Ninsoarea absenței tale
îngândurate torc ierni
prin pulsul arborilor decupați din tăcere
în odaie doar un anotimp al absenței
în care orele se strivesc una de alta
și-n pădurea lor de cioburi
doar un licăr de floare
strânsă într-un somn de cer călător
tălmăcește pe-un țărm
la o margine de uitare
depărtarea dintr-un semn
rătăcit pe tipsia cuvintelor
arse de noapte
și-mprăștie-n răspântia aștrilor
bolnavi de veșnicie
ninsoarea absenței tale
peste ochiul dintr-un gând.
—————————–
Alice PUIU
Noiembrie 2019
Pictura – Francois Fressinier