Vremea istorică pe care o trăim este dominată de conflictul și competiția între Neamuri, trupuri istorice și duhovnicești și „globalism”,ideologia „noului Babilon” și a platitudinii planetare. Acest conflict se desfășoară peste tot și în toată vremea, în mare și în mic. Sunt conflicte care cuprind țări sau imperii, civilizații și continente dar, în același timp aceleiași mari confruntări au loc în săli de clasa, în gazete, între paginile unor cărți, în sufletul fiecăruia dintre noi. Uneori pare că a rezistă puternicilor zilei, „stăpânirilor”, ar fi un exercițiu în inutilitate și o luptă cu morile de vânt.Dar adevărul este altul.

În primul rând actualul conflict, ”lupta” zilei de azi,cea dintre “globalismul-sodomit” și cei care iubesc identitatea locală, ”nativiștii”, nu este un conflicto „vertical” ci unul „orizontal”. Anchilozați în modele de gândire depășite,modele ale “războiului rece”, globalist –sodomiții caută să prezinte acest conflict ca fiind între “blocuri” și “alianțe” statale. Dar acest conflict este “orizontal”, el se da între idei și viziuni despre lume, care nu au și nu pot fi determinate geografic. Viziunea “nativista” cuprinde pe oamenii de bună credință din toată lumea, iar globalist-sodomia ține de interesele sinistrei cabale transnaționale, marxist-sorosiste. În fiecare clipă și în orice parte din lume, o singură persoană poate face o diferență între bine și rău căci, tot în fiecare clipă și tot în tot locul, fiecare dintre noi alege între bine și rău. Că așa este în veci ne este arătat de către Sfânta Carte, care ne spune că Domnul era gata să cruțe Sodoma dacă între hotarele ei ar fi viețuit zece drepți drept. În importanța colosală a fiecărei persoane, în capacitatea ei de a influența cursul evenimentelor, stă de fapt toată frumusețea istoriei. Această libertate a persoanei face din istorie un proces care nu poate fi prevăzut și nu poate fi dirijat, oricât de mult ar dori-o „puternicii” zilei, „stăpânirile” care, Slavă Domnului, s-au dovedit a fi întotdeauna trecătoare, vremelnice.

Căci procesele istorice nu se dezvoltă în creștere egală, ci în una ondulatorie. Sumedenie de amănunte, care niciodată nu pot fi controlate ori dirijate,asigură pentru totdeauna imposibilitatea „planificărilor”. (În cuvintele lui Friedrich von Hayek nimeni nu poate stăpâni,”cunoașterea tuturor circumstanțelor particulare, în timp și spațiu”.)

Nu știm cum se va încheia conflictul vremii noastre. Dar știm că el se va termina altcum decât ne imaginăm și cu toată siguranță altcum decât au dorit și doresc cei care l-au pus în mișcare. Dar dincolo de acest fapt rămâne limpede că fiecare Neam și încă mai mult, fiecare individ are de făcut o alegere, are de spus „da” ori „nu” la întrebări și situații limită, între bine și între rău. Iarăși nu trebuie să devenim dramatici sau să ne imaginăm că în chip necesar ni se cere să fim „eroici”. Există situații imediate care țin de moștenirea istorică și de „locuri”, care întotdeauna au memoria lor și propria lor voință de a fi. Ar trebui să avem doar minimală băgare de seama, discernământ, un strop de bun simț și de smerită îndrăznire. Căci există „locuri” în care se poate rezista la ispita vremii. Ca exemplu pot fi oferite „țările” românești, micile depresiuni intramontane care au ținut Neamul Românesc în făgaș neschimbat de mii de ani, între ele și „țara” Almăjului din Banatul muntos.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Locul” ca semn veșnic” →