Contemporanul nostru, Cuza…
Miroase a dimineaţa însorită Muza
Tăcerile treceau pe nesimţite-n mers,
Contemporan fiind cu Domnul Cuza
Trăiesc întruparea lui în vers.
Bucură-te lumină cu dantelă de stele
Pentru unitatea din zilele mele,
Bucură-te istorie scrisă sub Feleac
Când trece Cuza pietrele tac.
Cânta amiaza tristeţea-n flori
Uitase să înbobocească şi mălinul,
Cerul desena o cruce din cocori
Ridicând la rang de virtute chinul.
Bucură-te drum atins de-o rază de lună
Vibrând a unire pe-o singură strună.
Bucură-te Dunăre cu malurile pline
Când amintirea lui în suflete mai vine.
Amurgul jelea în nuanţe închise
Şi câmpul trimitea culorile la culcare
Pe când clipele albe cădeau ucise
Cele ne-ntoarse din nou în soare.
Bucură-te piatră de călcâiul lui atinsă
Aripă peste poteca spre Moldova întinsă,
Bucură-te statuie ecvestră neclinșită sub ploi
Cînd Cuza aduce unirea în noi.
Și azi noaptea mă înveleşte cu frig,
Mă tem de visul care iată vine,
În miezul întunericului mai strig:
Cuza îţi mulţumesc! Sunt contemporan cu tine!
Bucură-te amiază de sub aripă de cocori
De unde ne priveşte eroul în zori,
Bucură-te veşnicie pentru clipa ce se-mparte
Când trece Cuza prin noi mai departe.
–––––––––
Al.Florin Țene