Într-un suflet de copil,
M-am ascuns fără să știu…
Și chiar anii de-au trecut,
Simt că n-am crescut prea mult…
Anotimpuri, toate trec,
Le privesc prin geam și sper…
Că-ntr-o zi voi fi ca azi,
Numai zâmbet și nectar…
Să nu știu ce-i lacrima
Și să-mpart la toată lumea,
Numai zâmbete și flori,
Să fiu cerul fără nori…
Să mă joc ca un copil,
Să mai stric iar jucării
Și să fiu certat, apoi,
De părinţii amândoi…
Să-i mai văd iar bucuroși,
Dragii mei părinţi frumoși…
Să mă strige-afară-un zmeu,
Să-mi înalţ visul cu el…
Să dansez cu fluturașii,
Prin grădini, să-mi zburde pașii…
Să fiu de toţi răsfăţat,
Suflet mic și alintat…
Să rămân mereu așa,
Un suflet ca lacrima…
Doamne, oare-ţi cer prea mult,
Spune-mi, dacă am crescut?…
——————————–
Alina CRISTIAN
Iunie 2019
Imagine sursa internet