SĂRĂCIE, GREA POVARĂ…
E Duminică, ne-am adunat cu toții-n jur la masă…
Opaițul pâlpâie, joacă umbre pe pereții jerpeliți și goi…
S-a-ntors tata de la treburi, noaptea-ncet se lasă,
Cu nerăbdare-l așteptăm, să ne-aducă pâine-acasă,
Târcoale ne dă foametea și face-n pântec tărăboi,
În burți goale… de nevoi…
Ne face mama semn să tăcem și să ne facem cruce,
Să mulțumim Domnului, cu ce-azi ne-a dat în farfurie…
Mult, puțin, cât e, de azi pe mâine, fiecare să îmbuce,
Că vin zile grele, zice tata, cu-ajuns traiul la răscruce
Și poate-om rămâne, fără nici bani și nici gospodărie…
Pe drum vor defila sicrie…
Privim pe mama, cum lacrimile-i pe furiș și-ascunde,
Cercând la fiecare, să-mpartă puținul de mâncare…
Nu-i e foame, zice tatei, chipurile-i sătulă, îi răspunde,
Întoarce capul, cu basmaua, ca lacrima să n-o inunde,
Își șterge ochii, pe geană dând vina, ca o justificare,
Privind în sus a invocare…
Mamă, tată… ne-ntrebăm, cu ce fapte ați mai greșit,
Ca sărăciei cuibărite, să-i plătiți tribut amarnic ?
Pe umeri, cine v-a pus jugul, ce păcate-ați săvârșit,
Plătind ce karmă, că trupul vi-i-mpovărat și copleșit ?
„Pâinea, cea de toate zilele, dă-ne-o Doamne, darnic,
Nu ne fie zbuciumul zadarnic…
Trimite din Împărăția Ta, Sfânta Lumină să pogoare
Și iartă-ne pe toți, de poate crezi că ți-am greșit…
Trimite în căsuța noastră, căldură, de l-al Tău soare,
Ne fie traiul mai ușor, că ni-i mai greu ca la-nchisoare,
Pedepse, să nu ne-apese, grele, s-avem de ispășit,
Nu ne-azvârli, cu mâna la cerșit „…
––––––––––
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
23 iunie, 2018