Aurel CONTU: Superstiții

există riscul ca într-o zi oglinda mea să se spargă
și să nu-mi mai regăsesc chipul dimineața
în zori
ar fi cumplit
mi-ar fi foarte greu să mă recompun din o mie de chipuri
deformate grotesc
într-unul singur
nu m-ar mai cunoaște nimeni
nici chiar eu
în fiecare zi mă privesc în oglindă
încercând să mă conving că n-am dispărut peste noapte
odată cu ultimul vis
.
e clipa mea matinală de regăsire cu mine însumi
care-mi dă curajul să-nfrunt încă o zi
.
mă strecor din casă printr-o mare învolburată de chipuri
niciunul nu seamănă cu celălalt
imaginea lor mă urmărește obsesiv
pe o tablă de șah cu piese de sticlă
ricoșind ca ca un glonț de retina pisicii
(traversată de un șoarece)
în creier
.
e atâta învălmășeală printre circumvoluțiuni
încât mi se strepezesc dinții
.
o parte din mine adună cu obsesie
chipuri de oameni
o altă parte le-ngroapă în memorie
sau le șterge
nu știu de ce se întâmplă toate aceste lucruri
nu există însă necaz mai mare decât să spargi o oglindă
și să-ți vezi sufletul făcut țăndări…

——————————–

Aurel CONTU

23 mai 2019

Ioana CONDURARU: Iluzii

Iluzii

 

La ceas târziu te regăsesc prin visuri efemere,
Răpind din farmecul lumesc o clipă de plăcere.
Și nu râvnesc să am averi nici pietre prețioase,
Iubesc trăirile de ieri chiar de sunt vanitoase.

Ce aș face dacă aș fi departe de iubire?
Cum aș afla la ceas târziu o dulce regăsire?
Mai bine dau din viață ani pentru a fi aproape,
De tot ce am iubit sperând frumosul după moarte.

Mă plec în taină adunând petalele speranței,
Acum când te privesc visând la zeci de constelații
Și nu-mi doresc decât un vis să-l mai păstrez în suflet,
Știind că-mi e un paradis lângă frumosu-ți zâmbet.

Iluzii dulci un bonus pus, pe masa fericirii
Fără a regreta nimic chiar de plâng trandafirii,
Că nu e viața un sublim sau magică visare,
E lupta pentru cer senin când soarele răsare.

———————————-

Ioana CONDURARU

23 mai 2019

Imagine sursă internet

Anatol COVALI: Venim pe lume

Venim pe lume

 

Venim pe lume toţi cu o menire,
de-aceea fiecare are-un rost.
E o verigă-a cărei ne-mplinire
pentru-omenire-n timp are un cost.

Venim pe lume spre a înţelege
ceva ce altădat n-am înţeles,
ca să-nvăţăm neghina cum se-alege
din roadele pe care le-am cules.

Venim pe lume pentru-a da întruna
şi nu pentru-a lua mereu prin rapt,
din adevăr să alungăm minciuna,
să fim ce-am fost la început de fapt.

Venim pe lume ca să nu dispară
tot ce în Univers este perfect,
ca să fim iar cum am fost prima oară,
când va pieri şi ultimul defect.

————————————–

Anatol COVALI

București

22 mai 2019

Mugurel PUȘCAȘ: Frumoasa sihastră

FRUMOASA SIHASTRĂ 

 

Mi-e dor de frumoasa sihastră
Cu râsul şuvoi, cristalin,
Ochi verzi, profunzime măiastră,
Icoanei din ea să mă-nchin.

Mi-e dor de o toamnă-arămie,
Cu must şi miros de gutui,
De-a frunzelor grea simfonie,
De trupul tău dulce-amărui.

Mi-e dor de un ceai, înspre seară,
La ceas tăinuit, de taifas,
Sorbit la un fum de ţigară,
De clipe de-alint şi popas.

Mi-e dor de duminica noastră…
Trăirea din noi e dar sfânt,
Să fim ca o floare în glastră,
Tu ramul, eu rodnic pământ.

Femeie, lucrare cerească,
Mi-eşti soare, sub ploi, vânt sau ger,
A inimii mele fereastră,
În vremuri cu iz efemer.

În lumea haină, precară,
Iubirile trec fumegând…
Etern îţi voi fi primăvară,
În trup, în visare, în gând.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

6 mai, 2019

Muzică şi interpretare : Florin Trofin !
Versuri : Mugurel Puscas !
Editare clip : Lucian Dumbravă !

Ionuț ȚENE: Plouă la Cluj!

Plouă la Cluj!

 

Cad cercuri pe trotuarele memoriei
în orașul care înflorește picături de ploaie
și flori de liliac
Cerul e întrebarea unui plâns năvalnic
Viața pare o Arcă a lui Noe
doar cârma pierde mirarea pe bulevarde

Vine o ploaie grea de la Cluj
ca o femeie însărcinată cu vise de fecioară

Noaptea și furtuna nu vor opri să fulgere.

Orașul este o corabie pierdută în oceanul rumorii
Și morții s-au trezit în piața mare bolnavi de reumatism
Și calul de bronz trece prin peretele umed al clipei
E ploaia care cotropește izvorul iubirii
înfierbântată de aisbergul ce acoperă soarele și luna

Someșul e șarpe de apă care mușcă din bătrânul burg

ochii tăi de femeie, de drăgaică nebună
aleargă unei himere cu scafandrii ce caută o străveche atlantidă

Clujenii sunt stropii de apă ce se întorc plângând spre fântâni

————————-

Ionuț ȚENE

Cluj-Napoca

22 mai 2019

Cornel BUCȘĂ BIHOLAR: Și nu uita că te iubesc…Radio ProDiaspora!

Când am cunoscut-o pe Ecaterina Cîmpean eram inginer în Valea Jiului. Ea, la fel! Eu îi livram cărbune de la o întreprindere minieră. Ea testa calitatea cărbunelui… Am rămas prieteni în timp… Mai târziu când m-a contactat pentru a face emisiuni la radio eu eram plecat de mulţi ani în Germania. A fost o provocare… minunată!

Am absolvit Ingineria minieră,  apoi ingineria auto la Stuttgart, în Germania, apoi Psihologia… și mai apoi Jurnalismul… dar prin acest post de radio am readus la viaţă cântecele mele, cândva şlagăre în România şi mai mai multe melodii romantice de pe vremea Cenaclului „Flacăra”. Şi astfel colaborez de peste 8 ani cu Radio ProDiaspora. Mi se pare o colaborare minunată!

Într-o epocă în care orice informaţie e la doar o căutare pe net distanță, sunt mulţi care spun că radioul este deja depăşit. Am considerat mereu că există o diferenţă mare între a te ascunde în spatele microfonului şi a reuşi să fii prietenul ascultătorului, la fel cum e o diferenţă mare între a vorbi din vârful buzelor şi a vorbi din inimă.

Cineva mi-a spus mai demult că atunci când vin la radio trebuie să las toate grijile şi problemele la uşă! Dar din păcate le am şi eu, aşa cum le ai şi tu, și noi toți. Însă atunci când eu vorbesc şi ştiu că tu mă asculţi, acestea dispar şi pentru mine, şi, sper eu, şi pentru tine, stimate ascultător!

Să oferi, să primeşti, să simţi, să iubeşti, să asculţi! Asta înseamnă radio! Poate că unele radiouri sunt într-adevăr depăşite… dar Radio ProDiaspora prevalează și aduce bucurii în sufletele ascultătorilor… De aceea e din ce în ce mai căutat! Depăşeşte barierele, iar eu sunt una dintre vocile care te poartă peste ele…

Continue reading „Cornel BUCȘĂ BIHOLAR: Și nu uita că te iubesc…Radio ProDiaspora!”

Galina MARTEA: „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională română

Revista de cultură universală „Constelaţii Diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români, este iarăşi prezentă în spaţiul cultural românesc, fondatorul şi redactorul şef al acesteia fiind neobosita scriitoare Doina Drăguţ.  De această dată revista îşi face apariţia în luna mai a anului curent, cu numărul nr. 5 (105), anul X, evident având în palmares 10 ani de activitate editorială în promovarea creaţiei literare, creaţiei culturale româneşti.

Publicaţia lunară „Constelaţii Diamantine”, mereu într-o inovaţie evolutivă, îşi însumează cuprinsul cu eseuri de analiză literară, studii din domeniul creaţiei artistice, cicluri de poezii, articole şi recenzii despre diverse genuri literare etc., toate acestea fiind realizate de către scriitori români de notorietate din întreaga lume, printre aceştia regăsindu-se Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Doina Drăguţ, Nicolae Georgescu, Florian Copcea, Dragoş Niculescu, Florentin Smarandache, Nicolae Busuioc, Vavila Popovici, Luca Cipolla, Radu Ivan, George Teodor Dincă, Teodor Gherasim Nistor, Ionel Popa, Daniel Marian, Nicolae Rotaru, Vasilica Grigoraş, Ştefania Oproescu, George Baciu, George Petrovai, Galina Martea, Gavril Glodeanu, Varga Istvan Attila, Constantin Miu şi alţii.

Din primele pagini ale revistei facem cunoştinţă cu o recenzie literară a scriitorului Florian Copcea asupra volumului de eseuri „Ficţiunea jurnalului intim. Există o poetică a jurnalului?”, autor Eugen Simion (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2018). Urmând acţiunea aprecierilor critice, Florian Copcea face referinţă la întregul conţinut al lucrării, în esenţă relatând: „De fapt, Eugen Simion acceptă dreptul artei de a devia de la «motivaţiile subiective şi obiective care explică apariţia scriiturii intime» (p. 29) şi face recurs la arhetipuri estetice consacrate. Autorul realizează o întoarcere în timp la valorile culturale standard, nicidecum pentru «a ajuta memoria celui care scrie să nu le uită, şi, evident, să nu se uite, în această nesfârşită trecere şi petrecere care este viaţa lui» (p. 31), ci pentru a potenţa influenţa lor în spaţiul eului profund, cum îi spune Proust, sau al eului pur, cum îl numeşte Valéry”.

În pagina 7 a revistei ne întâlnim cu creaţia literară a scriitoarei Doina Drăguţ, descrierile fiind realizate asupra volumului de versuri „Melancolia”, scris de distinsul poet Mihai Duţescu (Editura Eminescu, Bucureşti, 1997). Prin analiza respectivă criticul literar Doina Drăguţ valorifică cu multă atenţie şi simpatie conţinutul acestei lucrări, astfel afirmând: „Lirică prin excelenţă, poezia scrisă de Mihai Duţescu are un profund caracter reflexiv ceea ce o integrează în arta modernă contemporană”.

În pagina 8 scriitorul şi academicianul Al. Florin Ţene este prezent cu eseul literar „Viaţa satului românesc şi a ţării în literatura epistolară”. Aici Domnia sa ne expune lucruri interesante despre corespondenţa marilor scriitori români precum Titu Maiorescu, Mihai Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri şi mulţi alţii, în concluzie făcând referinţă la conceptul „scrisorii”, cu următoarea declaraţie: „În secolul nostru, dacă ţinem seama de mijloacele moderne de transmitere (internet, telefonie mobilă etc.), scrisoarea pare a fi condamnată la pieire. Tocmai de aceea apariţiile unor cărţi conţinând corespondenţe sunt savurate de cititori”.

În pagina 15 criticul literar Livia Ciupercă scrie cu multă pasiune şi înţelepciune despre „Focul suferinţei – focul credinţei”, aceasta fiind o înregistrare despre valorile culturale şi creştineşti ale omenirii. Un exemplu viu este înscris despre Catedrala NOTRE DAME din Paris, capodoperă arhitecturală, care recent a fost supusă suferinţei, în centrul atenţiei fiind pusă Legea şi morala creştinească.

La pagina 20, scriitorul Dragoş Niculescu prezintă un studiu despre „Impasurile fenomenologice şi condiţia transcendentală (completare)”, unde sunt abordate aspecte despre Analiza semnificaţiei în cadrul cercetărilor logice husserliene, despre conştiinţa fenomenologică a timpului, despre Obiectivismul ştiinţific şi tensiunea internă a sensului de la Descartes şi Hume la Husserl, despre Nefiinţa voinţei, despre Eroarea husserliană în aprecierea sensului conştiinţei, despre Fenomenologia husserliană în calitate de filozofie lipsită de ontologie, despre Divinul – între cogito-ul decartian şi alter ego-ul husserlian, despre Diferenţa dintre Kant şi Husserl la nivelul interpretării intenţiei şi intuiţiei, despre Fericirea şi necesitatea iluziei, despre sentiment.

La pagina 25, profesorul şi scriitorul Florentin Smarandache, din SUA, împreună cu Andruşca R. Vătuiu, în eseul „Căutări în negura timpurilor”, ne vorbesc despre fiinţa umană şi rolul acesteia în Univers, despre originea speciei umane şi despre fenomenul evoluţiei acesteia în viitor.

Continue reading „Galina MARTEA: „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională română”

Nicoleta NICOLAE: Radio ProDiaspora, Iubire de România!

Mă numesc Nicoleta Nicolae, am 49 de ani și sunt de profesie psiholog şi antreprenor, cu o experienţă îndelungată în voluntariat în cadrul a trei comunităţi din România unde am desfăşurat programe de avangardă despre educaţia morală şi spirituală a tinerelor generaţii.

Aş vrea să încep primele rânduri cu mulţumiri pentru domnul Robert Landmann şi doamna Ecaterina Câmpean, directorii postului de radio, pentru toată dăruirea şi realizările lor susţinute de-a lungul timpului, pentru că aici oamenii de valoare au dobândit şi mai multă valoare.  Această carte este în primul rând despre ei, despre perseverenţă şi încrederea în visul lor, care a devenit şi visul nostru, al meu, al minunaţilor colegi care formăm cu toţii împreună o mare familie.

Doamna directoare Ecaterina Câmpean are o percepţie foarte fină şi bună despre oameni și reuşeşte să vadă potenţialul acestora. Are multe calităţi frumoase, iar spiritul dumneaei este extrem de puternic şi sensibil în acelaşi timp, fiind prezent în tot ansamblul radioului. Tenacitatea şi perseverenţa, dăruirea şi suportul ei sunt peste măsură. Atâtea calităţi într-o singură persoană este greu de întâlnit şi imaginat. Ceea ce face diferenţa însă este faptul că este foarte încurajatoare, iar oamenii prind aripi şi înfloresc în jurul ei, căci dăruieşte cu generozitate  din puterea şi cunoaşterea ei.

Mulţumesc pe această cale Mioarei Gram, prietenă de suflet, de care mă leagă numai experienţe minunate, şi care m-a onorat, invitându-mă în sânul comunităţii Radio Prodiaspora. Aşa am cunoscut această mare echipa de prieteni, iar Mioara  ulterior m-a numit colaborator la emisiunea ei. Am crezut în proiectul ei încă de la început şi am susţinut-o întru totul. Emisiunea sa  despre „Artă și religie”, conţine elemente unice de cunoaştere pe care le aduce în prim plan. Pentru asta este nevoie de curaj, iar Mioara Gram nu duce lipsă. Pentru curajul ei şi pentru toată frumuseţea sufletului ei o apreciez nespus de mult.

Oportunitatea de a realiza emisiuni, o datorez doamnei Cîmpean. Îmi doresc să realizez emisiuni de impact să ofer o informaţie plină de substanţa ascultătorilor. Pentru mine doamnele Ecaterina Câmpean şi Mioara Gram sunt exemple care mă inspiră şi sper „să fur” meserie cât mai mult de la dânsele! Deasemenea apreciez nespus de mult orice colaborator şi coleg care reuşeşte să ofere cele două ore de emisie, să prezinte, să lege informaţiile, să dăruiască ceva din sufletul lui, pentru că la sfârşit, mereu întotdeauna, iese ceva foarte bun. Este o muncă imensă, realizarea unei emisiuni! Pentru două ore de emisiune munceşti minim 20 de ore în cursul săptămânii. De multe ori se apelează la ajutorul doamnei Cîmpean,  persoană  de bază, care e mereu prezentă.

Nu există condiţionări între noi aşa cum sunt întâlnite în alte raporturi sau structuri de muncă. Noi toţi lucrăm pur şi simplu din plăcere. Fiecare se măsoară cu el însuşi, pentru a deveni mai bun. Avem ceva în comun, eu şi mulți dintre colegii mei.  Credem că prin emisiunile de radio pe care le susţinem ne îndeplinim într-o oarecare măsură misiunile în viaţă. Media ne-a dat posibilitatea să prezentăm lucrurile pe care le iubim. Îmi doresc să avem mai mult timp să petrecem împreună, să ne consultăm față-n față mai ales că firele invizibile care ne leagă pe toţi sunt foarte puternice.

Mass media are o influenţă şi o putere imensă, asupra conştiinţei oamenilor. Media trebuie să spună adevăruri, să descrie realitatea, trebuie să cheme la unitate şi frăţie, să ofere informaţii de calitate, să inducă o stare de bine. Media trebuie să fie în slujba şi în serviciul societăţii, să-i slujească interesului acesteia.

Acum la vârsta mea magică, vârstă în care s-au deschis noi orizonturi pentru mine, am oportunitatea să realizez emisiuni şi să vorbesc despre pasiunea mea pentru educaţie şi sociologie care s-a dezvoltat de când am îmbrăţişat „Credinţa Bahai”,  acum mai bine de 20 de ani. Educaţia este un subiect, un concept care poate fi abordat într-un mod nelimitat, şi poate fi aplicat în toate domeniile importante ale vieţii.

Educaţia spirituală, concept care trebuie înglobat în procesul educativ, se bazează pe legi spirituale universale. Aceste legi se aplică fiecărei fiinţe umane, fie el sau ea, indiferent de locul naşterii sale, culturii şi religiei. Obiectivul educaţiei spirituale este de a dezvolta calităţile originale ale sufletului. Educația spirituală este punctul central al procesului educațional care duce la elevarea și transformarea spiritului uman, iar fericirea umană se construieşte pe un comportament moral şi spiritual.

Eu cred cu tărie că printre alte funcţii pe care le are omul are și o funcţia educativă şi un rol de influenţare în raport cu ceilalţi, iar acestea trebuiesc conştientizate, pentru că definesc tipurile de relaţii pe care le avem. Oamenii suferă foarte mult din lipsă de încredere. Relaţiile noastre se stabilesc pe baza încrederii. Adică vreau să spun că nu există spaţiu pentru ignoranţă în relaţiile noastre. Avem nevoie de multă învăţare de calitate. Omul trebuie să devină mai ştiinţific în toate abordările şi preocupările sale chiar şi cele mărunte de zi cu zi. Trebuie să opereze cu cunoaştere. Acest fapt este valabil atât pentru nivelul individual cât şi colectiv. De aceea trebuie să împuternicim oamenii, iar aceasta împuternicire se face prin cunoaştere.

Îmi iubesc ţara şi am ales conştient să mă întorc în ea chiar dacă am văzut timp de 20 de ani o mare parte din frumuseţile tentante ale acestei lumi. Mi-am zis că am învăţat destule lucruri importante pe care le-aş putea aplica în realitatea ţării noastre. Ştiam că o să-mi fie foarte greu la întoarcere, dar mi-am asumat această decizie la care am reflectat timp îndelungat, mi-am asumat greutăţile şi cu mâna pe inimă pot să spun că am făcut alegerea cea mai bună. Nu am regretat nici un minut. Din 2011 de când m-am reîntors mi-a fost clar că pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei generale din țară! De atunci trăiesc într-o stare de voluntariat, aş putea spune, într-un continuu proces de servire către semenii mei. Am ales să fac acest lucru mai ales împărtăşind cu cei interesaţi tipul de educaţie,  pe care o promovez, un proces care se desfăşoară neîntrerupt  zi de zi. Tot ceea ce am făcut după aceea a avut în comun dorinţa de a produce o schimbare în bine în jurul meu. Am lucrat la firul ierbii în mai multe comunităţi din Bucureşti, Brașov-Săcele, Constanța… cu diferite generaţii de copii, adolescenţi şi familiile lor. Această experienţă valorează mai mult decât tot aurul din lume pentru mine. Dacă un individ s-ar angaja într-un proces de servire s-ar dezvolta într-o aşa de mare  măsură încât nici o altă dezvoltare nu ar fi mai mare ca aceasta. Ştiu ce spun, cunosc foarte bine ceea ce tocmai am afirmat. De aceea încerc să inspir tinerele generaţii.

Meritul omului sta în servire şi virtute, nu în promovarea interesului personal. Prin consacrarea unei persoane în servirea celorlalţi, aceea persoană găseşte înţeles şi scop în viaţă şi contribuie la elevarea societăţii înseşi. Individul trebuie să devină o sursă a binelui social. Făcând aceasta, ajunge la fericirea cea mai mare. Ţara noastră s-ar schimba foarte repede dacă am promova acest spirit de colaborare şi servire între indivizi şi sincer nu cred că există o altă soluţie. Poate generaţiile viitoare vor face schimbarea, dar pentru asta trebuie să ne sacrificăm noi cei de acum şi să-i învăţăm aceste lucruri  care nouă nu ne-au reuşit.

România are nevoie de o transformare puternică, fără precedent. Fără educaţie nu poate avea loc această transformare. Este nevoie de o nouă perspectivă şi de o  schimbare radicală a mentalităţii. Educaţia trebuie să ne dea puterea şi cunoaşterea pentru a face schimbarea. De ce iubesc educaţia? Pentru că iubesc oamenii, pe Dumnezeu şi astfel am decis să mă raportez la tot, prin acest instrument viu, magic, care poate aduce progres şi prosperitate în vieţile noastre.

Continue reading „Nicoleta NICOLAE: Radio ProDiaspora, Iubire de România!”

Titina Nica ŢENE: Izvorul din tugă

IZVORUL DIN TUGĂ

Când cântă guguştiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.

Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi
iar eu eram cu gândul doar la masă
când boii se vor odihni şi vor bea apă
şi noi vom sta sub salcia pletoasă…

De pe ştergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălţa o rugă,
mâncam, cu poftă , ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.

Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana creşte din belşug.

Şi dacă aş putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
să mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătăţile de acum!

––––––––––

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

 

Paul LEIBOVICI: Umorul negru

Umorul este o problemă individuală și de gust. Umorul negru-în mod special nu poate fi gustat de oricare persoană.

Adesea întâlnim persoane care refuză a da ascultare unor glume ,,negre,, sau să lectureze un astfel de umor. Alții, dimpotrivă îl gustă cu plăcere.

Deoarece nu aș dori să generalizeze subiectul la diverse grupuri din societate, mă voi referi la un mănunchi de prieteni. Aceștea au obiceiul să-și petreacă concediul într-un grup închis –grup care în cursul anului se întrunesc la sfârșitul săptămânii. Rareori sunt invitați și câteva perechi pentru a întregii societatea.

E drept, sunt unii dintre prieteni care în cursul săptămânii muncesc greu, cercetători, profesori în care intelectul se complectează cu manualul.

Deoarece toată energia intelectuală și fizică le sunt concentrate în această direcție, jocurile din perioada vacanței le ușurează traiul, într-o măsură oarecare. Încordarea de zi de zi își găsește doar acum un echivalent.

S-a constatat de altfel, într-un studiu despre ,,umorul negru,, ca fiind folositor ca un liant al unor societăți precum al polițiștilor, al grupelor de salvare ambulatorii, a unor persoane care duc o muncă dublă: intelectuală și fizică.

Umorul negru permite indivizilor care fac parte din grupări de muncă intensivă (intelectuali sau alte grupări) să caute momente de reculegere spirituală. Viața în condiții de muncă grele, obositoare, adeseori periculoase pretinde, fac bine unei destinderi, momente de relaxare.

Umorul negru este una din căile reale de a înlătura pentru scurtă vreme, problemele deficite, ,,a scoate mănușile,, și a te îndepărta câteva momente de la preocupările zilnice,,

După prof.Keisi M.Henrig , care se ocupă într-un material despre ,,umorul negru,, al stendapiștilor, rezultatele asistări la astfel de spectacole au un rol pozitiv.

Profesorul susține că în majoritatea cazurilor –a unor astfel de spectacole ,nu au existat intenții negative.Cei ce vor ,,critica aspru,,un astfel de umor ,ar trebui să gândească mai adânc la semnificația, adresa acestora.

Umoriștii doresc să înveselească societatea.Munca artiștilor comedieni-pot cuprinde ,se pot exprima și prin umor negru.

Umorul negru nu are destinație doar de a ne face să rîdem, căci prin rîs se pot prelucra subiecte de o anumită valoare, greutate , care e necesar să le considerăm ,,tratamente,,. Medicina nu are întotdeauna posibilitatea de a trata cu ,,medicamente,, anumite cazuri. Numeroase subiecte, de altfel sunt în atenția și tratamentul medicilor, cu deosebire în cazurile de urgență, dar nu numai…tratate cu ajutorul UMORULUI.

Fiecare dintre noi ,are uneori  momente de a se întâlni, față în față, cu o anumită tragedie(mai bine spus )într-o formă sau alta. Umorul negru ne dă posibilitatea de a ne relaxa ,de a deveni un instrument deosebit.GLUMA trebuie și adeseori are posibilitatea de a stârni o reacție, a da o replică pozitivă, căci ea conține un sâmbure de adevăr. Prezența la timp-în general-a glumei, e atunci când ea atinge ,,nervul,, sau simțul estetic.

Există și posibilitatea de a mării atenția ,și prin aceasta a distrage atenția și a produce râsul. Doar în aceste cazuri ,,lovitura,, sau, ,,situația grea,, nu va avea cum să o înlăture. Arma ,,umorului,, e un produs necesar , e un învățământ care avem obligația de al însușii la timp.

Umorul negru –așa dar- cu toate că întâmpină ,,critici,, este o armă ce trebuie să o învățăm , să ne-o însușim , căci ne vine în ajutor în diferite momente ale vieții.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Umorul negru”