Sunt fluture de-o zi…!
E dimineață…
Încă pe trandafiri
Mai sunt boabe de rouă.
Zbor…
Culeg nectarul vorbelor
Și vouă…
Vă dăruiesc iubiri!
E ora nouă
Și aripile mi le-ntind spre cer…
Iubesc…
Ce mister!
La prânz,
Sunt învăluit în flori de migdale…
– Ah! Ce petale!
Nu-mi rupeți aripile la ora două…
Mi-e dor!
Și…
Vreau să zbor…
Sunt fluture.
Călător…
Pe la chindie,
Poate iubita o să știe
Cumva…
Undeva…
De dragostea mea.
Când întunericul mă va cuprinde,
Cineva mă va vinde…
Poate pe treizeci de arginți…
– Iubita mea,
Să nu mă minți…
În palma sufletului tău,
Sunt EU.
Să nu-mi faci rău,
Eu sunt al tău.
Sunt fluture de-o zi…
Așa va fi…
Poate-oi trăi
Mai mult de-o zi
ȘI IARĂȘI VOI IUBI!
4 octombrie 2015, Ploiești
Bunul meu prieten
Condamnat la moarte prin înfometare
Un prieten bun cere îndurare…
Prea puțină pâine… prea puțină apă
Bietul meu prieten va sfârși în groapă.
Care-i vina lui? Oameni tonți și răi
De ce-i otrăviți? Ce aveți cu ei?
Toți avem un suflet, ni-i casa țărână,
Deasă-i falsitatea- suflet fără vină.
Inimi împietrite- oameni vă numiți
Însă mila voastră cui o dăruiți?
Sunteți îmbuibați fără de păcat
Biata rațiune v-a îndepărtat.
Timpul fără milă vă v-a judeca
Cere îndurare la icoana ta…
Cine te slujește de azi până mâine
Puțin le ajunge în a lor destine.
Leapădă azi vălul ce-ți ascunde firea
De când ne-am născut ni s-a dat Iubirea,
Doar puțină apă…și un colț de pâine
Și-ai să vezi in el… suflet…și nu câine.
1 martie 2017, Ploiești
——————————–
Vasile COMAN