…nici prin gând nu mi-a trecut
N-am crezut că pescărușii pot plana peste destine
Recitând poeme mării ce se zbate-n ochii tăi
N-am știut că libertatea mă conduce-n piept la tine…
Nici că zala-nsingurării îmi va naște de fapt, căi.
N-am crezut că orizontul se va transforma în plasă
Unde zeci de fluturi mov ne vor legăna simțirea
Dumnezeu întâia oară mi-a făcut din suflet, casă
Și plângându-ne pe Soare a sfințit în noi, iubirea.
N-am crezut că sunt pedepse ce-au arvună un miracol
Nici că teamă de cuvântă nu va fi nicicui un Zeu…
Te privesc și știu că-n beznă n-oi găsi nici un obstacol
Ce să poată să îți vândă Raiul tău din pieptul meu.
N-am crezut că fericirea va-nflori din buruiana
Sau din crude solitudini ce demult mă compuneau…
Îmi leg lacrima de tine să se schimbe în icoană
Să nu pot din tine însuți vreodată să mă ” iau”.
Nu mai stau la masa celor ce-aveau companie linguri
Masca dezolării mele și-a pus „sufletul” în cui…
Noi, născuți la intersecția cu planeta celor singuri
Azi gustăm din frumusețea ce-o reflectă… ochii Lui.
Și-au făcut karmele cartea însă tremură dreptatea
Dinspre veacul de suspine înspre-al nostru început…
Am visat că știu eu cifrul ce-l ascunde- eternitatea,
Dar să te iubesc vreodată, nici prin gând nu mi-a trecut.
——————————
Ella IAKAB
Iunie 2019