MASĂ MARE
(fiului meu, Alexandru)
Când sărbătorile-s în prag
Şi neaua cade-alene,
Măicuţa şorţu-l ia din cui,
Pe treabă se aşterne.
Şi face numai bunătăţi,
Aşa cum doar ea ştie
Să îi aştepte pe cei dragi
În prag din nou să-i vie.
E bucuroasă de Crăciun
Că au venit cu toţii!
Şi stau la masă împrejur,
Copiii şi nepoţii.
Iar ochii ei în lacrimi râd:
E-atâta hărmălaie,
Dar va rămâne în curând
Tot singură-n odaie.
Cu gândul bun şi rugăciuni
Îi va-nsoţi mereu,
Că poate, ele-or alina
Din pieptu-i dorul greu.
AŞTEPTARE
(nepoatei mele, Andreea)
Mătuşa şi-a ei nepoată
Stau proptite lângă poartă
Şi privesc atent în zare
Poate Moş Crăciun apare.
Însă vântul, jucăuş,
Le azvârle de pe sus
Fulgii albi, strălucitori,
Pe obrajii roşiori.
Uite-o umbră s-a ivit
Colo-n depărtare.
O fi Moşul cel dorit
Sau… o arătare?
Este moşul, însă… Ene,
Dând târcoale pe la gene
Şi trimite la culcare
Toţi copiii: mic sau mare.
Dimineaţa, la trezire,
Stau sub brad, în aţipire,
Jucării în poleială,
Doar Andreea să apară!
CUM E BINE?
Cum e bine să fii oare:
Să fii mic, ori să fii mare!?
De eşti mic, ţi se tot spune
Să mănânci şi să dormi bine.
Moş Crăciun o să te vadă
Când trece aşa, pe stradă.
Şi-ţi aduce… Cum…? Nu ştii?
Bomboane şi jucării.
Când mai creşti, Moşul îţi spune
Să aduci doar note bune
Şi să-i faci pe-ai tăi părinţi
Între toţi mai fericiţi.
Chiar de eşti micuţ sau mare,
Moş Crăciun un dar tot are
Şi-l aduce an de an
Pus în sacul dolofan.
SANIA
Uite-o cum coboară.
Uite!… Parcă zboară!
Şi vine ca vântul…
Şi fuge ca gândul…
Sania drăguţa
Ar sta, sărăcuţa.
Însă nu se poate,
Că o râd surate.
Pe ea stă călare,
Un prinţ… nu prea mare.
Hăţul îl struneşte,
Cu greu cârmuieşte,
Să nu dea pe-alături,
Prin cele omături.
Că de va cădea,
Vai de-onoarea sa!
MOŞ CRĂCIUN
Abia se vede-ntre troiene
Pe sănioara lui, alene,
Cu sacul plin de daruri vine,
La ei, la mine şi la tine.
E obosit de-atâta drum
Şi-ar vrea să stea, sărmanul,
Să bea şi el un ceai călduţ
Doar pân’ se schimbă anul.
Dar îl aşteaptă şi-alţi copii
Ştiind că-apare moşul,
Cu daruri multe, mii şi mii
De-abia coborând coşul.
Şi le aşază lângă brad,
Cu greu oprind oftatul,
Porneşte iar la drum, apoi,
Dintr-un locaş în altul.
–––––––
Rodica KUBIK
Craciun 2019
Timișoara