CULORILE TOAMNEI MELE
Mă doare delirul frunzelor în noapte,
Și ciutura de rouă din marele abis
Ascunsă în cariatidele nopților de șoapte
Ce mușcă din clipa iminentă a morții unui vis.
În culori de toamnă eu zugrăvesc rogvaivul nopții,
Descântat de nimfe în caiere de stele
Rătăcind la nesfârșit prin tunelul sorții
Părăsind ale talmudului prea prețioase file.
Pe cerul de opal pictez fântâni de alabastru,
Din care timpul curge în candele de lut
Plămădite din clipe de amor arse într-un castru
Din găoacea unei raze, șoapta tăcerii eu ascult.
Mă orbitează sinistre paradigme,
În amfore de nori strâng calde azimuturi
Culeg spice din marea iubirilor maligne
Din catapetesme aud zăvoare ce-năbușă săruturi.
În culori vivante, vise se dezmiardă,
Postulate într-ale toamnelor mirifice altare
Precum o pergolă peste a iubirilor arcadă
În sanctuarul mântuit de sfântul soare.
—————————–————————
Cristian Gabriel VULPOIU
Iunie 2019