Când cade-o stea în marea mea de riduri
Şi-mi picură căinţă-n rugăminte
Pe frunte-mi zboară stoluri mari de gânduri
Şi toate se rotesc printre cuvinte.
Prin galaxii de suflet port stindardul
Iubirii, promulgată-n legi nescrise,
Pe-alei de vers se plimbă bulevardul
Rătăcitor prin parcuri necuprinse.
Sunt un atom în drum spre nefiinţă
Pe vorbe-mi pun silabe înstelate,
Păşesc prin versul liric cu credinţă
Şi-mi fac din stihuri şi cuvânt palate.
Prin ziua nopţii ce-noptează-n ziuă
Rodesc poeme ce mustesc de viaţă,
În clipele bolnave când mă plouă
Tăcerea mă preface-n crin de gheaţă.
Am roze-n poezii şi meri în floare
Când mă privesc prin primăveri boeme,
Am sânge în cuvinte arzătoare
Când lacrima-mi se scurge prin poeme.
Mă recuplez la lumea din cuvinte
Cu spiritu-mi hoinar prin nebunie,
Şi-i pun şi timpului ceva veşminte
Din pana mea în drum veşnicie.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
6 aprilie 2019