Un concediu petrecut în una din cele mai interesante regiuni din România, a cărei natură pe cît de frumoasă pe atât de impresionantă, o cucerire a harului ceresc pusă la dispoziția omului  – SARMISEGTUZA – m-a determinat să scriu povestea pe care am publicat-o ,,BARONUL din DABA,, 2011.

Străbătusem meleagurile României de pe vremea când licean fiind și având profesor un pasionat drumeț-I.Voledi. Numai că, vorba românului ,,pofta vine mâncând,,!. Îmi doream să străbat Făgărașul, dar timpurile și preocupările nu mi-au permis. Pînă când un alt prieten-Stelian –mi-a făcut legătura cu profesorul și îndrumătorul excelentei regiuni în care ,,Brățările ,,au denumirea ,,Sarmizegetuza,,.

Îndrumătorul din anii aceia, mă primise și mă îndrumase pe cărările –necunoscute decât prin povestiri și cu el am hoinărit zi de zi împrejurimile. Îmi făcuse legături cu localnicii satelor. Unde mai puteți adăuga, gazda la care am primit adăpost și hrană pe tot timpul șederii mele răsfățându-mă cu de-ale gurii-bunătăți originale, gustoase și prezentate în vase de ceramică a căror desene erau inimaginabil de originale.

-Dorești salată din legume proaspete-culege din livadă ce-ți poftești și din cuibar, ouă proaspete.

Cunoscând cărările, împrietenându-mă cu sătenii, am descoperit ,,secretele Sarmizegetuzei,, pe care le-am pus, apoi pe coloanele unei cărți cu coperți de un verde pur –ca și natura în care mi-am petrecut vacanța. Numai că din acea regiune și până la Vârtoape, unde am plecat anul acesta, erau vreo câțiva kilometri, pe care nu-i făcusem decât în anul 2019.

,,Vârtoape,,aș putea spune e ,,cât o alergătură de numai 200 de km. Vârtoape- să nu zic vorbe mari ,dar are nu numai un farmec deosebit,dar și o istorie pe care fiecare localnic ,e dispus să ți-o relateze timp de zile întregi. VÂRTOAPE-e pe lângă o așezare asemănătoare –din punct de vedere al naturi –cu multe din aceeași parte a locului.

VÂRTOAPE-își are istoria după cum urmează: Pe culmea Vârtoapelor se află o întinsă așezare  dacică, iar dealurile sunt stâncoase dintr-un material calcaros și e plină de mici grote care adesea mi s-au părut a fi peșteri. Ghidul mi-a atras atenția, trecând pe unele platouri –de anumite locuri unde s-au descoperit originalele ceramice dacice.

Tocmai pășeam pe una din terase, ce e drept, eram destul de istoviți de oboseala urcușului care începuse din zori. Ghidul, un individ bine pregătit în domeniul geografiei și geologiei mi se adresă:  pe aici  pot să-ți dezvălui ,,secretul,,: terasele dacilor erau aprovizionate cu apă, nu numai locuința acestora dar, și atelierul de fierărie.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Misterele de la Vârtoape” →