartofeanu, N. Secrieru, T. Botin, V. Moraru, Vic. Moraru, bibliogaf E. Plăcintă, tinerii R. Ciobanu, M. Guțu, I. Rabei, dar și oaspeții: dr. Pârvan P., președinte Asociația Obștească „Parlamentul Independenței Parlamentul 90”;  dr.hab. V. Ursachi, secretar științific secție științe reale AȘM, bardul M. Zgherea, doamna E. Botin și tânărul V. Plăcintă), care au participat: la Marșul Unirii, defilând de la CFR până la Parcul Unirii; la mitingul spontan de la Monumentul Unirii, unde au luat un cuvânt T. Botin și E. Botin, prezentând Universitatea Tehnică a Moldovei; la sfințirea Monumentului Unirii, la care a participat și prea sfinția sa Patriarhul Daniel; la ceremonia militară – defilarea trupelor și tehnicii militare (bulevardul „1 decembrie 1918”), la care a participat președintele K. Iohanis; la impresionantul concert „Cânt și suflet românesc” cu Orchestra Națională „Lăutarii” din Chișinău și Maestrul Nicolae Botgros, Ansamblul Folcloric al Județului Alba dirijat de Alexandru Pal, cunoscutul cântăreț Ionuț Fulea și mulți alți artiști. Important de menționat că colegii noștri Tudor și Elena Botin au reușit să convingă organizatorii concertului să le permită să intoneze în fața mulțimii un frumos îndemn la Unire din partea Universității Tehnice a Moldovei care au cules aplauze furtunoase.

A fost un mare eveniment cu o încărcătură spirituală de neimaginat. Ar fi fost o mare greșeală dacă nu am fi reușit să participăm la acest important eveniment spiritual unic în felul său. A fost o zi frumoasă sub toate aspectele, Domnul fericindu-ne în această zi memorabilă pentru toată românitatea cu mult soare și multă căldură sufletească. Mii de oameni (se vorbește despre peste o sută de mii, populația urbei dublându-se în această zi) erau prezenți la multiplele evenimente din Program sau se primblau prin frumoasa Cetatea Albă Carolina medievală (sec. XVII), construită pe fortificațiile precedente Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 d.Hr.) și cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI – XVII).  Dar deoarece toate lucrurile frumoase au și un sfârșit la orele 17.30 ne-am urcat în microbuz și am luat cale întoarsă. Din cauza unui număr foarte mare de participanți parcurgerea a cinci kilometri până la ieșirea din oraș a durat apr. două ore. În drum spre casă ne-am oprit la un frumos local turistic în apropiere de Brașov unde am luat cina. Bardul de la Văleni Marcel Zgherea, un Tudor Gheorghe al Basarabiei ne-a delectat pe noi și alți participanți la evenimentul de la Alba Iulia cu excelente cântece patriotice și de suflet. Ne-am continuat calea spre Chișinău unde după apr. 14 ore de mers am ajuns în jurul orei 7.00. Obosiți însă foarte satisfăcuți.

Însă deoarece această mare sărbătoare a Neamului Românesc a fost umbrită de insuccesele pe tărâmul Reunirii să revenim la acest important subiect. Am spus-o de nenumărate ori că perioada modernă a Basarabiei (de la 1990 încoace!) cunoaște un sigur parlament adevărat – primul parlament al independenței. Parlamentele care au urmat au fost unele de conjunctură partinică îngustă, de cumătrism partinic, de gașcă, chiar de trădare a Idealului Național, au avut un nivel intelectual redus (în special, parlamentul de astăzi!). Trecerea de la sistemul uninominal la sistemul partinic s-a dorit să fie una benefică pentru a reuși crearea unor partide democratice care să poată concura cu unicul partid existent pe atunci – pcm. Din păcate nu s-a reușit. Unde am greșit că am ajuns la această stare umilitoare cu peste 30% de unioniști dar fără o conducere credibilă?

Cel mai puternic partid de dreapta FPM (PPCD), încăpând pe mâinile trădătorului Iu. Roșca, a dispărut. Puternicul partid în a. 2007-2010, Partidul Liberal, a dispărut și el ca partid cu putere de decizie prin divizarea excesivă într-o puzderie de așchii. Tot în această zi sfântă a avut loc și Congresul al V-lea al Partidului Liberal, dorindu-se de fapt un show, nu rezolvarea problemelor partidului și a dreptei, în general. „…Vă îndemn la luptă pentru o Românie mare. Astăzi, s-au scurs 20 ani de când am fost ales Președinte, aceștia nu au trecut în zadar, iar dovada sunt rezultatele noastre comune (care, divizarea în tocmai 4 partiduțe liberale?). Astăzi, suntem o echipă de neînvins (brașoave! Tocmai astăzi PL se află într-o criză totală)” a declarat în raportul să de activitate de 20 de ani președintele PL M. Ghimpu. În final Congresul l-a ales pe D. Chirtoacă președinte al PL. Nu doresc să fiu un cârcotaș, tare aș dori să reînvie Partidul Liberal în frunte cu locomotiva de altă dată D. Chirtoacă. Dar mai are aburi această locomotivă să scoată partidul din criză?  Teamă mi-e că e mult prea târzie această rocadă în fruntea PL-ului. Să fi fost făcut acest pas în a. 2013, când grupul reformator în frunte cu I. Hadârcă a cerut acest lucru, Partidul, dar și întreaga dreaptă, ar fi fost salvate.  Lucrul cel mai bun, pe care-l poate face acum Dorin Chirtoacă, e să se debaraseze de euforia fostului președinte că PL este „o echipă de neînvins”,  să se coboare cu picioarele pe pământ, să se includă de urgență în activitatea Convenției Euro-Unioniste din Republica Moldova nou formate pentru a ieși cel puțin cu o singură listă de candidați pentru circumscripțiile uninominale, candidați trecuți printr-un filtru la testul de integritate. Doar aceasta mai poate salva dreapta (dar și PL-ul) de tăvălugul Plahotniuc+Dodon care ia viteză amețitoare.

Dă-i Doamne clarviziune acestui odinioară potențial lider al întregii drepte D. Chirtoacă, dar ținut mult, prea mult timp, în umbră. Ași finaliza cu impresionantele cuvinte ale marelui preot al Neamului Constantin Necula: „Ajută-ne să te recăpătăm ca Țară dincolo de partidele politice ori ura de-acum, dincolo de incredibilele noastre frustrări personale pe care le transferăm, cum altfel, asupra ta.  Iartă-ne că nu te mai vedem în toată frumusețea ta. Ajută-ne să te iubim”.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

2 decembrie, 2018

Lilia MANOLE: Poeme

DESTIN ȘI VIAȚĂ

 

Se încovoaie viața ca o cârjă,
Ascunde pe sub lemne mute
Vetusta înțelegere și grijă,
Că noi ne colindăm, pe neștiute.

Și către apa limpede, abia,
De mai pogoară inima, să bea
Divin balsam, sorbindu-l lin,
Destul de vârstnici, sã ne știm.

Ea se oprește, zace în tăcere-
Nimeni nu-o aude, ce o vrea,
Trece în moarte, și veghere,
Numai de-ar fi -n veci a ta…

Iar viața tot mai mult urăște
Destinul ce îi stă-mpotrivă,
Pe cine-ar asculta, iubește,
Pe altul îl doboară, și-i captivă.

Vizionari, de rând cu cei bătrâni,
Nemăsurând vreodată, în esență,
De ce îmbătrânim, ca niște câini,
Și regretăm, când vine o absență.

Dacă –n pustiu, pe ceru-albastru,
Un veac de oameni ar trăi,
De câtă dragoste, ori spirit castru
Ar fi nevoie, pentru a iubi?

Se încovoaie viața ca o cârjă,
În discrepanța ei neîntrecută,
Ba zace –n geamăt, ba o schijă
I se înfige-n oase, de e mută.

Lăsați-i un destin, nu osânditi
Din trup, puterea ce nu va aparține,
Și când va-ngenunchea, veniți,
Dar fără cârjă, lacrimi ori suspine.

 

MULŢI ANI, MAICA MEA BUNĂ!

 

Copoşii şi leproşii se adună,
La masa, unde se toarnă minciună,
Şi cupele de aur plâng, a jale,
Scăpate-n mâini de javre militare.

Huiduia lor, de-mpătimiţi în lacrimi,
Spălate de-a poporului datini!
Decapatorii, ei, cu coatele – ncolţite,
De sângele cerşit şi pus a vinde-

Pământul, iarba, soarele şi luna,
Văpaia dragostei şi muma,
Copilul şi bătrânul, şi ţăranul,
Românul, dacul, moldoveanul.

Voinicul, înţeleptul şi stăpânul,
Virtutea, candela, destinul-
Simţirea românească vândută-i făr-pomină,
În limba muritoare,
Ce ne-o sapă hainul.

De veacuri, fierbe, clocotind,
Cutremuru-n Carpaţi, pe sub pământ,
Dar dorul României e un vulcan angelic,
Ce zguduie duşmanul mefistofelic.

Întoarceţi, nemurirea nouă,
Ce-n tânguiri se rupe-n două,
Între Prut, sunt două maluri, parcă-i unul,
La revedere, trădătorilor!

Mulţi ani, Maica mea bună!

Continue reading „Lilia MANOLE: Poeme”

Carmen CIORNEA: Mulți ani, Mare Românie!

Mulți ani, Mare Românie!

 

Mulți ani, Mare Românie, sfântă țara mea!
Ce dar să-ți închin acum, când mare-i ziua ta?
Fiii tăi sleiți de atât de îndelunga pribegire grea
Înalțe tricolorul, îmbrace slăvile-n culoarea ta!

În ceruri tot creștinul caute lumina sub al tău chip,
Vremurile tale cele mai mai bune renască din nisip
Mai drept, mai sfânt, mai dulce răsune limba ta,
Ridice din cenușă cântare-ți cum nu mai e alta…

Îngână-te prelung duioasele izvoare nesecate,
Oglindească-te câmpiile și codrii prin cununi bogate…
Legene-te în iubire românii ce-ți respiră visul divin,
Răsară-ți în orice cale lumina omului creștin!

Mulți ani, Mare Românie, sfântă țara mea,
Ce urare să-ți închin eu azi, când mare-i ziua ta?
Lumina lină, pacea sfântă să te dezmierde mereu
Și credința neînfrântă întru Slava lui Dumnezeu!

——————————

Carmen CIORNEA

1 Decembrie, 2018