Ultima noapte din an. Amintirile pun stăpânire pe sufletele noastre, ne facem inventarul viselor împlinite, a speranțelor și a eșecurilor trăite cu sau fără voia noastră, a prieteniilor pierdute sau câștigate, a bucuriilor ce le-am dăruit sau le-am primit, a iubirii cu care am fost înconjurați sau am dăruit-o. Nostalgia ne acaparează inimile și rațiunea ne arată greșelile tezei de la sfârșit de an.

Ne promitem adesea că nu vom mai greși, că vom fi mai buni, mai drăgăstoși, mai iertători, mai perseverenți. Trăim clipa, trăim povestea miraculoasei existențe, luptăm cu morile de vânt, luptăm cu prejudecățile, luptăm cu noi înșine, luptăm cu bolile ce mușcă cu lăcomie din trupurile noastre slăbite de dureri și greutăți.

Uneori învingem, dar prețul biruinței e prea mare. Uneori pierdem și ne prăbușim în abisul vieții. E omenesc….asta înseamnă a trăi. Condiția este să trăim frumos, să mulțumim celor ce ne acceptă cu toate greșelile noastre, celor ce ne iubesc necondiționat.

Iubește, râzi, dansează pe scena vieții, încarcă-te de lumină și de iubire, trăiește cu speranța de mai bine și impune-ți fericirea până când o vei găsi fără efort, când va veni de la sine, ca o parte din existența ta.

Rămâi o poveste nemuritoare în sufletele tuturor. Ești la fel de frumos ca dragostea pe care o dăruiești și ești la fel de înțelept precum tăcerea pe care o lași în urmă atunci când vorbele nu contează.

Ai puterea să te reîntorci oricând la frumusețea copilăriei, la visele inocente și mărețe, la prieteniile pure ce se legau în joaca fără de sfărșit, la elanul și fericirea cu care făceam oameni de zăpadă, la ridicarea orașului fermecat din tarabele pieții. De ce adulți fiind pierdem toate aceste bucurii și alunecăm în prăpastia nefericirii? Unde rătăcim inocența jocului și puterea visului?

Zâmbește, fii fericit și mulțumește vieții că exiști. Viața e grea dar e și frumoasă. Bucură-te de soare, de lună și de stele. Împletește-ți speranțele în coliere multicolore și nu le lăsa la întâmplare să se prăfuiască. Crează-ți vise și idealuri… apoi luptă să le transformi în realități.

Iubește-te și alintă-te, privește-te în oglindă și-ți transformă chipul în cel mai apropiat prieten, fii sigur că nu te va trăda niciodată. Croșetează amintiri și bucură-te de misterul lor. Lasă deoparte răutățile lumii și păstrează-ți puritatea sufletului.

Nu te supăra niciodată pe viață, va veni timpul când o vei ruga să-ți mai lase secunde. Nu dușmăni pe nimeni, nu se merită să-ți otrăvești frumosul suflet. Îndepărtează oamenii egoiști și fățarnici și trăiește pentru tine. Ura nu te ajută cu nimic, ura te îmbolnăvește și te transformă într-un om urât. Nu permite acest lucru. Învață să ierți și lasă inima să iubească pentru a nu îmbătrâni.

Continue reading „Emilia-Paula ZAGAVEI: Șotron printr-un jurnal (fragment)” →