ACASĂ LA MOŞ CRĂCIUN
Spiriduşii argintii
Meşteresc la jucării:
Cuie bat, înşurubează,
Taie şi lipesc, pictează,
Cos, înşiră şi brodează.
Iepuraşii mustăcioşi
Se tot uită, curioşi,
Să înveţe şi să ştie
Cum se face-o jucărie.
Cine le împachetează?
Un pitic ca o sfârlează.
Urşii albi apoi le cară
Şi le pun în sănioară,
Moş Crăciunul să le dea
Cui crede Domnia Sa!
CHIPUL IERNII
Iarna albă, jucăuşă,
Tropăie la noi la uşă.
N-am chemat-o, dar tot vine
Încălţată cu patine.
În cojoc, să fie gros,
Ţine vântul friguros;
Crivăţul cel rece tare,
Îl ascunde-n buzunare
Şi de-acolo, rând pe rând,
Îl trimite pe pământ.
Fulgilor micuţi şi moi,
Le croieşte haine noi
Şi-i aruncă-n graba mare
Peste case şi ogoare.
Ce noroc cu ei, copii,
Că ţin loc de jucării!
Altfel, n-am ieşi de loc
Şi-am sta numai lângă foc.
CRĂCIUNUL COPILĂRIEI
Dor de seri cu cer stelat,
Dor de mama, dor de sat,
Dor de ulicioare reci
Şi de-a satului poteci.
Dor de oameni de zăpadă
Uitaţi de copii în stradă,
Dor de clopoţei voioşi,
De bunicii mei sfătoşi,
De ciorapii groşi de lână
Împletiţi de buna bună,
De colacii de Ajun,
Dor de cozonacul bun,
De mirosul de sarmale
Clocotind încet în oale
Pe când noi împodobeam
Pom de iarnă lângă geam,
De colinde dor, de stea,
De copilăria mea.
JOACA FULGILOR DE NEA
De zăpadă fulgii moi
Huţa-n sus, huţa ‘napoi…
Vântul dac-ar vrea să bată
I-ar aduce-n jos, pe dată.
Din nori albi, ca vata moale,
Ar găsi spre noi o cale;
Închid ochii şi se-aruncă.
Unde ar putea s-ajungă?
Ar cădea, dar nu se-ndură,
Peste câmp, pe arătură;
Le e teamă, dragii mici,
Să nu pice-ntre urzici.
Dacă nu văd semaforul,
Sau le tremură piciorul?
Dacă vor cădea în mare
Fără vesta de salvare?
Dacă mâţa, cu lăbuţa,
Le cotrobăie gentuţa?
Ori Grivei, când dă din coadă,
Îi aruncă-n colţ, grămadă?
Le-ar plăcea să fie, poate,
Desenaţi pe foi de carte,
Sau, ţinându-se de mână,
Să stea toţi într-o vitrină.
Cine ştie, poate vor
Să ajungă-n dormitor,
Plăpumioară albă, moale,
Peste patul dumitale.
Le-ar plăcea mai mult, să ştii,
Pe năsucuri de copii.
Ştiu că îi aşteaptă-aici
Milioane de pitici!
VERDE FRUNZĂ, BRAD FRUMOS
Frunză verde, geruri grele,
Picură pe boltă stele.
Şi iar frunză de argint,
Ninge alb peste pământ.
Frunză verde de mătase,
Scapără scântei prin case
Şi iar frunză aurie,
Cu colinde mă îmbie.
Frunză verde, frunză deasă,
Mă cuprinde dor de casă
De-aş porni, pribeag, prin stele,
Până-n pragul uşii mele.
Frunză verde, frunză dulce,
Pentru praznic să-mi fac cruce;
Verde frunză, brad frumos,
E naşterea lui Hristos.
Şi iar frunze aurii,
Toţi am vrea să fim copii!
–––––––
Dorina ROMAN
Craciun 2019
Timișoara