Maria RUSCANU BĂLĂCIANU: Sihastru

De-ai fi știut să prețuiești

A dragostei nestinsă clipă

Azi zborul ți-ar fi fost celest

Iubirea ți-ar fi fost aripă.

De-ai fi știut cât de adânc

O vorbă poate ca să sape

Ai fi tăcut si-n legământ

Iubirii i-ai fi fost aproape.

De-ai fi știut pe câte căi

Iubirea-n taină se răzbună

Ai fi-nțeles că-n ochii ei

Nicicând n-a existat minciună.

De-ai fi știut ce gust amar

Au lacrimile din iubire

Ai fi iubit ducând în dar

Frânturi de inimă cu tine.

Dar n-ai știut sau doar n-ai vrut

Iubirii să-i oferi iubire

Pe steaua care te-a iubit

Ai dat-o înspre răstignire.

Piroanele i-au frânt făptura

Când sângele curgea șiroaie

Deși îi amuțise gura

Cu ochii calzi cerea iertare.

Nu te-ai oprit deși striga

Mă lasă, nu mai pot, mă iartă!

Ca dar primește viata mea

Nu stiu să-ți dau altfel de plată.

Orbit de-a sângelui furie

Tu ai ucis-o nemilos

Pe jos acum, plină de sânge,

Ea doarme-atâta de frumos!

Azi a plecat plătindu-ți ție

Cu sângele-i nevinovat

Prețul suprem pentru iubire.

Doar moarte să fi meritat?

Ți-a luminat de multe ori

Drumul în bezna cea amară

De ce-ai ucis-o chiar în zori

Când soarele stătea s-apară?

Nu te-ai gândit chiar niciodată

Cât ai trăit pe lângă ea

Că iți era predestinată

Fiind întreagă lumea ta?

Un porumbel s-a ridicat

Spre cerul nemilos de-albastru

Cu moartea-i te-a răscumpărat

Degeaba plângi … ești un sihastru!

——————————

Maria RUSCANU BĂLĂCIANU

28 octombrie 2019

Flori GOMBOȘ: Aş vrea

AŞ VREA

Aş vrea
să-mi botezi
asfinţitul
cu apă din cer.
Coboar-o
prin ploaie şi
rouă
pe braţul tău
vagabond.
Cu demnitate mândră,
mă ridică în
faţa sorţii,
ca o ultimă
ardere,
cuprinsă în
pulsul lent.
Extazul
de seve
este doar o
brumă
peste calmul
fluid.
Am nevoie
de-o privire…
grijulie…
să m-adun
tainic
–puţin câte puţin–
în încâlceala
minţii,
ca o ultimă
ardere.

—————————–

Flori GOMBOȘ

28 octombrie 2019

Mihaela BORZEA: Când inima te urlă până devii tăcere

CÂND INIMA TE URLĂ PÂNĂ DEVII TĂCERE

 

Murdar de doruri albe, din tălpi până-n arcadă,
Te joci trăind secunda ce-ți ticăie în oase,
Cu bulgări grei și acri de var vândut ,, la stradă,,
Din coviltire negre și palme unsuroase.

Voiai să-nalți cu trudă o altfel de cetate,
Dar a-nflorit o umbră sub coastele luminii
Și-nghite pui de îngeri muriți pe jumătate
În Raiul ce-și așază pe socluri asasinii.

Desfaci vulcanii minții în fibre răsucite
Pe tibia subțire a crinului de cupă,
În pâlnii de lalele aproape ofilite
Îi torni cu-ncredințarea că-nvață să erupă.

Faci arc din ulmi în flăcări, țintești spre ceruri pline
Cu stele cimentate de-atâta necădere,
Ce mai rămâne, oare, copil matur, din tine,
Când inima te urlă până devii tăcere?

Prin zid trec iar țiganii, clepsidra nu-i atinge,
Sunt an de an aceiași, vând var pentru spoială,
Nu-i chip să stai din treabă, căci în curând va ninge
Cu zurgălăi în coajă și muguri de sineală!

—————————-

Mihaela BORZEA

28 octombrie 2019

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: În templu poeziei

În templu poeziei
număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
lumânările se sărută crepuscular cu moartea
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate

————————————–

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

28 octombrie 2019

Ioan POP: …fulgii bat în felinare ca insectele și curge de pe munți ceară amară…

Sorb o vorbă aburindă și alerg să nu mă prindă nostalgiile cu gândul la ce nu se poate spune… șterg și ard toată dovada, toate urmele visării ce-am avut în tinerețe… nu e haină ca tristețea, nici viforniță ca slova din trecut nu-i cu putință… numai să-mi dezghețe mâna din strânsoarea juruinței ce-am făcut cu Universul și vă scriu, tristețe jună, săbuit de astă dată, și deplin… iată că sunt viu și, veșnic, apăsat de întristare, de cortegiile nunții munților sticloși din mare… am un vin care trezește, plăsmuire, nu îmbată, și un foc care îngheață sângele în lămpi bizare de pelin din mult prea plinul și lehamitea de viață… fă să-mi fie sărbătoare când te văd și te îmbracă în văpăile de gheață ale erei viitoare, când vom fi doar noi, femeie, pe pământ, cerul și marea!.. o să-ți scriu, tristețe jună, lămurit răvaș de iarnă și de vânt în vele negre de cerneală otrăvită… fierul cerului ce bate clopotele disperate va stârni în șapte stele avalanșe de lumină și zăpadă purpurie… bea pelin și te abate de pe căile mizere ale lumii blestemate!… strașnic vin, tristețe jună, nu-i așa?… se văd șerpii de pe lună înghițind tăciuni de gheață și dragoni de promoroacă… nu e niciun loc, iubito, de răgaz, nici așezare între moarte și viață… mingi de foc, oase de gheață și ferestrele murdare ale iernii milenare, șuierând șlagărul morții în orbitele bizare ale lunii luminoase… fulgii bat în felinare ca insectele și curge de pe munți ceară amară și argint încins în harul rugăciunilor de seară…

——————–

Ioan POP

Octombrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: Poeme

DOAR  TU,  MĂRITĂ  VARĂ

 

Priveghi făcut-am verii ce s-a  dus

Murind frumos lăsându-i loc la toamnă,

Noi încă-i mulțumim și pe ascuns

În suflet chipul ei, l-om pune-n ramă.

 

Ne bucure ființa-n toate cele,

În iarna ce de-acuma nu-i departe,

Ne-abată gândul de la cele rele

De care-n zi de zi avea-vom parte.

 

De-o fi cu vânt, cu ploaie ori cu zloată,

De-o fi apoi cu brumă și cu ger,

Când ne-o-nmuia coldura de pe vatră

La tine ne-om gândi dintr-un ungher.

 

Te-om aștepta să vii în primăvară

Ca să ne-aduci căldura înapoi,

Să-mi picuri iar talent în călimară

Ca să te cânt de vineri, până joi.

*

Va trece cumva toamna, iarna asta

Și primăvara ceea așteptată,

Iar când revii ți-oi zice aspru, ,,Basta”!

Aici să-mi stai viața asta toată.

 

Mai lasă-mi ghiocei și viorele,

Mai lasă-mi codri-n frunze-ngalbenite,

Mai lasă-mi drumuri, case, sub troiene

Și-mi stai aici, pân’ lumea-i pe sfârșite.

* *

Împovărați de toamne și de ani,

Îmbogățiți cu-atâtea amintiri,

Însărăciți  de multe și de bani,

Doar tu ne dai puține fericiri.

 

Tot numărăm nu toamne să ne treacă,

Ci iernile ce par fără sfârșit,

Mai ține și cu noi, de vrei, oleacă,

C-așa cum e acum, ni-i s-a acrit.

 

 

SEARĂ  ÎNVRĂJITĂ

 

Ce să-ți dau să vii diseară la portița care-o știi

Pe cărarea înstelată ce-ți cunoaște al tău pas?

Sărutări fără de număr? jurăminte fără glas

Ca-n visări înfiorate fericită iar să-mi fii?

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poeme”

Eleonora SCHIPOR: Cunoașterea ținutului natal

Astfel se numește Forumul tradițional al elevilor din raionul Hliboca, ce are loc anual, la finele lunii lui Brumărel.

    Ca și în anii precedenți elevii școlilor din raion s-au prezentat la secțiile de istorie, geografie, etnografie, muzeografie, turism.

   Elevii de la CIE Cupca au participat la 2 secții importante în acest an: etnografia și muzeografia.

          La  secția de etnografie a participat eleva clasei a XI-a „A” Sabina Irimescu, care sub îndrumarea doamnei profesoare de ucrainologie Mariana Alerguș, a pregătit o lucrare amplă despre obiceiul Botezului în satul Cupca.

           La secția de muzeografie, colega Sabinei, eleva clasei a XI-a „A” Elena Bicer a pregătit sub îndrumarea subsemnatei o altă lucrare „Cărțile – comoara noastră”. Avem în vedere cărțile oamenilor despre sau din Cupca.  Anume acele cărți pe care le avem în muzeu și în bibliotecă.

Ea a fost ajutată de o altă colegă de clasă, Anastasia Pavliuc, care a dirijat de la calculator imaginile foto pe ecranul afișat în sală. Ambele fete, ca și colegele lor de clasă, ce s-au aflat astă vară la atelierele de creație de la București, la invitația d-lui Laurențiu Dragomir, directorul APP Protecția Patrimoniului, sunt membre ale cercului „Tineri muzeografi” ce activează de la deschiderea muzeului în școala noastră.

           Deoarece e secția mea, mă voi opri mai detailat la lucrarea pe care am pegătit-o împreună cu discipola mea Elena Bicer, ajutată la pregătirea imaginilor foto, de tânăra mea colegă, locțiitoarea directorului pentru munca educativă Lidia Olar.

          Astfel în lucrarea dată am acentuat mai întâi rolul celor două monografii ale satului Cupca, prima avându-i ca autori pe regretații deja Petre Ciobanu, Vasile Slănina și Reveca Prelipceanu, care au trăit și activat în România. A doua parte a monografiei, purtând același titlu „Cupca, un sat din Bucovina” îl are ca autor pe fostul director al școlii din Cupca, Domețian Cucuruz.

           Pe scurt ne-am oporit și la cartea avocatului Vasile Plăvan „Boabe de lacrimi”, la cărțile poetei creștine Mariana Gurza din Timișoara, a cărei rădăcini sunt tot din acest sat, la cărțile de istorie ale fostului absolvent al acestei școli, doctorului în științe istorice Constantin Ungureanu, la cartea regretatei folcloriste Magdalina Morar.

  Aparte am vorbit despre cărțile de poezie ale câtorva foști profesori din această școală, dar și la cele ale foștiloir elevi, care la îndemnul subsemnatei în diferite perioade și-au publicat cărticele de poezii.

  Pe scurt ne-am oprit și la cele publicate prin ziare și reviste despre cărțile fiilor și fiicelor acestul frumos sat bucovinean.

  Juriul, din componența căruia au făcut parte câțiva profesori, conducători ai cercurilor de muzeografie din raion, au dat o bună apreciere pregătirii și rolului acestei teme.

  Elevii altor școli din raion de asemenea s-au prezentat bine, povestind despre activitatea muzeelor din satele respective.

    Rolul unul muzeu este păstrarea și conservarea valorilor noastre literare, culturale, istorice, religioase, etnografice…

          Le mulțumim tuturor elevilor și îndrumătorilor lor pentru buna pregătire, pentru faptul că  vor să cunoască și să promoveze aceste valori, pentru activitatea lor în cadrul cercurilir de muzeografie din ținut.

––––––––––––––

Eleonora Schipor,

directoare pe principii obștești a muzeului istoric al satului Cupca,

conducătoarea cercului de „Tineri muzeografi”

Rexlibris Media Group: Lansare album ,,Baruch Elron” la ICR Tel Aviv

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv

vă invită

joi, 31 octombrie 2019, ora 17:00

la un eveniment literar-artistic special

dedicat artistului israelian de origine română

Baruch Elron (1934-2006).

 

În cadrul evenimentului va fi lansat

albumul „Baruch Elron – desene și schițe”,

autor: Adrian Grauenfels,

apărut în cursul acestui an la Editura SAGA

și va avea loc vernisajul expoziției „Baruch Elron – desene și schițe”,

care poate fi vizionată la sediul ICR Tel Aviv,

în perioada 31 octombrie – 29 noiembrie 2019.

Participanți:

Dr. Dalia Hakker-Orion, critic de artă,

Adrian Grauenfels, autor și editor

și Lydia Elron.

Evenimentul (în limba ebraică),

va avea loc la

sediul ICR Tel Aviv

(Blvd. Shaul Hamelech nr.8, etaj 6)

***

Expoziția cuprinde o serie de lucrări de dimensiuni medii și mari de desen și grafică, precum și câteva caiete de schițe, materiale artistice inedite care sunt prezentate pentru prima dată publicului larg într-o expoziție solo a artistului. Expoziția reprezintă o călătorie specială prin universul artistic original al pictorului Baruch Elron, reprezentant al curentului simbolist, discipolul maestrului Corneliu Baba, și unul dintre cei mai apreciați artiști israelieni contemporani de origine română.

 

Expoziția este deschisă la sediul ICR Tel Aviv, de luni până joi între orele 09:00 – 17:00, vineri între orele 09:00 – 14:00, precum și în timpul evenimentelor la sediu organizate în această perioadă.

„Baruch Elron a existat pentru a fi în imediata noastră apropiere… Pictorul aduna într-o singură lume toate lumile posibile și, mai ales, cele imposibile”. (Adi Cristi, scriitor)

„A intra în lumea creată de Baruch Elron înseamnă a primi o gură de aer proaspăt, o răsuflare de viaţă şi o senzaţie de libertate. Universul său, guvernat de o natură feminină şi senzuală, maternă şi frumoasă, păşeşte din minune în minune.” (Héctor Martinez Sanz, Madrid, mai 2011)

 

Vă aşteaptă cu drag!

Echipa ICR Tel Aviv

 

Institutul Cultural Român

8 Shaul Hamelech Blvd.

64733 Tel Aviv

Phone: +972 3 6911205

Fax: +972 3 6911204

www.icr.ro/tel-aviv/

 

Eleonora SCHIPOR: Așa e viața omului…

In memoriam Liudmila Rotaru

Nimeni nu știe când se rupe firul vieții. Fiecare ar vrea să trăiască mult, să aibă de toate, să fie fericit, să lase o urmă pe pământ.

          S-a rupt atât de pe neașteptate firul vieții vrednicei bucovinence și românce Liudmila Rotaru din satul Stroiești, r-nul Noua Suliță. Brusc și pe neașteptate. Acest accident stupid a luat-o dintre noi așa deodată. Vestea ne-a îngrozit, ne-a amărât, ne-a umplut sufletele de tristețe. Incă o româncă a plecat dintre noi.

           Pe Liudmila Rotaru am cunoscut-o cu mulți ani în urmă. Regretatul ei soț,  poetul Grigore Petrescu-Rotaru era originar din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos. Cunoștea multă lume de aici, nu odată fusese în ospeție pe la rudele soțului. Anume ea mi-a dăruit cărțile regretatului soț, dar și cartea  ei, pe care le păstrez în biblioteca mea.

          Țin minte că a participat cu elevii săi la primele ediții ale Festivalului de poezie pentru copii și tineret „Ilie Motrescu” organizat de Liga Tineretului român din regiunea Cernăuți.

          De cele mai multe ori ne întâlneam la ceremoniile de la Cernăuți, or, ca membră activă a corului „Dragoș Vodă” era mereu prezentă în haine naționale pe scenă.

          Țin minte că ne-am întâlnut cu vreo 2-3 ani în urmă la mănăstirea Putna, ea fiind venită cu profesoarele din Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română, iar noi eram un grup de pelerini de la Pătrăuții de Jos, aflându-ne întru-n pelerinaj, pe la unele mănăstiri din zona Sucevei. A venit la noi, la pătrăuceni, să stea de vorbă cu noi. Întotdeauna se bucura când întâlnea consătenii soțului.

           În ultimii ani era una dintre cele mai active membre ale Asociației ACDERU, participa la toate activitățile desfășurate în cadrul Asociației.

           Nemaivorbind de calitățile ei de cadru didactic, metodistă, Eminentă a Învățământului public di Ucraina, profesoară de excepție, iubită, stimată, apreciată…

          Era ( Doamne, ce greu e acum să rostim la timpul trecut aceste cuvinte) mereu vorbăreață, veselă, iute, ageră, cutezătoare, harnică, pricepută, îndrăzneață… Putea sta de vorbă cu oricine, găsea limbă comună cu toată lumea.

           Îmi povestea că a fost și primar ani de zile în satul de baștină Stroiești, din raionul Noua Suliță.  Pe urmă s-a trecut cu serviciul în școală.


Participa în cele mai felurite activități, era membră a Prezidiului Societății pentru cultura și literatura română „Mihai Eminescu din Bucovina. I-a ajutat cu câțiva ani în urmă dlui Ilie Popescu, președintele Societății regionale „Golgota” să înființeze filiala Societății regionale respective în satul de baștină, a contribuit nemijlocit la ridicarea crucii comemorative din această localitate. De fapt, cred că multe lucruri de valoare a făcut pentru localitatea de baștină.

           În viață a avut parte de reușite, dar și de momente grele. A știut să treacă cu fruntea sus prin toate.

           Acum, când ne-a părăsit atât de brusc, ce putem să mai spunem, decât că nu o vom uita, că amintirea și chipul îi va rămâne în inimile noastre.

          Pentru membri familiei, pentru colegi, pentru prieteni, cunoscuți va rămânea mereu așa cum am cunoscut-o, neobosită și aceeiași neuitată Liudmila Rotaru.

           Dumnezeu să o ierte, să-i fie țărâna ușoară și amintirea veșnică. A lăsat pe acest pământ o urmă neștearsă. Drum luminat în împărăția cerurilor, dragă Liudmila Rotaru.

———————————-

Eleonora SCHIPOR