Răsad
Mai tânăr ca acum nicicând n-am fost,
căci am aflat al vieţii mele rost,
a mea menire
ce-a fost ţesută chiar de Cel de Sus,
când pe-ai mei umeri togă de iubire
zâmbind a pus.
Sfârşitul se preschimbă-n început
iar viitorul intră în trecut
cântând feeric.
Şi nici prezentul nu mai e demult,
căci renăscut, în tristu-i întuneric,
sunt alt tumult.
Ce pace e în mine şi în jur
când dau oricărui vis un nou contur
şi simt în sânge
cum lin pătrunde-n el un nou izvor
ce se transformă într-un murg pursânge
cu care zbor.
Am aripi. Aripi mari.Cu ele pot
să fiu când vreau oriunde. Peste tot.
Puţin îmi pasă
de se vor rupe, dacă am să cad,
cât timp viaţa mea nouă e frumoasă
şi par răsad !
————————————–
Anatol COVALI
București
26 ianuarie 2019