Dorel SCHOR: O carte valoroasă (schiță)

Zilele acestea am revenit din ţara de baştină unde am sărbătorit împreună cu colegii mei de facultate trecerea unei cifre rotunde de la absolvire. A fost un eveniment deosebit, în primul rând pentru că, în ciuda unei anumite scăderi a memoriei, am recunoscut o mulţime de figuri interesante, care aminteau în linii mari de tinerii frumoşi de pe vremuri. Organizatorii s-au gândit şi la acest aspect, ne-au pregătit câte un ecuson cu numele şi prenumele, plus şi porecla (la cine avea poreclă!), aşa că în general nu au fost probleme. Toţi erau acum pensionari, dar nu poţi trece peste faptul că unii ajunseseră profesori sau conferenţiari universitari, autori de tratate şi de manuale, oameni vestiţi.

Mi-a făcut realmente plăcere când s-a apropiat de mine Costică Naiunbon, pe ecusonul căruia scria prof. Dr. Constantin Draguţoiu şi m-a îmbrăţişat cu entuziasm. Noi îi spuneam Naiunbon pentru că nu avea niciodată cartela la cantină şi se interesa, la colegi, cine renunţă la masă, întâmplător. Costică mi-a mulţumit pentru nişte cărţi pe care i le-am trimis cu dedicaţie, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, cărţi cu adevărat valoroase şi care i-au plăcut foarte mult.

Cred şi eu că i-au plăcut foarte mult. Îmi amintesc că mi s-a adresat atunci o doamnă, solicitându-mi o carte de a mea, umoristica, care tocmai apăruse. Doamna era o intelectuală şi am fost desigur încântat, ba chiar măgulit, dar ceva nu mi s-a părut în regulă. De ce? Pentru că doamna respectivă era de pe la Magnitogorsk, pare-se, şi nu ştia româneşte nici de leac.

Ei, sigur că am întrebat-o curios cum se explică faptul că vrea cartea mea dacă nu ştie româneşte. Şi ea mi-a explicat logic că are o fiică studentă la Iaşi, că fiica trebuie să dea cel mai dificil examen cu profesorul Draguţoiu, că învaţă zi şi noapte, dar că are mari emoţii şi ar avea ceva mai mult curaj dacă i-ar transmite, că din partea mea, o carte de la fostul lui coleg. Mi s-a părut logic raţionamentul şi am scris pe pagina de gardă o dedicaţie bomba.

Continue reading „Dorel SCHOR: O carte valoroasă (schiță)”

Mircea Dorin ISTRATE: A fost atunci…

A  FOST  ATUNCI….

 

A gurii tale foc l-aș pune, în cupa zeilor din cer,

Să-i farmece cu-a ei dulceață și a lor simțuri să le-aprindă,

Iar eu să râd de ei, nebunii, ascuns în colțul meu stingher,

Văzând cum vraja gurii tale, pe toți de-arându-o să-i cuprindă.

 

Tu râzi de mine când în joacă îmi dai dorita sărutare

Și vezi prea bine cum mă prinde o fierbințeală ca de foc,

Cum tu mă urci  ca fum eteric în lumi idilice-n visare,

Să știu că ziua și clipita mi-o-nveșmântezi într-un noroc.

 

Iar șoapta ta, abia simțită, e adiere de zefir

Când în a nopții dezmierdare te ninge pulberea de stele,

Pe mine ea mă îndulcește cu gust de miere și divin

Și mă desprind de-a lumii soartă, punându-mă în rai cu iele.

 

Îmbrățișați ca două ape, ne-om trece-n clipe lungi de timp

Curgând prin praguri de lumină spre veșnicitul infinit,

Tu fi-vei pentru mine încă al prinăverii anotimp,

Înfiorându-mă de-apururi, ’n-ata urcare spre zenit.

 

Ne ține Doamne noaptea lungă, ori dă-ne din a Ta clipită

S-o risipim în simțuri toată, că niciodată nu-i de-ajuns,

Mi Te-om  mări și mulțumi-ți-om, în ruga noastră veșnicită,

Că am gustat dumnezeirea, ce Tu ne-ai dat-o, pe ascuns.

 

***

Mai simt și-acum îmbrățișarea și dulcea șoaptă de iubire

Ce-nflăcăra a noastre simțuri în petrecuta tinerețe,

Au fost de mult acele clipe, de-adevărată fericire,

Când  ale noastre simțuri toate, dădeau iubiri-atunci, binețe.

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

Septembrie  2019

Mariana GRIGORE: Poeme

Altceva, nimic

 

Urlă, țipă, strigă, eliberează-ți calmul din închisoarea dreptei purtări,
Fii tâmp ca o strafulgerare de nebunie
Cântă cu afonia legata de sunete,
Lasă timpul să mucegăiască în clepsidră,
Aleargă
priponind clipele de primul gard ce stă să cadă,
Taie lacrimile cu lama cuțitutului ascuțit pe lumină,
Nu te uita peste umărul umbrei de îți vezi opritul în soare,
Leagă-ți la cingatoare maci când cortegiul sepulcral te îmbracă în vid,
Culege cicoare din imortelele vieții
și eliberează coliviile de suferința gratiilor,
Înfige-ți ghearele de pasăre răpitoare de vise
de-ți mor lebede pe lacul de gheață,
Fluieră în biserica părăsită de genunchii ce sărută cerul,
Strânge în brațe un înger când demonii îți prind de rărunchi, aripile sufletului
Întinde mâna răsăritului de lună și astupă găurile negre
din asfaltul zborului
……
Lasă în grija lucrurilor neîntâmplate
Visul de dincolo de tine

26 august 2019

 

 

Joc

 

Hai să ne jucam de-a uitarea
să ne imaginăm că nu ne-am născut,
iar când timpul ne va da în vileag creșterea,
să desenăm șotronul împiedicării de viață,
echilibrând destinele,
sărind peste coarda anilor absenți.
Continue reading „Mariana GRIGORE: Poeme”

Eleonora SCHIPOR: Toamna ne-a adunat la școală

Vara a rămas departe

Pe poteci, și pe câmpii,

Iar noi revenim la carte,

Azi e prima zi…

Un nou 1 Septembrie a poposit pe meleagurile bucovinene, aducând căldura verii, dar și răcoarea dimineților de toamnă.

 Iar odată cu sosirea toamnei calendaristice a început un nou an școlar în toate școlile din Ucraina. Începutul lui septembrie este  deosebit pentru elevi, profesori, părinți, dar și pentru toți acei a căror viață este legată de școală.

         E fromoasă zi 1 septembrie. Copiii revin odihniți, așteaptă să se întâlnească unii cu alții, vin cu buchete de flori, cu bucurie. Careul solemn este o adevărată atmosferă de sărbătoare, cu felicitări, cuvinte de laudă, zâmbete, soare și bucurie.

 

         A început un nou an școlar la CIE Cupca, raionul Hliboca. El a fost binecuvântat de  preoții bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Vasile Cuciurean și feciorul său, tânărul Ilie Cuciurean. Directoarea școlii, doamna Maria Lazurca, a rostit un cuvânt de felicitare, apoi a  înmânat o serie de diplome celor mai buni elevi care au obținut rezultate deosebite la învățătură în anul trecut de învățământ, dar și pentru participare la olimpiadele raionale și regionale, la diferite concursuri, festivaluri etc.

         Am menționat faptul că două grupuri de elevi au fost la tabere de creație din România. Patru elevi de clasa 9-a, însoțiți de profesorul de educație fizică Petru Marcu, s-au antrenat timp de o săptămână la tabăra sportivă de la Buftea, (România) jucând fotbal, venind aici la invitația FRF. Alt grup, de 6 eleve ale clasei 11-ea „A” însoțiți de subsemnata și bibliotecara și poeta Rodica Zegrea din Prisăcăreni, ne-am aflat timp de o săptămână la Muzeul satului din București. Fetele au participat la atelierele de creație, însușind vechi meșteșuguri tradiționale: olărit, țesut, încondeerea ouălor, pictură etc. Am venit aici la invitația domnului Laurențiu Dragomir directorul Asociației Protecția Patrimoniului din București. Sincere mulțumiri aducem neobositului domn Laurențiu Dragomir, părinților acestor copii, dar și Consulatului general al României la Cernăuți în frunte cu doamna Consul General Irina Loredana Stănculescu, cât și domnului Grigore Timiș, care parțial ne-au sponsorizat călătoria.

         Adevărata surpriză a sărbătorii de 1 septembrie este întotdeauna apariția unei noi clase. Însoțiți de părinți, având emoții, buchete de flori, au pășit pragul școlii micuții clasei 1-îi. Sub conducerea învățătoarei Rodica Țugui ei au recitat primele poezii și au cântat primele cântece în postura de elevi. Absolvenții clasei a 11-ea i-au  condus de mânuță în clasa lor, iar de la elevii clasei a 2-a au primit în dar tradiționala  Cheiță a Cunoștințelor. Acești micuți vor studia după un nou program. Clasa lor este o adevărată împărăție de basm, dotată cu multe lucruri folositoare pentru adaptarea lor în noul mediu. Aducem mulțumiri pentru buna pregătire a sălii de clasă de tip nou secției raionale de învățământ Hliboca, părinților, direcției școlii, învățătoarei Rodica Țugui. Să le ajute bunul Dumnezeu în toate!

         Prima lecție din acest an de învățământ a debutat cu succes. În majoritatea claselor la această lecție au asistat și părinții. Înainte vor fi zeci și sute de lecții, mai ușoare, mai grele, recreații, lucrări, teste, retrăiri, griji, bucurii… așa e viața de elev. Părinții și dascălii le vom fi alături.

 

         Sperăm că vom avea parte de un an bun. Ne vom bucura de susținere și încredere din partea părinților, dar și a celor demnitari de care depinde soarta școlii. Întru-n ceas bun!

————————————

Eleonora SCHIPOR, profesoară superioară la CIE Cupca

Cupca, Ucraina

2 septembrie 2019

Comunicat de presa: „Ileana, Principesa de România” – joi 12 septembrie, ora 19, Teatrul Dramaturgilor Români

În cadrul microstagiunii-estivale, Teatrul Dramaturgilor Români prezintă joi 12 septembrie, ora 19:00  spectacolul eveniment ILEANA, PRINCIPESĂ DE ROMÂNIA.

Un spectacol de și cu LIANA CETERCHI, realizat de  Asociația Femeilor din Teatru IF…/…DACĂ PENTRU FEMEI, în parteneriat cu UNITER,  Arhivele Naționale ale Statului, Asociația România Culturală și Mânăstirea ,,Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania, S.U.A.

 ILEANA, PRINCIPESA DE ROMÂNIA omagiază memoria celei care a fost Principesa Ileana a României, Arhiducesa de Austria – un destin care s-a desfășurat între palat și mânăstire, pe fundalul celor două razboaie mondiale, într-o perioada de mari framantari din istoria Europei – și  aduce la lumină o parte esențială din istoria Bucureștiului și a României.

„După ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca şi moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăşi nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nicio clipă de necesitatea fizică a prezenţei mele pentru cei şase copii ai mei… Dar în interior, „eul” care există independent de mama, soţia, prietena care eram – „eul” esenţial, pe care tot restul era construit – a suferit un şoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu.” – mărturisea Principesa Ileana a României, după câţiva ani de la plecarea forţată din ţara natală.

Destinul Principesei Ileana este emblematic în istoria contemporană. El stă sub zodia refugiului, începând din frageda copilărie, care i-a fost marcată de refugiul la Iaşi, în timpul Primului Război Mondial. A fost apoi într-un exil impus de fratele ei, Regele Carol al II – lea, care nu i-a permis să se întoarcă în România, nici măcar pentru a-şi îngriji mama. În 1948, refugiul impus tuturor membrilor Casei Regale a României de către nou instauratul regim pro-sovietic, după abdicarea Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, o duce iar pe meleaguri străine. Nu a primit azil în Elveţia şi nici în Argentina. În final, Statele Unite ale Americii au primit-o. Pe când avea 52 de ani a avut loc autorefugiul său la mânăstire: ,,Aceasta este unica şi singura cale deschisă pentru mine…” Pe pământ american a întemeiat Mânăstirea ,,Schimbarea la Faţă” din Ellwood City, Pennsylvania. Un parcurs exemplar.

Domniţa Ileana s-a luptat mereu pentru alţii, a fost mereu în slujba poporului său şi a celor în nevoie. A construit spitale, cantine, şcoli de infirmiere, a strâns fonduri pentru răniţi, orfani, bolnavi, săraci… Viaţa Principesei Ileana, devenită Maica Alexandra, o impune ca model demn de urmat şi o legitimează în faţa posterităţii.

Link:https://teatruldramaturgilor.ro/eveniment/1900-ileana-principesa-de-romania-in-cadrul-micro-stagiunii-estivale/

Relații și rezervări bilete: email: rezervari@teatruldramaturgilor.ro/tel. 0756 021106

Adresa: Calea Griviței 64-66, București

Dorel SCHOR: Apa vie

De trei zile se luptau Făt Frumos şi Zmeul Zmeilor… Adversarii erau deopotrivă de puternici, la fel de bina clădiţi şi tot aşa de pricepuţi în meşteşugul armelor, încât după atâta vreme, deşi de efort şi încordare năduşiseră amândoi nu se vedea nici un semn că unul sau altul ar avea o şansă în plus să-l biruie pe celălalt. Cam aşa devenise înfruntarea dintre ei, ca fraza precedentă, adică lungă şi cu multe virgule, dar până la un punct, mai va!

Şi peste toate, mai era şi vară, o vară cu arşiţă cumplită, lipsită de răcoare sau de aer condiţionat, vorba aia „zi de vară până-n seară şi din seară până-n zori, îi uda la subsuoară şi-i usca la umblători”… Atunci, zărind o pasăre care îşi făcea de lucru pe aproape, cine ştie cu ce gânduri pofticioase, grăi Zmeul Zmeilor către ea:

– Adu-mi o gură de apă vie ca să-i împrospătez puterile şi ţi-oi da stârvul voinicului, să faci ce-i vrea cu el!

Iar Făt Frumos, scăpând şi el o clipă din strânsoare, îi spuse pasării:

– Adu-mi mie o gură de apă vie şi ţi-oi da stârvul zmeului care-i mai gras decât mine. Dar grăbeşte-te…

Atunci pasărea se ridică în văzduh şi zbură ca o săgeată către noul Centru Comercial. Şi se întoarse după câteva ceasuri, dar… fără apă.

Iar s-au luptat cei doi vreme de o jumătate de zi călduroasă şi iar au năduşit degeaba, iar singurul spectator, care stătea la o distanţă bunicică şi se uita fără interes evident la proepinenţi, era aceaşi pasăre de mai înainte. Şi iar au rugat-o cei doi să le aducă o gură de băutură, şi iar pasărea acceptă formal şi se ridică deasupra lor şi se îndreptă cu viteza întâia către izvorul de la centrul comercial, care era deschis non-stop până foarte târziu. Numai că după câteva ceasuri, iar se întoarse zburătoarea cu pliscul gol, aşa precum plecase.

Continue reading „Dorel SCHOR: Apa vie”

Ioana CONDURARU: Dimineață de toamnă

Dimineață de toamnă

 

Prin covoarele de nori,
Soarele timid se arată,
Aducând sfioșii zori,
Mai în șagă, mai în joacă.

Vântul, șugubăț adie
Legănând tot infinitul,
Iar prin frunza de la vie,
A dat iama răsăritul.

Struguri zâmbitori așteptă,
Raze fine, colorate,
Să-i mângâie cu o șoaptă,
Căci râvnesc la nestemate

Că e toamnă de legendă,
Venită din munți străbuni
Trecând iarăși în agendă,
Frumusețea acestei lumi.

———————————-

Ioana CONDURARU

3 septembrie 2019

Alexandra GĂLUȘCĂ: Suntem bolnavi fără iubire

Suntem bolnavi fără iubire

 

La țărm de mare ne căutăm
Şi luăm fărâma de speranță,
Pe valuri împreună ne visăm,
În a noptilor şi zilelor constanță

Pe a nisipului plajelor nălucă,
Scrie-mi, să ştiu că mai exişti,
Şi lasă apa mării să-mi aducă,
Leac pentru ochii goi şi trişti,

Mai dăruieşte-mi un sărut,
Să simt că sunt iarăşi iubită,
Să ne dorim ca la-nceput,
Dar, relația noastră-i ciobită

Cu o viață tristă noi plătim
Fără dragoste, nu-i fericire,
În mod precis, însă ştim,
Suntem bolnavi fară iubire

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto: Dan Cristian Mihailescu

Nicu GAVRILOVICI: Pictură în slove

Ți-a înflorit magnolia pe buze
Iar nuferii ți-au înflorit sub pleoape,
Vuiesc în tine-amețitoare ape
Și brațele întinse-ți sunt ecluze.

 

Miroși a pâine-n vatră aburindă,
A murmur de izvor timid șoptești,
Când mă alinți ești cartea cu povești
Ce o ținea bunica sus pe grindă.

 

Ești frunza cea de leac ce-o pun pe rană
Și curcubeu în zilele cu ploi,
Ești punte peste-al râului șuvoi,
Candelă pâlpâindă sub icoană

Și mai presus, în fiecare seară
Ești iernii mele caldă primăvară.

 

 

Poem scrijelit pe cireș

 

Ele, cuvintele
îmi pâlpâie candele
la capătul sufletului
sculptat în lemn de cireș.

Roșietice,
vocalele zboară
aidoma unori cocori
a toamnă țipând…

Doamne, ce risipă
de apus simt în oase
în timp ce pe tâmple
coboară iarna grâbită…

Visând primăvară
de alb se aprind, candelabre
la capătul sufletului sculptat
în cireș înflorit,

ele,
cuvintele…

 

 

Poem rostogolit

 

Pe pământ se rostogolesc piersici coapte…
Cum să aștept până la noapte
Când simt în mine doruri urlând?
Sunt flămând!

Pe cer se rostogolește galbenă luna,
Stelele cad în sânu-ți întruna;
Cum pretinzi să rămân în picioare,
Stâlp de sare?

În mine potopul stă să înceapă
Mă rostogolesc peste tine
Nor fără apă…

Ți-e bine!?

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Pictură în slove”

Irina-Cristina ŢENU: Lăcrimează vara, surâde iar toamna

Lăcrimează vara, surâde iar toamna

 

Lăcrimează vara. Răsună din cer doruri aurii.
Moare frunza lin,
În decor de toamnă, fuge ramul de măslin.
Inima tresaltă în foșnet ruginiu,
Nostalgia verde se oglindește-n mine.

Într-un timp stingher, bate ceasul morții,
Vara pierde clipa, amintirea rostul,
Mi-e iubirea gând, frumusețe rară,
Moartea nu mi-o fură, inima se jură
Să o poarte-n ea ca pe o comoară.

Lăcrimează vara. Surâde iar toamna,
Anotimpul pleacă, anotimpul vine,
Iubirea din mine pe moarte călcând
Se îmbracă în frunze galben-aurii,
Așteptând sărutul nopților târzii.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

2 septembrie 2019