Plouă cu zâmbete îmbrațisate,
De păsări rotindu-se-n gol,
Cu inimi zdrobite
În visuri deşarte,
Plouă în suflet ucis
De prea mult dor.
M-acoperă ploaia uitării,
A valsului dansat doar in doi.
Ucide gândul plecării,
Când timpul ne-apasă,
Ucigaşul de timp,
Pe-amândoi.
Mi-s ochii tăi, uragane, taifunuri,
Mi-s vorbele tale ghiulele de tun,
Plec, în fața plecări-ți nebune,
Mă plec şi-ți urez, iubire, „drum bun!”
Nu întreba de îmi e bine,
Nu întreba de vreau sau nu vreau,
De nu mă poți lua de astăzi cu tine,
Iubire, nici eu, de astăzi, nu mă mai am.
Mi-e fruntea o boltă de stele,
Mi-e talpa plină de stele târzii,
Mi-e inima plină de tine,
Cotrobăi prin ea, dar te duci şi nu vii.
O ploaie de astăzi se pune
Pe-un gând ucis în ziua de-apoi,
Când soarele trist şi astăzi apune,
Când umbra rămâne, peste iubirea din noi.
Te du,
Deci te du, pe al tău drum,
Te du si cuprinde neant,
Te du,
Îmbrățişare de lacrimi de fum,
Iubirii, de astăzi, o să ii facem implant.
O să îi punem de azi silicoane,
O să o facem să pară umflată,
N-o să mai fie doar lacrimi, tristețe,
Dar n-o să mai fie iubirea de altă dată.
Păstrează tu, garanția iubirii avute,
Iubirii ce astăzi a fost implantată;
Eu am garanția iubirii pierdute,
Iubirea nebună, pe-un val de viață,
Ce-a fost eşuată.
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
17 octombrie, 2018
