Tradițiile românești de Crăciun, la ICR New York

Institutul Cultural Român din New York, în colaborare cu Biserica românească “Sf. Maria” (Queens, NY), are plăcerea de a vă invita să va bucurați de sărbătoarea Crăciunului, într-o atmosferă de sunet și culoare.

Tradițiile românești de Crăciun, la ICR New York

Joi, 21 decembrie 2017, ora 19.00

Institutul Cultural Român din New York

200 East 38th Street, New York, NY 10016

Prezentat de un grup de cca. 30 de copii, îmbrăcați în costume tradiționale românești, de la școala duminicală care funcționează pe lângă Biserica românească “Sf. Maria”, coordonați de doamna profesoară Simina Bărbos și de Pr. Chesarie Bertea, programul artistic va cuprinde:

– recital de muzică de cameră: surorile Alexandra și Gabriela Ghile, și Daniela Leric vor cânta la pian, iar Maria Bărbos, la clarinet; repertoriul include, în ordinea interpretării, piese de: Mozart, Terzibaschitsch, Dunayevsky, Bach, Schumann, Burgmüller, Vivaldi, Beethoven, John Francis Wade.

Continue reading „Tradițiile românești de Crăciun, la ICR New York”

Ioan POPOIU: România după 16 decembrie 2017

Au trecut doar 24 de ore de la ziua de ieri, încărcată de multiple semnificații. Înțelegem oare ce s-a petrecut sub ochii noștri? Mulțimea aceea striga ceva, voia să se exprime, fie și la o înmormântare regească ! Aici voiam să ajungem: despre rege și regalitate este vorba! Ce scandau oamenii, adunați în număr mare pe străzi, pentru a-l cinsti pe Rege?! “Monarhia salvează România”! Iată tema fierbinte a acestor zile: în ce fel de țară vrem să trăim? Monarhie sau Republică? Suntem astăzi în fața unei decizii istorice, a unei răscruci de destin a neamului românesc! Încă odată, după decembrie 1990 și aprilie 1992, ne aflăm în fața unui nou început! Nu avem voie să pierdem această nouă șansă! Dumnezeu ne deschide din nou calea, trebuie doar să pășim pe ea! Regele ne-a lăsat o moștenire, o sumă de valori și de principii, pe care trebuie să le introducem și să le aplicăm în noua Românie, pe care vrem s-o construim! Și ne întoarcem astfel la începutul discuție, cum să arate această țară, care are o tradiție istorică monarhică! Continue reading „Ioan POPOIU: România după 16 decembrie 2017”

Vasilica Grigoraş: Haiku

Haikuul zilei – 18 decembrie 2017

fulguind din zori –
sita veche umple iar
covata bunei
(Vasilica Grigoraș)

Afinitatea celor două imagini umple poemul de o stare de armonie universală. Lucrurile sînt așa cum e îndătinat, afară ninge încet și în casă se cerne spornic făina pentru cozonaci. Iarna de-acum nu se dezminte. Sita veche, a cerului sau a bunei, își face treaba. Și limba știe că, nedezmințit, fulgii se cern din ceruri pe pămînt și în covată sita ninge pulberi albe de făină.
Și totul a început harnic din zori. C-o fulguială și cu o grabă bine temperată. Depășind oarecum faptele în sine și plăsmuind prin imponderabile interferențe și printr-o nebănuită detentă atmosfera sărbătorii. În această magie aluzivă de a convoca, prin evocarea unor detalii expresive, contexte vaste și situații consistente care se amestecă fără nicio reținere constă tot farmecul haiku-ului. (Corneliu Traian Atanasiu)

————————–

Vasilica Grigoraș

Vaslui

18 decembrie, 2017

Continue reading „Vasilica Grigoraş: Haiku”

Heidi S. SIMON: O zi solemnă

Mă gândesc la ziua de ieri, sâmbătă 16 decembrie, zi pe cât de tristă, pe atât de surprinzătoare prin măreţia şi solemnitatea acelor ore lungi în care am învăţat cu adevărat Istoria. Atât eu, cât şi generaţia mea minţită şi păcălită, dar şi tinerii care încă nu s-au născut pe vremea noastră.

Am aflat ieri ce Om de omenie profund, inteligent şi nobil – nu numai prin obârşie, ci şi caracter, – a fost M.S. Regele Mihai, rege care îşi iubea ţara şi neamul din toată inima, cu totul necondiţionat. Nu cerea niciodată nimic, în schimb nu a pregetat să-şi ofere serviciile ori de câte ori era nevoie de ele.

Am urmărit cu atenţie sosirea celor mai importanţi reprezentanţi ai aristocraţiei europene aliniindu-se pe lângă familia Defunctului în toate momentele zilei, pentru a-şi exprima respectul şi profunda consideraţie, dar şi regretul pierderii unei rude valoroase, care a părăsit cu atâta demnitate această lume nedreaptă şi nerecunoscătoare.

Continue reading „Heidi S. SIMON: O zi solemnă”

Valeriu DULGHERU: Suveranul ne-a părăsit, ne-a lăsat orfani

Întreaga naţiune română l-a petrecut pe regele Mihai I în ultimul drum. Regii lumii l-au plâns pe suveran. 40 de reprezentanţi ai familiilor regale din întreaga lume (Marea Britanie, Suedia, Spania, Belgia, Iordania, Luxemburg, Liechtenstein, Bahrein, Bulgaria, Grecia, Serbia, Albania, Franţa, Prusia, Italia şi Portugalia. ş.a.) au venit să-şi i-a rămas bun de la suveran. Această săptămână a fost pentru mulţi români un prilej de a fi contemporani cu regele Mihai. Zeci de mii de oamenii au venit în aceste zile la Palatul Regal din Bucureşti pentru a-şi lua rămas bun de la ultimul rege al României, Regele Mihai. „Da, n-am fost un milion în stradă, am fost 23 de milioane, în Ţară, în gări şi peste tot în lume” declară cunoscutul jurnalist român Cătălin Tolontan.

A fost o stare de spirit pe care poporul român nu a mai cunoscut-o de la decesul regelui Ferdinand I în 1927 şi poate a reginei Maria în 1937. Simulările din perioada comunistă nu pot fi luate ca adevărate. Întreaga naţiune a fost la înălţime, a fost ghidată de morala creştină. În aceste momente grele naţiunea română  a fost unită ca niciodată (ce bine ar fi ca această stare să perpetueze în timp spre binele naţiunii române care şi-a meritat un alt destin). Televiziunile româneşti (dar nu numai, şi una din televiziunile din Spania!) au transmis integral timp de 12 ore întreaga procesiune de petrecere în ultimul drum a celui care a fost şi va rămâne Regele Mihai: cel care a fost şi va rămâne în inimile românilor „rege fără ţară, dar cu popor”. Oamenii au stat ore în şir la coadă pentru a aduce un ultim omagiu Majestăţii Sale. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Suveranul ne-a părăsit, ne-a lăsat orfani”

Alexandru NEMOIANU: Icoana Nașterii

În Credința Ortodoxă, singura adevărată, icoanele și rămășițele pământești ale Sfinților, moaștele, au o importantă deosebită și ele sunt cinstite, nu închinate, cu evlavie. Atât icoanele cât și moaștele păstrează, prin har, legătura cu Sfântul reprezentat sau rămășițele lui. În privința icoanelor trebuie adăugat că Biserica ni se dezvăluie prin ele. În acest sens, în calitatea lor de izvoare ale Sfintei Tradiții; canoanele, scrierile patristice, textele liturgice, icoanele și moaștele au aceiași valoare.Toate acestea, nu luate separate ci în totalitatea lor organică și vie, dimpreună cu Sfintele Scripturi, exprimă adevărul despre Biserica: Trupul mistic al lui Iisus, totalitatea rugătorilor vii și morți. Între icoanele Ortodoxe poate cea mai complexă și încărcată de semnificație, învățătură și simbolică teologică, este Icoană Nașterii.

Icona Nașterii este concepută pe trei “registre”, pe trei planuri. În partea de sus sunt înfățișați Îngerii , slăvind pe Dumnezeu, în centru se vede raza, ”steaua”, care se desface în trei (simbolizând unitatea în esență a Sfintei Treimi), iar în partea dreaptă, din registrul de sus, sunt înfățișați Îngerii vestind păstorilor Întruparea Domnului.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Icoana Nașterii”

Magdalena ALBU: Țara Lui Lal Plânge…

 

„…Încă ne mai aşteaptă acolo satul de leagăn 

seara mai ales ne aşteaptă: lumini mărunte 

voci domoale, somnul ca o pasăre lină:

 legănătoare lumină.

Satul uitat, cu oameni săraci, dar frumoşi 

cu glas de clopot vestind naşterea 

începutul de nuntă şi ultimul drum: 

amintire şi fum…”

                                          Radu Cârneci

 

Nicio personalitate istorică sau culturală a lumii nu a reuşit, cel puţin în ultimul veac măsurabil al timpului pământean, să facă ceea ce, prin trecerea la cele sfinte, Regele Mihai I însuşi a reuşit, anume, să aducă, în ţara Lui, sub cupola luminoasei Ortodoxii cristice, Orientul şi Occidentul laolaltă, într-o respiraţie singulară şi benefică a spiritualităţii umane. Fără vreo fină urmă de tăgadă, putem afirma faptul că acest rarisim „dimpreună” al globalităţii contemporane se înscrie deja în larga panolplie de semne magice, pe care divinitatea le trimite, ca întotdeauna, de altfel, şi cu generozitate, întregii suflări a Ţării mioritice a lui Lal (parafrazându-l pe de curând plecat şi el la Domnul Poet român al Iubirii – Radu Cârneci), acolo unde acum, în preajma multimilenarei Naşteri betleemice a Continue reading „Magdalena ALBU: Țara Lui Lal Plânge…”

Alin RADU: Miresme (poeme)

MÂINILE ACESTEA

 

Mâinile acestea,

Mâinile acestea murdare

Aceste mâini

În care s-au strâns toate gunoaiele lumii;

Mâinile acestea

Cu care am spart toate clepsidrele lumii,

Aşezându-le apoi peste nisipul căzut

Aceste sensuri

Unul spre dreapta şi altul spre rău.

Acestor mâini,

Acestor fluturi,

Cu care am iubit toate femeile lumii;

Acestor mângâieri,

Acestor dezmierdări,

Să le spunem păcat.

 

Aceste prelungiri ale trecutului meu,

Mâinile acestea

Din linia vieţii cărora, odată a răsărit un arbore;

Aceste negaţii

Prăbuşite pe răni,

Aceste umbre, deschizându-se rar,

Mâinile acestea murdare

Aceste mâini…

Da, Domnilor, au început să scrie,

De acum

Aceste mâini

Au început să iubească.

 

 

DIN CÂTE VECHI PARFUMURI…

 

Din câte vechi parfumuri

Ce-am strâns la pieptul meu,

Al tău parfum

Ce parcă-i de tine-mbogăţit,

Mi s-a-ncuibat alene

În sufletul căznit…

 

Timid la-mbrăţişare,

Învăluind mereu,

Sălăşluind cu umbre,

Cu patimi şi-amintiri,

Prin crivăţul ce uscă

Şi florile de miri,

Umblând cu paşi uşori

Prin ce a fost umblat,

Înmiresmând pustiul,

Puţin, cât i s-a dat…

 

Înmugurit din zgura

Trecutelor iubiri,

Al tău parfum

Ce parcă-i de mine odrăslit,

Mi s-a lipit de suflet

Ca visul împlinit…

––––––––––-

Alin RADU

Cluj-Napoca

15 decembrie 2017