Paradisul pierdut – Ada Kaleh
(…un strigat al tăcerii !)
Portița timpului trecută,
O nedreptate-i în istorii
Ea stă sub ape și-i pierdută…
Printre adâncuri derizorii.
Un Paradis născut din ape
Puțin mai jos,lângă Cazane
În frumusețe nu încape,
Din ale Dunării filoane.
Dintr-o Dumnezeire sfântă
Ieși o insulă măreață,
Pe care tot El o-nveșmântă,
Cu viță,lauri și verdeață.
O insulă de mulți râvnită
În aventuri ori expediții…
N-avuse viață prea tihnită,
Dar rezistă la toți „veniții”.
Chiar Herodot ne povestește
Despre Hercule că ar fi fost,
Pe insula care plutește
Și-ar fi găsit un adăpost.
Strategic loc…și-o fortăreață
Au construit austriecii
Și-apoi cu mintea îndrăzneață
Au năvălit turci-precupeții.
Și din Saan…cum se numește
Ea va rămâne în istorii
Ada Kaheh și-o pomenește
De generații scriitorii,
Un Paradis pierdut sub ape
Ca pe o altă Atlantidă!
Dar un festin vom da-n agape
Cu baclava și arahidă,
Cafea turcească, fiartă-n nisip ,
Halva,halviță și smochine,
Parfum de roze păstrate-n șip
Măsline picurând ciorchine.
Și toate dacă acest cromteh
Ce în bună parte-i strămutat,
Să redevină Ada Kaleh
Se vrea-n istorii răzbunat.
Redă-ne Doamne,Paradisul
Cu înfloritele magnolii,
Ca pruncii să cunoască visul…
Trimite-ne în gânduri solii,
Cum să păstrăm…Tu,ne-nvață!
Și dă-ne Doamne-nțelepciune
De la străbuni să-luăm povață
Că ce-au lăsat nu e tăciune…
Din moș strămoș fie’ce piatră
Să o vedem ca pe-o Granată,
Că toată țara ne e vatră
S-o rezidim…de-i măcinată.
Ne zac comorile în iarbă,
Iar Șimian este-o ruină,
Și „Paradisul”stă să fiarbă,
Ascuns ca într-o vizuină.
Sub zidurile îmblânzite,
Levantul în miniatură,
Șade sub pleoape umezite,
În minte doar simplă gravură.
——————————-
Nastasica POPA
16 octombrie, 2018