Ultima noapte din an. Amintirile pun stăpânire pe sufletele noastre, ne facem inventarul viselor împlinite, a speranțelor și a eșecurilor trăite cu sau fără voia noastră, a prieteniilor pierdute sau câștigate, a bucuriilor ce le-am dăruit sau le-am primit, a iubirii cu care am fost înconjurați sau am dăruit-o. Nostalgia ne acaparează inimile și rațiunea ne arată greșelile tezei de la sfârșit de an.
Ne promitem adesea că nu vom mai greși, că vom fi mai buni, mai drăgăstoși, mai iertători, mai perseverenți. Trăim clipa, trăim povestea miraculoasei existențe, luptăm cu morile de vânt, luptăm cu prejudecățile, luptăm cu noi înșine, luptăm cu bolile ce mușcă cu lăcomie din trupurile noastre slăbite de dureri și greutăți.
Uneori învingem, dar prețul biruinței e prea mare. Uneori pierdem și ne prăbușim în abisul vieții. E omenesc….asta înseamnă a trăi. Condiția este să trăim frumos, să mulțumim celor ce ne acceptă cu toate greșelile noastre, celor ce ne iubesc necondiționat.
Iubește, râzi, dansează pe scena vieții, încarcă-te de lumină și de iubire, trăiește cu speranța de mai bine și impune-ți fericirea până când o vei găsi fără efort, când va veni de la sine, ca o parte din existența ta.
Rămâi o poveste nemuritoare în sufletele tuturor. Ești la fel de frumos ca dragostea pe care o dăruiești și ești la fel de înțelept precum tăcerea pe care o lași în urmă atunci când vorbele nu contează.
Ai puterea să te reîntorci oricând la frumusețea copilăriei, la visele inocente și mărețe, la prieteniile pure ce se legau în joaca fără de sfărșit, la elanul și fericirea cu care făceam oameni de zăpadă, la ridicarea orașului fermecat din tarabele pieții. De ce adulți fiind pierdem toate aceste bucurii și alunecăm în prăpastia nefericirii? Unde rătăcim inocența jocului și puterea visului?
Zâmbește, fii fericit și mulțumește vieții că exiști. Viața e grea dar e și frumoasă. Bucură-te de soare, de lună și de stele. Împletește-ți speranțele în coliere multicolore și nu le lăsa la întâmplare să se prăfuiască. Crează-ți vise și idealuri… apoi luptă să le transformi în realități.
Iubește-te și alintă-te, privește-te în oglindă și-ți transformă chipul în cel mai apropiat prieten, fii sigur că nu te va trăda niciodată. Croșetează amintiri și bucură-te de misterul lor. Lasă deoparte răutățile lumii și păstrează-ți puritatea sufletului.
Nu te supăra niciodată pe viață, va veni timpul când o vei ruga să-ți mai lase secunde. Nu dușmăni pe nimeni, nu se merită să-ți otrăvești frumosul suflet. Îndepărtează oamenii egoiști și fățarnici și trăiește pentru tine. Ura nu te ajută cu nimic, ura te îmbolnăvește și te transformă într-un om urât. Nu permite acest lucru. Învață să ierți și lasă inima să iubească pentru a nu îmbătrâni.
Vine un timp când vrei să faci pace cu tine, când încetezi să mai alergi după trenul viselor și rămâi pe peronul nins de realitate al vieții. Atunci te regăsești tu, cel care ești cu adevărat. Tu, cel plin de griji și întrebări la care cu greu găsești răspuns. Tu, dezorientat și secătuit de tristețe. Tu, irascibil și încărcat de prejudecăți. Tu, mereu nervos și pus pe ceartă. Tu, cel care ai uitat să iubești și să te iubești. Tu, cu sufletul încrâncenat de durere și dezamăgiri. Nu-ți place ce regăsești, nu te iubești nici tu așa, nu poți accepta această transformare a ta.
Ce s-a întâmplat? Unde ești tu, adevăratul tu? Unde te-ai rătăcit în poveste? Unde ai greșit drumul? Unde și cine ți-a frânt visele și te-a transformat în străinul de astăzi?
Ce ai făcut cu viața ta? Când ai pierdut acordurile viorilor din simfonia fericirii? Când ai fost ultima dată fericit? Cum ai lăsat viața ta să alunece pe panta dezastrului?
Sufletul îți plânge, lacrimi fierbinți arzând inima. Crivățul tristeții acoperă pajiștile arse de seceta viselor. De când nu ai mai visat? Ești îngenunchiat de neputința ta care a dus la acest dezastru. Plângi hohotind până când ochii își golesc rafturile de lacrimi. Încerci să te regăsești, să vezi dacă mai poți repara globul de smarald al vieții. Așa nu se mai poate…. până aici….GATA.
În tine încep războaie crunte, ai mult de luptat, ai multe de îndurat, ai multe de trăit. Grăbește-te, viața e scurtă, adună ce mai poți din ea și începe să refaci colierul vieții, punând pe ața destinului perlele speranței, iubirii, fericirii, bunătății, înțelepciunii.
Dar nu uita de miracolul visului. Visează, făurește romane de înțelepciune și trăiește fiecare capitol intens și profund. Învață din greșeli și nu le repeta.
Iubește-te, prețuiește-te, alintă-te, dar nu suferi.
Urcă în trenul speranței și regăsește tot ce ai pierdut. Nu amâna. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.
Misterul plutește în eter, spiridușii cei buni ne iau de mână și ne conduc în lumea speranței. Gândul se sparge și risipește mii de steluțe peste a noastră clipă.Ne iertăm și iertăm…ne iubim și iubim…
În ciuda dezamăgirilor suntem fericiți că încă suntem lângă cei dragi și ne putem bucura de fiecare clipă petrecută cu ei. Visăm…sperăm….iubim…..iertăm….dăruim…. să fim așa mereu….. zâmbitori, iertători, înțelepți….
Vă doresc un an plin de iubire, sănătate, înțelepciune, clipe minunate alături de cei dragi și să păstrați tot timpul sărbătoarea în suflet.
La mulți ani!
———————————–
Emilia-Paula ZAGAVEI
31 decembrie 2019