Nu-mi aduc aminte ca pe vremea copilăriei mele să fi auzit pe cineva vorbind despre proiect, în sensul în care percepem astăzi acest cuvânt. Ceva mai târziu, când urmam Școala de Arte și Meserii (1958-1961), am întâlnit acest cuvânt, utilizat în sensul său restrâns de plan sau desen la scară al unui dispozitiv sau echipament industrial. De altfel, la absolvirea acestei şcoli am realizat un proiect de diplomă, care avea ca temă « Reparația capitală a unei mori de ciment ». Proiect foarte complex, ce cuprindea tratarea temei atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere organizatoric. Pe parcursul studiilor universitare (1966-1971), la Politehnica din Bucureşti, am elaborat mai multe proiecte de această natură, ce ţineau de discipline precum Organe de Maşini, Tehnologii de Presare la Rece, Tehnologia Construcţiilor de Maşini etc. Înțelegerea noțiuni de proiect, în sensul sau cel mai general, am dobândit-o mult mai târziu, în perioada 1983-1985, când am predat la Universitatea de Ştiinte şi Tehnologie din Oran. Aprofundarea, consolidarea şi dezvoltarea, dintr-o perspectivă personală, a noţiunii de proiect s-a produs în perioada 1992-2000, în cadrul unor colaborări cu universităţi din Anglia, Spania, Franţa şi Irlanda, derulate prin Programe Europene TEMPUS. Cu timpul, cuvântul proiect a intrat în limbajul curent, fiind utilizat frecvent, uneori abuziv, sau chiar în situaţii în care nu se justifică. Bineînţeles, cuvântul proiect poate avea mai multe înţelesuri : desen sau schiţa a unui produs – de exemplu, desenul unui ansamblu de motor ; dorinţa sau intenţia de a realiza o schimbare în viaţa de zi cu zi – de exemplu, dorinţa de a face o excursie peste hotare sau intenţia de a schimba locuinţa; ansamblu de etape şi acţiuni ordonate destinate atingerii unui obiectiv – de exemplu, realizarea unui concurs de literatură încheiat cu premierea celor mai bune lucrări. În sens științific, un proiect poate fi definit ca ansamblu de acţiuni sau lucrări destinate realizării unui obiectiv unic şi măsurabil. Un obiectiv este unic dacă, odată atins, este definitiv. De exemplu, deplasarea pasagerilor unei companii de transport aerian, din centrul oraşului la aeroport, cu un autobuz, nu este un proiect. Faptul că această activitate s-a derulat într-o zi nu constituie un obiectiv unic, pentru că în zilele următoare ea se va repeta. În schimb, punerea la punct a transportului cu autobuzul constituie un proiect. Odată realizat acest obiectiv, proiectul este încheiat. Un obiectiv este măsurabil dacă se poate evalua, în orice moment, gradul în care a fost atins. De exemplu, îmbunătăţirea imaginii de piață a unei reviste nu este un proiect. În schimb, îmbunătăţirea imaginii de piață până la nivelul la care 10% din populaţie va cunoaşte obiectul de activitate al revistei constituie un proiect. Există numeroase acţiuni şi lucrări care se derulează fără ca un obiectiv unic şi măsurabil să poată fi definit. În astfel de cazuri nu este vorba despre un proiect. De exemplu, “a satisface cititorii unei reviste” nu corespunde unui obiectiv unic şi măsurabil. Cu toate acestea, satisfacerea cititorilor este necesară. Viziunea asupra proiectului trebuie să fie sistemică, în sensul că proiectele foarte mari pot fi dezagregate în subproiecte, iar mai multe proiecte, dintr-un anumit domeniu, pot fi agregate într-un program. Elementele definitorii ale programelor, proiectelor și subproiectelor trebuie să fie, întotdeauna, obiectivul unic și capacitatea de a măsura modul în care este îndeplinit acest obiectiv.

———————————————–

Corneliu NEAGU

26 ianuarie, 2019